CELE MAI VECHI STRĂZI

Tg. Mureşul, în calitatea sa de centru industrial, comercial, cultural şi şcolar, a început să se dezvolte rapid în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Dezvoltarea sa este reflectată atât în evoluţia numărului populaţiei, cât şi în creşterea numărului şi a lungimii arterelor de circulaţie. În anul 1868 numărul total al populaţiei a fost de 11 886 persoane, în 1880 – 12 883, în 1900 – 19 522, în 1910 – 25 517, în 1930 – 38 517, în 1944 – 29 629, în 1956 – 65 194, în 1966 – împreună cu Remetea şi cu Mureşeni – 86 464, îar în 1992 – 164 445.¹ În această perioadă numărul străzilor a crescut necontenit de la 43 în 1862 la 78 în 1900, la 157 în 1914, 178 în 1920, 256 în 1930, 286 în 1948 şi la 408 în 1996.² Paralel cu înmulţirea numărului străzilor a avut loc şi extinderea lungimii totale a arterelor de circulaţie din oraş, de la aproximativ 18 100 metri, în 1862, la 93 590 metri în 1930 şi la 220 000 metri în 1996.³ Acesta înseamnă că în vreme ce, într-un interval de 135 ani numărul populaţiei s-a mărit de 14 ori, cel al străzilor a crescut de peste 9 ori, iar lungimea acestora de 12 ori.

Numele primelor străzi ne sunt cunoscute din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Aceste străzi constituie şi azi artere principale de circulaţie din oraş. În 1553 sunt menţionate străzile Sâncraiului (Szentkirály) şi Sângeorgiului (Szentgyörgy), în 1567 strada Sf. Nicolae (Szentmiklós), în 1597 strada Pocloş, în 1575 pasajul Mare (Nagy köz) care este actuala stradă Bolyai, în 1596 Piaţa Trandafirilor de azi, în 1577 drumul spre Iedu, Livezeni de azi şi drumul Coruncăi.

În documentele din secolul al XVII-lea întâlnim noi străzi, care probabil erau mai vechi decât prima lor menţiune. Pe lângă cele din secolul anterior apar străzile: Claustrului (Klastrom) în 1602, Cosma în 1602, Olarilor (Fazakas) în 1613, Oborului de vite (Baromvásár) în 1629, Strada cu pietriş (Kövecses) în 1630, Pasajul Luntraşilor (Hajós köz) în 1631, Mică (Kis) în 1632, Pasajul Mic (Kis köz) în 1635, Pietruită (Köves) în 1645. Tot atunci apar în documente şi drumurile care duc spre satele vecine: Săbedului (Szabadi) în 1617, Cocoşului (Kakasdi) în 1630, Budiului (Bodoni) în 1645 şi Mureşeni (Meggyesfalvi) în 1645.

În secolul al XVIII-lea se lărgeşte în continuare sistemul stradal al oraşului. Din această perioadă sunt cunoscute noi străzi, cum ar fi: Calvarul (Kálvária), Tinoasă (Sáros), Întorsurii (Térjmeg), Găinilor (Tyúkszer), Pasajul Cetăţii (Vár köz), Între poduri (Hidak köze) etc. Pe la mijlocul secolului trecut oraşul avea peste patruzeci de artere de circulaţie, în parte construite şi pietruite. Pe lângă străzi exista o serie de pasaje, dintre care unele sunt funcţionale şi azi, de exemplu pasajul Palaş.