Căutare

Reorganizarea administrativă a României se va face. Din discuĹŁiile reflectate de presă în ultima vreme, dacă lăsăm la o parte deformările pamfletare şi stereotipurile, reies atât o voinţă politică pentru îndeplinirea acestui act de normalitate, cât şi dorinĹŁa populaĹŁiei în acelaşi sens.

Convingerea mea este că, fie prin referendum, fie printr-o cale parlamentară sau alta, vom ajunge la sistemul modern, de multă vreme necesar, al reîmpărĹŁirii teritoriale a ţării în cele opt regiuni mari cunoscute azi de toată lumea. În acest sens, nu pot decât să salut prezenĹŁa partidelor din opoziĹŁie la Cotroceni pentru discutarea acestei probleme. E o dovadă de maturitate politică. Se pare că până la urmă şi PNL, şi PSD încep să înĹŁeleagă că interesul naĹŁional nu trece nici prin ură, nici prin demonizare. Că pentru realizarea sa trebuie respectate instituĹŁiile politice ale ţării: preşedintele, primul-ministru, şefii de partide, chiar dacă ele sunt de cealaltă parte a baricadei. OpoziĹŁia, absolut necesară în procesul guvernării democratice, nu este adversara puterii decât în plan politic. În privinĹŁa interesului naĹŁional puterea şi opoziĹŁia trebuie să fie aliate. Dezbaterea de idei în jurul restructurării teritoriale şi administrative a României, care a frânt simetria Putere-OpoziĹŁie (atât de stereotipă în ultimul timp) e primul semn, timid încă, al acestui adevăr.

Într-adevăr, puterea nu mai este un bloc, o maşină de votare. UDMR, actor principal şi esenĹŁial în această dezbatere, şi-a arătat limpede o poziĹŁie proprie, diferită de cea a PDL. De fapt, motivul principal pentru care reîmpărĹŁitrea nu s-a făcut când trebuia să se facă, acum zece ani cel puĹŁin, a fost teama de tendinĹŁele separatiste ale maghiarilor din Ardeal. Guvernele precedente nu şi-au asumat acest risc, care rămâne un risc şi azi, după cum o arată voci din rândul politicienilor maghiari, care s-au şi grăbit să vorbească despre nesupunere civică şi alte prăpăstii. Fireşte, e vorba de câĹŁiva extremişti, căci beneficiile economice şi de imagine pe care noua împărĹŁire le aduce populaĹŁiei maghiare ĹŁin nu de un model iredentist, ci de unul democratic. Maghiarii cer referendum: e-n regulă, un referendum nu are de ce să strice, deşi eu prefer calea parlamentară (nu şi asumarea răspunderii, care nu mi se pare un procedeu mulĹŁumitor din punct de vedere democratic).

La rândul ei, opoziĹŁia şi-a prezentat şi ea proiectul, care cuprinde un număr intermediar de regiuni între cel de azi şi cele opt scontate pentru viitor. Proiectul acesta mi se pare doar o ricanare în faĹŁa celui prezidenĹŁial. Evident, opoziĹŁia nu crede în el, după cum nimeni n-ar putea crede, dar nici ralierea de lanceput la opiniile adversarilor nu li s-a părut potrivită celor din USL. Însuşi faptul că, venind la Cotroceni, liberalii şi social-democraĹŁii au participat la dezbatere în loc s-o boicoteze, şi au şi acceptat de principiu necesitatea reîmpărĹŁirii României pe regiuni de dezvoltare arată un consens politic al dreptei şi stângii, al puterii şi opoziĹŁiei în privinĹŁa aceasta. Nu am citit decât sondaje făcute de ziare, deci fără adevărată valoare statistică, totuşi ele toate arată că şi omul de pe stradă este în favoarea renunţării la fărâmiĹŁarea judeĹŁelor.

Ce se câştigă? O autonomie şi descentralizare mai mare a zonelor ţării, o competiĹŁie economică între regiuni, o întărire a identităţii regionale a populaĹŁiei, o enormă simplificare a aparatului administrativ, cu economiile aferente, un sistem "federal" modern. Şi mai ales, cum au subliniat mai toate comentariile, o curăţire a baronilor care-au transformat judeĹŁele în moşii proprii. E greu de crezut că o mare regiune mai poate fi condusă prin abuzuri şi corupĹŁie, prin cârdăşii locale şi nepotism, cum sentâmplă în multe judeĹŁe azi.

Ar fi fost de dorit ca reorganizarea teritorială să se fi făcut într-o perioadă mai prosperă şi mai stabilă economic şi politic, pentru că ea implică modificări legislative serioase chiar şi pentru funcĹŁionarea sa pe hârtie. De-aici însă până la funcĹŁionarea reală, pe teren, va fi cale lungă, costisitoare şi însoĹŁită de un haos teribil. Vechi structuri vor trebui demantelate şi altele noi implementate, şi mă refer aici la organigrame, la definiĹŁii de funcĹŁii şi responsabilităţi administrative, dar şi la chestiuni pur materiale: sedii, infrastructură, căi de comunicare etc. Nu ştiu, şi cred că nimeni nu ştie cât timp va trece până la votarea legii, şi apoi cât timp va trece iarăşi până ce noul sistem va începe să funcĹŁioneze cu adevărat. Dar reforma administrativă se va face, pentru că e evident necesară pentru România.