Căutare

Numărul persoanelor care spun că reprezentanţii acestei etnii ar trebui să se numească „ţigani“ a crescut odată cu mediatizarea unor infracţiuni cu autori din rândul rromilor. Motivul principal pentru care unele voci cer folosirea termenului de „ţigan“ este disocierea acestei minorităţi de numele ţării în care unii dintre ei trăiesc, România.

Marin Gheorghe are 24 de ani, locuieşte în Bolintin Deal, este însurat şi are o fetiţă. Mai demult a adunat fier vechi, apoi a învăţat şi zidărie. Face orice, iar când nu găseşte o „lucrare", îi ajută pe oameni în gospodărie, prestaţie pentru care primeşte bani, puţini, sau produse. Citiţi şi: Dosar "Adevărul": Marea ţiganiadă a fondurilor pentru rromiJandarmeria franceză dezminte ca ar avea un dosar etnic pentru ţiganii „Adevărul" l-a întrebat ce este: ţigan sau rrom? „Rrom, rrom, rrom! Aşa se zice şi la televizor. Nu mai se zice «ţigan»! E ca şi cum tu mi-ai spune «Băi, ţigane, ce mai faci?», iar eu ţi-aş spune «Băi, române, ce mai faci?» Nu sună frumos. Când zici, băi, «rromule... », e altceva". Nu-l interesează că francezii spun „gitan", maghiarii - „cigány", iar englezii - „gypsy", pentru el a trecut perioada în care era „ţigan". Acum e „rrom". Dilema pe care o supunem astăzi dezbaterii se referă strict la termenii „ţigan" şi „rrom". Cei care militează pentru folosirea cuvântului „ţigan" se gândesc că denumirea a fost folosită în trecut şi că ar trebui păstrată. Termenul „rrom", pe de altă parte, are legătură cu limba pe care o vorbesc aceşti etnici, „rromani", şi prin introducerea lui în documentele oficiale s-a dorit ruperea de trecutul care amintea de robie. Capcana rasismului Argumentul că rromii nu trebuie asociaţi cu România pentru că „ne fac de râs în lume" nu prea stă în picioare, pentru că nu acesta e fondul problemei. Mai mult, o asemenea reacţie este periculoasă şi ascunde de cele mai multe ori, dincolo de o aparentă perdea justiţiară, ura faţă de alte rase. Să nu uităm că rromii/ ţiganii au istorie, limbă, cultură şi obiceiuri proprii. Se definesc prin ceea ce sunt şi au dreptul să-şi spună cum doresc. Puţină istorie Rromii/ ţiganii au pornit din India şi sunt atestaţi documentar în Europa Medievală în jurul anului 1.000. În prezent, sunt întâlniţi în mai multe state de pe bătrânul continent, şi nu numai. Trăiesc pe pământurile dintre Dunăre, Carpaţi şi Marea Neagră din secolele XIII-XIV. Au fost robi sute de ani, iar după momentul 1848, când toată Europa cerea libertate, rromii/ ţiganii au fost „eliberaţi" de sub tutela stăpânilor. După 1940, zeci de mii au fost duşi la Bug, în regiunea denumită astăzi Transnistria. Marea minoritate Rromii/ ţiganii sunt a doua etnie din România ca număr după maghiari. În 1930 erau înregistrate 242.656 de persoane, pentru ca în 2002 numărul lor să ajungă la 535.140, conform Institutului Naţională de Statistică. Alte surse dau drept certă cifra de 1,8 milioane, mizând pe faptul că, la recensăminte, majoritatea nu-şi declară etnia, susţinând că sunt români. „E dreptul lor să se numească «rromi»" Istoricul Adrian Cioroianu (foto) spune că trecerea de la „ţigan" la „rrom" s-a făcut odată cu activarea socială a unei elite care şi-a asumat apartenenţa la această etnie: „A fost o încercare de a evada dintr-un trecut, din legenda cuvântului «ţigan», cu tot ce presupune: de la sclavie până la poziţia de persoane defavorizate, poziţie care a continuat şi în timpul regimului comunist". Fostul ministru de Externe explică faptul că pe timpul lui Ceauşescu nu se mai vorbea de „ţigani", ci doar de români, maghiari, germani „şi alte naţionalităţi conlocuitoare". „Etnia dispăruse până şi din statistici. Apăreau în unele, dar pe acestea nu le consulta nimeni. Mai mult, termenul de «ţigan» dispăruse şi din discursul public", continuă acesta. Mai departe, istoricul Cioroianu este de părere că o comunitate se poate numi cum vrea ea şi că nu-i poţi impune o denumire cu forţa: „E dreptul lor să se numească «rromi»". Adrian Cioroianu adaugă că, iniţial, cuvântul „ţigan" n-a avut un sens depreciativ şi face o paralelă cu termenul „ţăran": „Şi cuvântul «ţăran» are un sens peiorativ, dar n-aş merge până acolo încât să interzic folosirea lui doar pentru că unora li se pare că are un caracter depreciativ". „Nu negociem. Suntem rromi!" Florin Cioabă (foto), autointitulat „regele internaţional al rromilor", este categoric în privinţa folosirii celor doi termeni: „Sunt pentru termenul de «rrom» şi nu voi da voie nimănui în ţara asta să negocieze acest lucru. Asta pentru că acest subiect a fost analizat la Consiliul Europei, în Parlamentul European, peste tot. Există Forumul European al Rromilor, organ consultativ, Agenţia Naţională pentru Rromi, Partida Rromilor. Termenul nu se negociază". El spune că a participat la multe dezbateri despre situaţia rromilor şi că s-a ajuns la concluzia că termenul potrivit este „rrom".„«Ţigan» este un peiorativ, o denumire dată în batjocură. Cred că şi dumneavoastră v-a spus mămica atunci când eraţi mic: «Stai cuminte, că de nu, te dau la ţigani!»", argumenteză „regele" Cioabă. În 1934, explică Cioabă, înainte să fie duşi la Bug, rromii aveau chiar o organizaţie, care se numea Uniunea Generală a Rromilor. De asemenea, tipăreau şi un ziar, „Glasul rromilor". „«Ţigani» li se spunea în batjocură. Cuvântul vine din greacă şi înseamnă «de neatins», adică să nu te-ncurci cu ei. Asta pentru că veneau din India şi erau văzuţi ca fiind vrăjitori", adaugă Cioabă. „Cuvântul «rrom» e o tâmpenie" Maestrul Johnny Răducanu (foto), Creţu după numele de familie, la aproape 80 de ani, are o bogată experienţă de viaţă, iar talentul muzical l-a recompensat cu o carieră solidă: este cel mai cunoscut muzician de jazz din România, iar stilul său a cucerit săli cu ştaif din lume. Nu a ascuns niciodată că face parte din etnia rromă, lăudându-se că a avut strămoşi lăutări pe la curţile ţarilor ruşi. „Strămoşii mei din Brăila erau ţigani, dar erau boieri, boieri de-adevăratelea. Cântau pentru ţari pe la Sankt Petersburg pe cutii pline cu galbeni. S-au aranjat în societate de multă vreme, iar apoi, din ei, au ieşit doctori, avocaţi. Erau ţigani, dar utili societăţii, cum am ieşit şi eu", ne-a spus maestrul. Marele compozitor adoptă un ton critic atunci când vorbeşte despre comportamentul unor „ţigani" sau „rromi" din zilele noastre. Este supărat că aceste „oi negre" nu se integrează în societate şi că le arde de „găinării". Johnny Răducanu nu cântăreşte prea mult între a spune „ţigani" sau „rromi", iar opinia sa este deosebit de tranşantă: „Cuvântul «rrom» e o tâmpenie. Sunt «ţigani». În toată lumea li se spune «ţigani», de unde termenul de «rrom»?!"