Căutare

Legea Educaţie Naţionale a fost amendată de deputatul Mircia Giurgiu, care a propus ca istoria şi geografia să fie studiate în limba română şi nu în limbile minorităţilor naţionale, cum fusese prevăzut iniţial. Mai pe româneşte, maghiarii vor trebui să înveţe în româneşte istoria şi geografia.

Evident, pe mine, ca naţionalist, m-a bucurat ştirea. Şi mi s-a părut firesc pentru că nici în Franţa nu înveţi despre Ludovic al XIV-lea sau Senna în sârbo-croată sau în flamandă.

Ei bine, chestiunea a început să mă intrige după ce am vorbit cu istoricul şi scriitorul Tiberius Puiu. Un cărturar care a scris o carte excelentă, "Ucraina şi ucrainenii", care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui politician. Lucrarea, de fapt o istorie a Ucrainei, a fost bine apreciată de ambele părţi. În zadar însă am aşteptat până acum, având acest precedent, că se va putea publica şi în Ucraina o istorie a românilor. Din nefericire, fără niciun rezultat. Poate pentru că acestă carte nu a fost bine promovată, pentru ca ucrainienii să se simtă şi ei datori măcar cu o replică ştiinţifică.
Ei bine, domnul Tiberius Puiu, căruia eu îi spun cu afecţiune nea Puiu, mi-a explicat că, în Ucraina, în şcolile româneşti, istoria şi geografia Ucrainei se învaţă în limba română. Când George Pruteanu a făcut mare caz de acest subiect, în Ucraina s-a propus să se treacă la studierea istoriei şi geografiei în limba ucraineană şi în şcolile cu limba de predare română. În Ucraina sunt 500.000 de români şi, în afară de texte virulente, nimeni nu se preocupă de ceea ce se întâmplă acolo. La Cernăuţi există fraza care este spusă românilor: "Ce vreţi, ce faceţi voi cu ungurii, facem şi noi cu voi aici".

De aceea trebuie să se ţină seama de ecourile evenimentelor din România asupra vieţii românilor din statele învecinate. De altfel, evenimentele de la Târgu Mureş (martie 1990) au contribuit în mare măsură la separarea Transnistriei (întrebaţi fruntaşi politici proromâni din Republica Moldova şi vă vor confirma acest lucru). Nu este o exagerare să se spună că problema limbii în care se predau cele două materii a contribuit şi la rezultatul relativ bun al comuniştilor din Republica Moldova la ultimele alegeri.

Deci ce părea la prima vedere o victorie a românismului poate duce la afectarea minorităţii româneşti. La fel ca şi în cazul cetăţeniei. Dorim să oferim cetăţenie basarabenilor, dar ţipăm ca din gură de şarpe când ungurii încercă să facă acelaşi lucru în Transilvania. Veţi spune, bineînţeles, că e o diferenţă uriaşă între Transilvania şi Basarabia. Şi aşa este. Dar uite cum din excese nedorite pot, printr-o perversă diplomaţie, să aducă numai necazuri minorităţii româneşti, nu doar din Ucraina, ci şi din Serbia, Bulgaria sau mai ştiu eu unde. Rămân bineînţeles la părerea că istoria şi geografia trebuie predate în limba naţională, mai ales că extremiştii maghiari încep să se joace prea mult cu nervii noştri. După gestul necugetat al lui Csibi Barna, care l-a spânzurat pe Avram Iancu, trei deputaţi UDMR, cărora nici măcar n-am să le scriu numele, au deschis la Bruxelles un birou al unui aşa zis "Ţinut Secuiesc". Nu pot pricepe nici în ruptul capului cum, într-o Europa Unită, unii se gândesc la enclavizare, la segregare! Şi prin pretenţii aberante, taxate şi de Traian Băsescu care a declarat clar că deschiderea acestui aşa-zis birou la Bruxelles "nu are efecte politice, însă este un element de desconsiderare şi a Constitutiei şi a românilor". Şantajul la care UDMR-ul supune politica românescă din 1990 încoace este inacceptabil:"Trebuie să ne acceptaţi şi să ne oferiţi cât mai multe pentru că, dacă nu vă înţelegeţi cu noi, "moderaţii", iată ce se va întâmpla când vor veni la putere cu adevărat extremiştii". În realitate încep să cred că liderii maghiari nu se deosebesc prin nimic. Doar şi-au împărţit rolurile: unii fac pe moderaţii, alţii pe extremiştii! În relitate toţi doresc acelaşi lucru! Trianonul le-a intrat în sânge!