Căutare

Articolul:

Pedepsirea României pentru Rominia?
de Bogdan CHIRIEAC

Un criminal violator, cetăţean român de etnie romă a îngrozit Italia din nou. Crima oribilă asupra unei femei de 47 de ani, comisă de acesta se adaugă altor crime înspăimântătoare comise în ultimele luni de alţi cetăţeni români de etnie romă. Guvernul de la Roma, întrunit în reuniune de urgenţă, aşa cum se întâmplă doar în caz de război sau calamitate naturală, a luat decizii ferme de expulzare a străinilor. Cuvântul „român” nu este pronunţat în decret.

Dar trei sferturi din arestaţii de la Roma din acest an, adică 2.700 de persoane, sunt cetăţeni români. Tot românii comit 37 la sută din furturile calificate din Italia şi peste 15 la sută din asasinate. Italienii şi, pe lângă ei, francezii, spaniolii, britanicii, germanii au tot dreptul să fie supăraţi. În casa lor, cetăţenii unui stat din Est admis la limită în comunitatea europeană le afectează grav modul de viaţă: îi fură, îi tâlhăresc şi îi ucid.

Europenii au tot dreptul să fie supăraţi, dar nu şi dreptul de a comite o gravă eroare: condamnarea poporului român, în ansamblul său, pentru modul de viaţă al minorităţii rome. Prezervarea drepturilor minorităţilor, încurajarea limbilor şi culturii sunt valori europene. România a fost aspru judecată pe întreg parcursul procesului de integrare în UE, pentru faptul că discriminează romii, că nu le respectă regulile şi obiceiurile. Azi, Europa se confruntă cu problemele, până acum ascunse, ale romilor. În numele political corectness-ului, Europa ezită să descrie lucrurile aşa cum sunt şi să găsească soluţii. Ţiganii sunt populaţii nomade peste tot în Europa, nu doar în România. Modul de viaţă al unora dintre ei afectează grav modul european.

Furtul se învaţă odată cu mersul, copiii nu sunt lăsaţi la şcoală, fetiţele sunt măritate şi nasc chiar şi la 10-11 ani. Ţiganii locuiesc în corturi, căruţe şi, mai modern, în rulote. Există o justiţie paralelă, staborul ţigănesc, cu execuţie imediată a sentinţei. Integrarea socială este, adesea, refuzată sub toate aspectele ce ţin de educaţie, planificare familială, asistenţă medicală, pregătire profesională. Acestea sunt obiceiuri ale unor populaţii de ţigani din Europa. Doreşte UE să prezerve acest mod de viaţă?

Dacă da, atunci opinia publică trebuie informată şi pregătită în acest sens. Dacă nu, soluţia nu este, în nici un caz, nici condamnarea poporului român şi nici deportarea sau izolarea ţiganilor la marginea oraşelor, cum propunea în România dl. Gigi Becali. Soluţia nu poate sta decât în trecerea de la politica de ONG la o strategie europeană, similară cu procesele de integrare ale altor minorităţi din Uniunea Europeană. Rezultatele nu vor fi, însă, spectaculoase sau rapide. În Franţa, integrarea minorităţii maghrebiene este un semieşec.

Fraţii ministrului francez de Justiţie, dna Rachida Dati, de origine marocană, sunt sau au fost în puşcărie. Anii trecuţi, „ordurile”, cum îi numea Sarkozy, din periferiile Parisului au incendiat, într-o revoltă, peste 10.000 de automobile. În Germania, puternică şi riguroasă, integrarea turcilor nu s-a făcut nici după 40 de ani. Cartierul turcesc din Berlinul modern şi cosmopolit arată ca o suburbie rău-famată a Istanbulului, iar mulţi dintre locuitorii acesteia nu vorbesc germana, deşi sunt născuţi şi crescuţi aici.

Adevăruri simple pe care orice ofiţer de poliţie din Europa le cunoaşte nu sunt spuse de politicieni decât în şoaptă şi în absenţa camerelor TV. Preşedintele Băsescu, pentru care ţiganii sunt „împuţiţi”, nu are curajul să spună Europei că în triburile nomade baia nu este un obicei normal, omul se unge cu seu pentru a fi apărat de boli şi farmece. Poporul român poate fi taxat ca hoţ, violator şi criminal, dar asta nu va aduce liniştea şi siguranţa pe străzile din Roma, Paris sau Madrid. Acest lucru e posibil doar prin recunoaşterea problemelor romilor şi soluţionarea lor pe cale europeană.