| -- Va fi, cred, un uninominal nebun. De un comic nebun, vreau sa zic. E de-ajuns sa-i vezi la televizor pe candidati (indiferent de partide) batand, sub diverse motive, asezari (ma rog, colegii...) uitate de Dumnezeu, ca sa te binedispui toata ziua. | |
| In costumele lor Armani sau in tinute asa, mai sport (Lacoste ori Nike, "of course") stau stanjeniti in mijlocul satelor, pe marginea unor drumuri abia pietruite, printre carute trase de cai costelivi, gaste si purcei scurmand "free-lancer" prin santuri, incercand (candidatii) sa "comunice" cu niste babatii simpatice care-si ascund, pudice, dantura precara vorbind cu naframa la gura. Ei par, acolo, niste extraterestri coborati din greseala pe o planeta straina, cu un limbaj ciudat, incomprehensibil, asa ca, simpaticele lelite, ca sa se faca intelese, simt nevoia sa li se adreseze, mai mult prin semne ori propozitii scurte, asa cum te adresezi copiilor mici: "papa putin", "doare burtica", pensii uite-atatica"s.a.m.d. Campionul acestei stanjeneli, al acestei nepotriviri este, de departe, Adrian Nastase, dar nici cu ceilalti nu mi-e rusine. Norocul lor e ca perioada asta de pogorare in infernul Romaniei profunde nu dureaza decat cateva sapatamani si ei se vor intoarce, cati vor fi realesi, la caldura molesitoare a Casei Poporului, birourilor din ministere ori a camerelor din hotelul Bucuresti. Eu, totusi, i-as supune unui test de sinceritate si rezistenta: sa stea pe tot timpul campaniei electorale impreuna cu sinistratii in corturile din acea comuna inundata din Moldova si, la o apa minerala si-un pachet de biscuiti, sa le povesteasca satenilor ce vor face pentru ei cand vor ajunge la putere. | |