Monitorizare de presă

Căutare

Cuvânt cheie

Organ:

Tematica:



Numele cotidianului: Gândul
Anul şi data apariţiei: 21-03-2013
Tematica: "minoritatea română" în județele Covasna și Harghita (cazul bentiței tricolore)
Categoria articolului: opinii
Autorul articolului: Marian SULTĂNOIU
Titlul articolului: Curajul de a purta în România o bentiţă tricoloră
Numărul fotografiilor: 1
Acces online: https://www.gandul.info/puterea-gandului/curajul-de-a-purta-in-romania-o-bentita-tricolora-10680943


Sigur că suntem înţelegători. Sigur că e bine să avem mintea limpede, în sensul că „fiecare să-şi poarte simbolurile lui". Sigur c-o fi venit timpul să buchisim maghiara la vârsta de 50 plus, de pe „goagăl."
În treacăt fie spus, câţiva postaci cam iuţi la minte n-au simţit ironia, data trecută, când am încheiat comentariul cu o urare tradusă în maghiară, în direct, de pe „motorul de căutare", şi mă-njurară că „nu aşa se scrie ori se vorbeşte ungureşte". Ba da, prieteni, chiar aşa, pentru că, spre exemplu, eu şi restul românilor care n-am prins maghiara din zbor, greu să ne mai întorci azi la şcoală, să-nvăţăm limba, ca să le vorbim primarilor şi angajaţilor lor din Harghita, Mureş ori Covasna cu fineţuri de limbă ungurească.
Bref, e minunat să fim noi cei non-xenofobi, non-naţionalişti, non-extremişti - şi, ca să fiu sincer, nici n-a fost românul, în esenţa lui, un astfel de om.
Sigur că e minunat să simţim toate aceste stări, ale împăcării şi convieţuirii, adunate şi crescute în noi.
Dar noi nu aveam steag? Noi nu avem simboluri pe care să le „arborăm" pe frunţile copiilor noştri? Nu avem simboluri, pur şi simplu, de români trăitori în meleag? Şi ce dacă un copil a venit, pe 15 martie, cu o bentiţă tricoloră pe frunte, la şcoală. Poate că aşa a simţit el. Ori poate că părintele său nu a uitat umilinţa înghiţită de noi şi toată clasa noastră politică atunci când, de 1 Decembrie, conducerea UDMR a spus, fără echivoc, că „Ziua Naţională a României este o zi de doliu pentru maghiarime".
Poate că părintele acestei fetiţe nu a putut să uite episodul grotesc în care un instabil emoţional a spânzurat şi a dat foc unei „păpuşi", confecţionată de el, în faţa altor copii, spunându-le că Avram Iancu trebuie pedepsit; şi n-o fi uitat nici încercarea de a i se da foc unui drapel românesc, de ziceai că trăim la Beirut.
Poate că aşa a înţeles el şi fiica lui să răspundă violenţei comportamentale şi de limbaj: nonviolent, prin rezistenţă psihică şi decentă.
Sigur că nu scuz aici, vreo secundă, gestul golănesc al galeriei Rapidului, de a da foc unui drapel unguresc, dacă aşa au stat lucrurile. Dar aş fi fost şi mai împăcat sufleteşte, dacă premierul Ponta ar fi reacţionat, cu aceeaşi fermitate dovedită în cazul amendării gestului reprobabil al galeriei şi faţă de umilirea copilului care trăieşte, sincer, nepolitic şi nedemagogic în patriotismul lui exemplar.
Nu poate fi permis ca, pentru un astfel de gest, un copil să fie ameninţat cu moartea, indiferent de etnia sa. Nici măcar într-un puseu de delir infantil.
Cu atât mai grav cu cât gestul copilului a fost „înfierat" şi amplificat cu mânie xenofobă de un adult - chiar profesorul său.
Marian Sultănoiu este senior editor al ziarului Gândul    
  • Despre baza de date

Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară.

În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date.

Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date  în viitoare analize.