Căutare

Indiferent de sistemul de educaţie în cadrul căruia urmează să fie integrat un copil, prima zi de şcoală aduce emoţii, atât pentru copii, cât şi pentru părinţi. În ceea ce priveşte răspunsurile şi lămuririle de care părinţii români din străinătate au nevoie, acestea sunt numeroase, întrucât diferenţe între sistemul de învătământ român şi cel german sunt până la cele mai mici detalii.

Ionela van Rees-Zota
Aşii români

În Germania, prima zi de şcoală începe cu o câteva zile mai târziu decât în România, în prima zi de marţi după data de 15 septembrie. Pas cu pas, părinţii trebuie să afle tot felul de informaţii, începând de la cea mai apropiată şcoală de zona în care locuiesc, până la regulile şcolii respective.
Dacă vrei să-ţi înscrii copilul într-o instituţie de învăţământ din Germania, sunt câteva lucruri esenţiale de luat în considerare. De obicei înscrierile au loc la începutul verii. Cei care, din diferite motive, nu reuşesc să treacă de această etapă pot face acest lucru şi la începutul lunii septembrie, însă cu mai multă dificultate.

După câteva întrebări şi un mic interviu pe care copilul îl are în limba germană cu un cadru didactic al şcolii, se decide dacă este apt de nivelul clasei pentru care părintele optează sau va merge într-o clasă anterioară vârstei lui. De obicei, numărul copiilor dintr-o clasă este între 15-25 de copii.

Odată acceptat, următorii paşi sunt simpli. În prima zi de şcoală, părinţii din Germania îmbracă copii cât mai elegant, întrucât majoritatea şcolilor nu au uniformă. Ajunşi faţă în faţă cu învăţătorul, părintele primeşte o listă cu rechizitele şcolare ce trebuie cumpărate. La şcoala generală, programul este de patru ore, iar ordinea interioară este foarte strictă. În ceea ce priveşte două reguli esenţiale legate de protecţia copiilor, acestea interzic accesul părinţilor în şcoală, pentru a preveni intrarea vreunui infractor, iar după ora opt dimineaţa, dacă un elev lipseşte neanunţat, se anunţă poliţia.

Referitor la vârsta la care copii intră la şcoala, directorul Şcolii Amberger, din Nurnberg, este de părere că  “legile sunt atât de rău gândite, încât acum copii trebuie să vină la şcoală de la vârsta de nici şase ani. Nu mai ştim ce să facem cu cei mici, din clasa I. De la an, la an sunt tot mai mici. Facem comenzi de bănci micuţe, că nici nu ajung să scrie. Nici nu scapă bine de scutece, că li se atârnă în spate ghizdane ce au kilograme întregi”.

Cel mai dificil pare să fie pentru părinţii care trebuie să înscrie copii la grădiniţă. „E foarte greu cu înscrierea la grădiniţă. Acum trebuie să-l înscrii pe listă încă din momentul în care l-ai înregistrat la maternitate. Altfel nu prinde loc, cel puţin la oraş, pentru că la sate, locurile rămân de multe ori necompletate”, afirmă o mămică.

Pentru părinţii aflaţi în dificultate o soluţie se poate găsi la Biroul de Protecţia Copilului. Prin intermediul acestei instituţii sunt şanse ca cel mic să fie distribuit la o grădiniţă din apropierea casei.
Spre deosebire de tradiţiile româneşti, care cer buchete de flori în prima zi de şcoală, în Germania acestea nu fac parte din cutumele şcolare. O româncă, mămica unui băiat din clasa II-a care tocmai a fost înscris la o şcoală germană, povesteşte despre experienţa primei zile de şcoală.

“Prima zi de şcoală mi-am imaginat-o  aşa cum este la noi, cu munţi de buchete de flori, prăjituri, pupături ( false sau reale) şi un cadru festiv. Am întrebat în stânga, în dreapta şi nimeni nu ştia dacă trebuie dus un buchet de flori sau nu. Nu ştiam ce să fac. Nu am vrut nici să par needucată mergând cu mâna goală în faţa învăţătoarei, dar nici să par o tipă din România pusă din prima zi pe 'şpagă'. Şi aşa ni s-a dus vestea de 'şpăgari' şi nu mai vroiam să fac vreo gafă în acest sens. 

Am aşteptat dimineaţa zilei de marţi şi am 'urmărit' părinţii ce-şi duceau prichindeii la şcoală. Linişte, pace şi nici urmă de flori. Cu gândul că acum în România afacerea de flori creşte în procente, văzându-se la piaţa bursieră din Olanda-Aalsmeer, unde camioane întregi pleacă spre ţara noastră, mă gândeam cum într-o ţară atât de 'atentă' cu toată lumea, un gest de a duce un buchet de flori la începutul anului şcolar este pe cale de dispariţie. Nu m-am putut abţine şi am făcut câteva cercetări.

M-am adresat unor oameni în vârstă şi mi-au povestit că acest obicei de a dărui flori a dispărut de ceva vreme. Profesorii şi învăţătorii se mulţumesc cu o strângere de mână din partea copiilor, iar cel mai plăcut moment este atunci când pot dărui dulciuri copiilor, în semn de 'bun venit'. Întrebându-mi fiul cum i se pare şcoala în Germania, mi-a răspuns: 'E foarte bine, frumoasă, dar mult mai curată ca la noi'. Deci, iată că şi un copil de nici opt ani conştientizează faptul că în România curăţenia în şcoli lasă de dorit”, a mai declarat mămica lui Willem Alexander van Rees, de opt ani, născut în România şi care are cetăţenie, română-olandeză.