Monitorizare de presă
|
Căutare Numele cotidianului: CityNews La Pata Rat, unde armata de experti a Primariei a dat gres, au izbutit doi straini care si-au dedicat o buna parte din viata ajutorarii romilor ce traiesc langa groapa de gunoi a orasului. In loc sa le incurajeze initiativele, municipalitatea a ales sa ii ignore, sau mai rau, sa le puna piedici. Fost pilot in Armata Statelor Unite si luptator in razboiul din Vietnam, canadianul Rufus Whynot (62 de ani) si-a inceput activitatea de misionar in Guatemala, dar a decis sa isi petreaca restul vietii incercand sa ajute oamenii nevoiasi din Romania. Prima data a venit aici chiar dupa Revolutia din ’89, pentru ca in 1995 sa se mute definitiv la Cluj, cu sotia. Tot atunci a infiintat si Fundatia Ajutorul Familiei, prin intermediul careia ajuta comunitea de la Pata Rat, dar si cateva orfelinate. Despre o colaborare fructuoasa cu municipalitatea nici nu poate fi vorba. De ce nu? “Nu spun nimic despre autoritatile locale. Daca nu pot sa spun nimic de bine, prefer sa nu vorbesc deloc. Cand am venit eu aici, primar era Funar. De-atunci numele primarului s-a schimbat, dar mentalitatea a ramas aceeasi”, spune el, precizand ca si-a mutat fundatia in afara Clujului tocmai pentru ca autoritatile locale sunt corupte. “Mi-au promis teren de doua ori, au avut loc si sedintele, dar daca nu le-am dat mita, nu s-a concretizat nimic. Cea mai mare provocare pentru mine este sa gasesc oameni care nu incearca sa se imbogateasca pe spatele altora”, spune el. De-a lungul anilor, Rufus Whynot a construit prin intermediul fundatiei sale o biserica pentru romi, le-a reparat cocioabele si i-a ajutat cu haine, incaltaminte si alte produse. Saptamana trecuta au ajuns la Cluj peste 300 de adolescenti de la organizatii crestine din toata lumea, care au construit sase locuri de joaca in diferite localitati din judet, printre care si Pata Rat. “Nu trebuie sa fii strain ca sa iti dedici timpul pentru ajutorarea oamenilor si nu trebuie nici sa ai foarte multi bani. Acesti adolescenti nu sunt bogati, au muncit sa stranga bani pentru acest proiect. Si romanii isi pot ajuta semenii - sunt foarte multe organizatii unde pot face voluntariat”, a spus Rufus. “Saracia lor este coplesitoare” Voluntarii care au amenajat locul de joaca de la Pata Rat au ramas socati de conditiile in care traiesc romii de aici. “Nu am mai vazut niciodata asa ceva. Saracia lor este absolut coplesitoare. Sunt trist cand nu pot sa cumpar una-alta pentru motocicleta mea. Dar acum, cand ii vad ca de-abia au haine, imi vine sa le dau tot lor. Eu pot sa ma intorc la casa mea calduroasa si la salariul meu mare, dar ei raman aici”, a spus Shane, unul dintre voluntari, marturisind ca i s-a rupt inima cand a vazut cat de fericit rade unul dintre copiii, jucandu-se cu mingea primita cadou de la straini. “Partea proasta este ca noi plecam, dar ei se intorc la tristetea in care au trait pana acum. Nu cred ca vor fi capabili sa plece vreodata din mizeria asta. Cred ca vor creste aici si vor muri aici”, a mai spus Shane. La joaca impreuna cu fata patronului Un alt prieten de nadejde al romilor din Pata Rat este, de opt ani, canadianul de origine portugheza Ricardo Veloza. El a trecut peste prejudecati si le-a oferit acestora un loc de munca stabil si un salariu motivant la centrul de colectare si recilare a plasticului pe care l-a deschis pe strada Cantonului. Acolo lucreaza zilnic 22 de romi din comunitatea de la Pata Rat si de pe strada Cantonului. “Organizatiile vin si pleaca si nu rezolva niciodata nimic. Acesti oameni au nevoie de locuri de munca”, spune el, precizand ca n-a avut niciodata probleme cu angajatii lui. “Cea mai buna prietena a fetitei mele este o fetita de aici din comunitate”, marturiseste el. Datorita lui Veloza, Otvos Aladar a scapat de “rampa”. “Este mai bine aici (la centrul de colectare – n.red.) decat acasa. Inainte lucram pe rampa, adunam cabluri. Dar era greu si faceam putini bani, maxim 15 lei pe zi”, spune baiatul de 18 ani care de cinci luni lucreaza la centrul de colactare al strainului. Fratele lui, care la 26 de ani are deja doi copii, isi doreste sa stranga suficienti bani ca sa isi caute o locuinta in alta parte. “De cand m-am angajat aici viata mea si a familiei mele s-a schimbat. Domnul Ricardo ne ajuta cu tot ce avem nevoie, a luat-o pe fetita mea, la el acasa sa se joace fetita lui”, spune el. Pentru ca lucreaza de doar patru luni la “domnul Ricardo” inca nu poate sa se mute, dar spera ca in curand sa-si permita o chirie. “Cel mai mult imi doresc sa plec de aici, sa imi iau familia de aici”, precizeaza el. Vacanta de neuitat Veloza spune ca singurul lui scop este sa ajute oamenii nevoiasi. “Asa sunt eu, fac tot ce pot ca sa ii ajut. Ce a facut Primaria nu este in regula. Nu e bine sa ii izolezi. Eu cred ca, pe langa locuinte, acesti oameni au nevoie de un loc de munca stabil. Cea mai buna solutie ar fi agricultura. S-ar putea face solarii in care sa se cultive legume, iar acesti oameni sa munceasca acolo. Candva Romania era printre tarile fruntase in materie de agricultura, de ce nu ar putea fi din nou?”, se intreaba strainul, precizand ca va colabora cu Uniunea Europeana pentru un astfel de proiect, pentru ca “cu Primaria este o pierdere de vreme, ati vazut ce au facut pana acum”. Atat el, cat si Rufus Whynot sunt hotarati sa sprijine si pe viitor comunitatea de romi de aici. Dupa construirea unui parc de joaca, fundatia lui Whynot vrea sa le dea oportunitatea copiilor romi sa invete elemente de baza in operarea calculatorului. “Noi oferim spatiul, calculatoare, dar avem nevoie de un voluntar care sa stea doua ore pe zi sa ii initieze in operarea calculatorului”, spune Whynot, cu speranta ca se va gasi un roman care sa faca lucrul acesta. Vizita voluntarilor si construirea locului de joaca a fost ca o vacanta de neuitat pentru copiii de pe rampa. Nu li s-a mai intamplat ca cineva sa le acorde atata atentie si afectiune neconditionate. |
Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară. În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date. Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date în viitoare analize. |