| 
 
 
 
Numele cotidianului
Articolul:  Un sfert dintre italieni ar vrea
  să trăiască în România25 Oct 2008 Daniela
  Vitelaru  Studiile susţin
  că vinovată de imaginea proastă a românilor este numai presa.
  Italienii de rând par însă sătui de subiectul “românii din Italia”.   
 La Târgul de comunicare publică încheiat la Milano, joi, 23 octombrie, au
  fost prezentate primele rezultate ale cercetărilor privind percepţia
  reciprocă a imaginii între români şi italieni. Proiectul ItRo a fost
  explicat unui public de numai 20 de persoane, dintre care jumătate
  oficialităţi.
 
 Reprezentanţii Fundaţiei IULM Milano, Unimpresa Romania
  (Asociaţia întreprinderilor italiene în România) în colaborare cu
  cercetătorii CURS (Centrul de sociologie urbană şi
  regională Bucureşti) au dezvăluit raporturile de simpatie
  şi colaborare dintre cele două ţări: România şi Italia.
 
 La prezentarea rezultatului cercetării a luat parte şi Dan Jurcan,
  directorul Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale (ASG) care a amintit
  despre proiectul de îmbunătăţire a imaginii în curs de
  desfăşurare în Peninsulă.
 
 Datele dau la iveală o realitate aproape perfectă, singurul vinovat
  găsit pentru înăsprirea raporturilor dintre cele două state
  fiind comunicarea neadecvată a mass-media din ambele ţări.
  Încrederea care stătea la baza bunelor relaţii dintre Italia şi
  România a fost distrusă de către presă, susţine Dan Jurcan:
 
 “Nu este etic jurnalistic să tratezi o faptă individuală şi
  să aplici o etichetă întregii comunităţi. Concluzia este
  generalizarea, exagerarea şi etichetarea de către presă pentru o
  mai mare audienţă. Ziarele din România au prezentat o situaţie
  de victimizare a comunităţii, de sporire a presiunii dintre români
  şi italieni”.
 
 Realitatea din stradă spune însă altceva. Dincolo de datele furnizate
  de instituţiile implicate în proiect, percepţia imaginii unui român
  în Peninsulă nu este departe de cea a unui burtos cu lanţ de aur la
  gât şi cu jeanşi cu multe buzunare. Articolele din presă şi
  cronicile defavorabile au la bază în mare parte activităţile
  acestora în Peninsulă.
 
 Dan Jurcan a luat însă pulsul situaţiei aşa cum este ea
  văzută din cabinetul de filozofie: “99,99% dintre românii care
  trăiesc în Italia se trezesc în fiecare dimineaţă, merg la
  lucru, muncesc în casele voastre, în spitalele voastre, sunt perfect
  integraţi şi a doua zi o iau de la capăt. 0,01% creează
  probleme. În ce măsură putem accepta această suprageneralizare
  şi exagerare, pornind de la cazuri izolate şi extrapolând la nivelul
  întregii comunităţi?”
 
 Din cercetările asupra percepţiei imaginii reciproce pe anul 2008,
  prezentate succint de către reprezentantul ASG, a reieşit faptul
  că italienii nu acceptă imigranţii în general, că sunt de
  acord cu politica de expulzare, îi deranjează infracţionalitatea, un
  sfert dintre italieni nu cred în ce spune presa despre comunitatea românească,
  intoleranţa este mai mare faţă de romi, albanezi şi pe
  locul trei români. Acolo unde italienii au colegi de lucru români,
  relaţiile sunt excelente.
 Pe de altă parte, românii despre italieni au o opinie pozitivă, sunt
  convinşi că italienii au o părere negativă despre romi,
  sunt deranjaţi de exagerarea presei şi politicienilor italieni despre
  comunitatea românească şi un sfert ar vrea să meargă
  să trăiască în România.
 La profilul de imagine românii ies pe hârtie cu puţine minusuri, singurul
  element care acţionează în afara eticii, conform părerii
  oficialilor fiind reprezentanţii mass-media. Întrebarea care se pune este
  însă, dacă studiile spun că relaţiile sunt bune, că nu
  există nici o problemă între raporturile de colaborare dintre România
  şi Italia, că doar presa hiperbolizează pentru a vinde, de ce
  este nevoie de o campanie de imagine care costă peste 4 milioane de euro?
 
 Procesul de integrare despre care vorbesc autorităţile române are
  nevoie de fapte pozitive pentru a genera păreri pozitive. La un târg de
  comunicare, unde publicul număra 40 de urechi este imposibil să
  transmiţi un mesaj. Deocamdată, cu reportofoanele închise şi
  aparatele de fotografiat ascunse, italianul mărturiseşte sincer
  că i s-a acrit de subiectul “români”.
 | 
  Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară. În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date. Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date  în viitoare analize. |