Căutare

Articolul:

Daţi-ne copiii înapoi!

12/03/2008 de Carmen Plesa

ASOCIAŢIE ● Mame italiene denunţă abuzurile Serviciilor sociale
Mai multe mame italiene, ai căror copii au fost luaţi prin decizii ale Tribunalului pentru minori, s-au alăturat asociaţiei "Madri, Corragio!‘‘, lansată de Claudia Amut.


Tribunalul din Rimini va decide mâine dacă acceptă apelul în cazul decretului emis de Tribunalul de minori din Bologna, prin care româncei Claudia Amut i-au fost luaţi cei trei copii. O misiune dificilă pentru cei doi avocaţi care se luptă în acest caz – unul din partea Consulatului României de la Milano şi unul angajat de familie, deoarece legea italiană nu este clară în ceea ce priveşte atacarea acestui tip de decret. Tribunalul pentru minori din Bologna a emis un decret provizoriu, pe timp... nelimitat.

Între timp, "Madri, Coraggio!‘‘ ("Mame, Curaj!‘‘), asociaţia lansată de avocatul Salvatore di Grazzia şi Claudia Amut, a adunat într-o singură săptămână 16 adeziuni. 15 italience, mame ai căror copii au fost luaţi de Tribunalul pentru minori, în urma rapoartelor emise de Serviciile Sociale, şi-au trimis expunerea cazurilor lor şi au anunţat că vor să facă parte din această asociaţie. În "Madri, Corragio!‘‘ s-a înscris însă şi un tată italian. "Ştiu că această asociaţie are în numele ei cuvântul «mame», dar vă rog să primiţi şi un tată disperat, ai cărui copii au fost luaţi‘‘, a spus italianul. "A fost nevoie să vină o româncă pentru a ne uni pe noi, italiencele lăsate fără copii, speriate de Serviciile Sociale, pentru a iniţia o asemenea asociaţie‘‘, a spus una dintre italiencele care s-au înscris în "Madri, Coraggio!‘‘.


INTIMIDATE. De la Ravena, au scris asociaţiei "Mame, curaj!‘‘ patru mame ai căror copii au fost luaţi tot prin decizii ale Tribunalului pentru minori din Bologna. "Suntem patru mame pedepsite cu abuz de putere de către superficialele servicii sociale, pentru că am contesat sistemul lor penitenciar. Ne-au ţinut tot timpul sub presiune, sub ameninţarea că ne vor lua micuţii. (...) Noi nu am reuşit să creem un comitet, o asociaţie, pentru că ne-am lăsat intimidate mai întâi de asistentele sociale şi apoi de şefii de la AUSL din Ravena‘‘, se spune în scrisoarea adresată de către italience.

"Asistentele sociale dau vina pe Tribunalul de minori, când de fapt ele sunt cele care fac rapoarte negative în baza cărora ne sunt luaţi copiii de lângă noi. Nu fac niciodată rapoarte pozitive, o dată ce eşti în mâinile lor. Fac asta pentru a avea un salariu la sfârşitul lunii, pentru ele şi pentru şefii lor, altminteri ar trebui să «strecoare apa» (n.r. asistentele sociale sunt angajate doar cu contracte temporare). Deschid case familiale pentru a avea banii publici şi ajutoare de la diferitere fundaţii, pentru a-i împărţi între ei‘‘, spune o altă "mamă curaj‘‘.


DUŞI ÎN "GHETOURI‘‘. "Aceste locuri unde cazează copiii noştri sunt adevărate ghetouri. Dacă noi, ca mame, ne-am comporta cu fiii aşa cum se comportă în aceste case familiale, ni i-ar lua pe bună dreptate. Şi noi am trimis documentaţia la CEDO, trebuia ulterior să mai integrăm documentele referitoare la ultimele evenimente petrecute. Dar din cauza intimidărilor şi din dorinţa de a ne proteja copiii, am ezitat. Aveam 6 luni la dispoziţie, care acum au expirat. Dar poate ne ajutaţi dumneavoastră să scriem din nou‘‘, se spune în scrisoarea trimisă de patru mame din Ravena.
Claudiei Amut i-a scris şi o mamă căreia i-au fost luate două fetiţe, dar după multe lupte i-a fost aprobată cererea pentru a locui şi ea cu micuţele într-o casă de tip familial.


LA UN LOC CU PROSTITUATELE. "Pot sa te înţeleg foarte bine, mai mult decât îţi imaginezi. Şi eu sunt victimă a aceleiaşi injustiţii. Ai toată înţelegerea mea. Nu pentru că am şi eu o inimă de mamă, care are două fetiţe, dar şi ca simplu cetăţean. Să ştii că odiseea mea a împlinit deja un an‘‘, scrie italianca. Femeia mai spune că în casa de tip familial în care trăieşte împreună cu fetiţele sale, şi din care poate ieşi doar cu permis, sunt cazate şi prostituate, cerşetori, bolnavi de TBC.

De la Forli, i-a scris Claudiei Amut o italiancă de 46 de ani, a cărei fetiţă de trei ani (Sabrina) i-a fost luată printr-o decizie a Tribunalului pentru minori. Silvia nu a apucat să facă decât o singură cerere de anulare a decretului emis de Tribunal, pentru că nu a avut bani să angajeze un avocat. Îşi poate vedea copila o dată la două săptămâni, iar micuţa plânge încontinuu. "Nu am bani pentru un avocat, dar dacă mă ajutaţi cu acest proces, eu vin şi vă spăl pe jos, vă spăl geamurile, vă calc hainele, orice doriţi‘‘, a scris Silvia, din Forli.

"Am citit articolele din presă şi aş dori să ader la această asociaţie. Am un băieţel de 4 ani încredinţat la AUSL din Belaria‘‘, a scris Marilena, o învăţătoare de 30 de ani din Riccione. Ana Maria Conca a anunţat şi ea că trăieşte într-o situaţie asemenătoare cu a româncei, că şi-a angajat doi avocaţi şi că vrea să facă parte din asociaţie.

La "Madre, Corragio!‘‘ a scris şi o bunică. Nepotul ei de cinci ani a fost luat de lângă mama lui, tot printr-o decizie a Tribunalului pentru minori din Bologna.


FALIMENT PSIHIC. "Serviciile Sociale, Tribunalul pentru minori, ne duc la faliment psihic şi economic, pentru că suntem obligate să plătim avocaţi, neştiind încă de care delict suntem acuzate.
Serviciile Sociale nu apără interesele minorilor şi ale persoanelor nevoiaşe, ci pe ale celor puternici. Noi, în Ravena, nu avem un Tribunal de minori. Cel din Bologna e singurul Tribunal. Emite decrete provizorii pe bandă rulantă, fără a verifica în vreun fel conţinutul rapoartelor servicilor sociale, necunoscând şi neascultând părinţii minorilor. Suntem conştiente că Tribunalul de minori are competenţă în toată regiunea şi nu reuşeşte să citească toate contradicţiile din rapoarte serviciilor sociale‘‘, mai spune bunica din Ravena.

"Lipsa afecţiunii materne‘‘

Cei trei copii români – Richard (11 ani), Maria (10 ani) şi Melody (7 ani) – au fost luaţi cu poliţia, de la şcoală, în urmă cu patru luni, fără ca mama lor să fie anunţată. Claudia Amut a fost apoi informată că micuţii au fost luaţi în grijă de Serviciile Sociale ca urmare a unui decret emis de Tribunalul pentru minori din Rimini. În decret, mama era acuzată de lipsă de afecţiune faţă de copiii ei. Dovada pe care s-a bazat a fost un raport al asistentei sociale Ilenia Pierleoni, o fată de 24 de ani, necăsătorită, fără copii şi care face această meserie în baza a trei ani de şcoală postliceală. Raportul nu prezintă nici o dovadă clară, nici o declaraţie a vreunui martor. Italianca a raportat că "a auzit‘‘ că mama urmăreşte din curtea şcolii lecţiile copiilor înarmată cu o bâtă de baseball, fapt neconfirmat de învăţătoare sau de ceilalţi părinţi. Pierleoni mai spune în raport că la un număr de telefon la care se anunţă maltratarea minorilor s-ar fi primit un apel "anonim‘‘ care spunea că Maria prezintă semne de maltratare. Serviciul respectiv nu a confirmat însă.

Demersuri făcute de Consulat

"După ce am pornit această asociaţie, am aflat despre cazuri grave, despre mame aflate în situaţii şi mai dificile decât a mea, pentru că nu au nici măcar bani ca să angajeze un avocat, pentru a-şi recupera copiii‘‘, a spus Claudia Amut. "Mă bucur că presa din Rimini m-a ascultat, m-a sfătuit şi a făcut public acest caz, pentru că în alte oraşe ziariştii nu au vrut să se pună împotriva Serviciilor Sociale. Vreau să-i mulţumim – şi noi, ca familie, şi avocatul nostru – în mod special Consulului României de la Milano, domnul Tiberiu Dinu, care ne-a ajutat foarte mult, din momentul în care am ajuns la consulat şi l-am informat despre acest caz. Şi nu mă refer doar la demersurile pe care le-a făcut, ci şi la importantul sprijin moral pe care ni l-a oferit în toată această perioadă‘‘, ne-a spus Claudia Amut.

OAMENI ÎNSTÅRIŢI. Familia s-a mutat în 2003 în Italia, la Rimini. Au închiriat un apartament de trei camere într-o vilă de lângă plajă. Aveau ceva bani strânşi, iar cu ei tatăl a pornit o afacere de transporturi într-un oraş din Sicilia.

Învăţată cu serviciile sociale care o ajutaseră şi îndrumaseră de multe ori în Franţa, unde copiii s-au născut şi au locuit pentru o vreme, când a ajuns în Italia Claudia s-a adresat serviciilor sociale italiene. Nu cunoştea limba italiană şi avea nevoie de informaţii pentru a-şi înscrie copiii la şcoală şi la un doctor, pentru a le face un permis de şedere.

În septembrie 2004 a mers la Azienda Unità Sanitaria Locale di Rimini, instituţia care reuneşte toate formele de servicii sociale şi medicale din localitate. A fost preluată de asistenta socială Ilenia Pierloni, o tânără de 24 de ani, care nu cunoştea nici o limbă străină, aşa că prin gesturi, în franceză, în română, în engleză Claudia a reuşit să-i explice cât de cât situaţia familiei sale. Asistenta i-a stabilit mai multe întâlniri la serviciile sociale, la care românca s-a prezentat.


PRESIUNILE. În timp, cele două femei s-au împrietenit, iar românca i-a mărturisit amical Ileniei Pierleoni că relaţiile cu soţul au cam avut de suferit, pentru că acesta e foarte mult plecat de acasă de când şi-a deschis firma. A fost momentul în care asistenta socială, o fată mai puţin populară din cauza unui defect fizic foarte vizibil, pe faţă, a început să facă presiuni asupra româncei, pentru ca aceasta să-şi părăsească soţul. "Suna la mine la serviciu, suna peste tot, chiar s-a dus la şcoală şi le tot întreba pe învăţătoare dacă sunt trataţi rău copiii mei", spune Claudia. Învăţătoarele copiilor îşi amintesc, la rândul lor, că acea "ragazzina" (fetişcană) a venit la şcoală şi a încercat să le facă să spună ceva de rău despre Claudia, despre soţul ei şi despre felul în care sunt trataţi copiii. Nu a reuşit.


Presiunile din partea Ileniei Pierleoni au continuat sub diverse forme, aşa că în martie 2006 românca a făcut la AUSL o plângere împotriva asistentei. Plângerea însă nu mai este de găsit şi se pare că cei de la AUSL nu s-au obosit să o înregistreze. La începutul verii lui 2006, Ilenia Pierleoni a venit acasă la români cu o ofertă de "pace". A anunţat-o pe mamă că serviciile sociale vor plăti pentru ca Richard, Maria şi Melody să-şi petreacă vara într-o colonie de vacanţă din oraş. Claudia a fost mulţumită de ofertă şi şi-a aranjat programul la serviciu astfel încât să-i poată lua şi aduce pe micuţi de la colonia de vacanţă.


De altfel, în Italia, românca a acceptat de la început să lucreze pe un post de vânzătoare într-un complex comercial (deşi are o licenţă în filologie la Universitatea din Bucureşti şi vorbeşte cinci limbi străine, iar acum este în an terminal la a doua facultate), tocmai pentru că programul de lucru (de patru ore, şase zile pe săptămână) îi permitea să se ocupe mai mult de copii.


De Ilenia Pierleoni nu a mai auzit până în martie 2007, când s-a anunţat într-o vizită "prietenească", deşi Claudia abia suferise o operaţie şi nu se simţea deloc bine. Când a văzut-o pe asistenta socială intrând în casă însoţită de o altă femeie, românca i-a spus că ar fi fost politicos să o anunţe că mai aduce pe cineva. Asistenta socială s-a simţit atât de jignită, încât a început să vorbească urât şi pe un ton ridicat. Atunci Claudia a rugat-o să iasă din locuinţă. După ce a refuzat de câteva ori şi a făcut un scandal care s-a auzit în tot imobilul, Ilenia Pierleoni a părăsit locuinţa. Apoi, n-a mai auzit nimic despre serviciile sociale. Până în ziua în care i-au fost luaţi copiii. Monica, prietena cu care era la şcoală atunci când au anunţat-o că i-au luat copiii, a ridicat-o de pe jos şi a curăţat-o. Claudia a plecat spre sediul AUSL, cu speranţa că fusese o neînţelegere, o greşeală de nume.


Într-un birou de la serviciile sociale o aşteptau poliţişti, psihologi, asistenţi sociali. I-au comunicat că i-au fost luaţi copiii pentru că nu a colaborat cu serviciile sociale, i-au citit decizia Tribunalului pentru minori care cerea ca micuţii să fie luaţi de AUSL în grijă. I s-a mai spus că s-au primit telefoane anonime care anunţau că sunt probleme cu copiii şi că învăţătoarele au declarat că au văzut-o de multe ori urmărind lecţiile copiilor cu o bâtă în mână, din curtea şcolii.

Aberaţii, bârfe, presupuneri

De la Ausl, mama s-a întors la şcoala copiilor. Învăţătoarele au plâns şi i-au povestit cum au fost ridicaţi copiii, cu două patrule de poliţie, ca şi cum ar fi fost vorba despre infractori periculoşi. Iniţial, directoarea şcolii a refuzat să lase "echipa" venită să-i ridice pe copii. I-a legitimat şi le-a explicat că nu scrie nicăieri în decizia dată de Tribunal că acei copii trebuie ridicaţi de la şcoală. Una dintre învăţătoare a luat-o pe Maria şi s-a ascuns cu ea. Directoarea şcolii a primit însă o confirmare de la Tribunalul pentru minori că trebuie să predea copiii, aşa că s-a conformat. Mai greu a fost să o convingă pe învăţătoarea Mariei să dea fetiţa. "Fetiţa mi-a fost încredinţată de mama ei dimineaţă, nu o pot da decât mamei", le-a spus învăţătoarea, care a trebuit să cedeze până la urmă. Cât despre bâta de baseball... "Copiii învaţă la etajul doi. Cum ar fi putut mama să vadă în clasă şi să-i ameninţe cu o bâtă? Nu ne-a spus nimeni, niciodată de vreo bâtă. Ar fi văzut ceilalţi părinţi, ar fi văzut vecinii din imobilele de lângă şcoală", ne-a spus învăţătoarea lui Melody.


CA LA INTEROGATORIU. Abia a doua zi după ce au fost luaţi, Claudia Amut şi-a putut vedea copiii, în condiţii de interogatoriu, într-o cameră de la AUSL. Întâlnirea era înregistrată, iar la ea asistau mai mulţi asistenţi sociali. I s-a spus mamei că, dacă vorbeşte în altă limbă decât italiana, dacă pomeneşte ceva despre proces sau le pune întrebări copiilor legat de acuzaţiile aduse de AUSL, întâlnirea va fi întreruptă. "Copiii plângeau încontinuu şi întrebau: «De ce, mamă, de ce?». De câte ori încercam să-i liniştesc, spunându-le că vor fi în curând acasă, asistenţii sociali ţipau la mine: «Nu spuneţi minciuni la copii»." Familia a angajat unul dintre cei mai buni avocaţi din Rimini pentru a-şi recupera copiii. Decretul prin care îi erau îndepărtaţi copiii l-au primit, în scris, acasă, abia la jumătatea lunii noiembrie. Decretul care hotăra ridicarea "de urgenţă" a copiilor este dat de Tribunalul pentru minori din Bologna la 14 septembrie, în baza cererii făcute de AUSL în iunie. "Urgenţa" a fost aplicată, prin luarea copiilor, abia după o lună şi jumătate, timp în care mama nu a fost în nici un fel avertizată. Când a întrebat la AUSL de ce i s-au luat copiii fără să fi fost mai întâi anunţată oficial sau măcar prevenită, i s-a răspuns că, fiind imigrantă, ar fi putut fugi cu copiii din Italia, iar decretul n-ar mai fi putut fi pus în aplicare! Primul decret este dat în baza articolelor 333 şi 336 din Codul civil italian, care arată că minorii pot fi îndepărtaţi de părinţi dacă prezintă semne de lipsă de afecţiune. În decizie, procurorii repetă, practic, raportul înaintat de Ilenia Pierleoni. Se spune că mama este lipsită de afecţiune şi neadecvată în relaţiile cu minorii şi că aceştia dau semne vizibile de lipsă de afecţiune maternă. În decret se mai susţine că apartamentul în care trăieşte familia – o locuinţă de trei camere, într-o vilă cu vedere la plaja din Rimini – este "neadecvat". În decret se mai spune că o fostă învăţătoare a Mariei ar fi sunat la 114, numărul la care sunt anunţate abuzurile împotriva minorilor, şi a spus că fetiţa pare să fie maltratată. La dosar nu există însă nici o declaraţie a învăţătoarei respective şi nici desfăşurătorul de la 114. Piesa de "rezistenţă" care a dus la luarea copiilor a fost un raport făcut de coordonatorul de la colonia de vară la care merseseră copiii în 2006. Raportul nu este semnat, nici datat, iar numele mamei nu apare decât ca (...).


PREA INTELIGENŢI. "În general, doar unul dintre copii purta echipamentul şi gustarea pentru toţi, într-un rucsac. Acest lucru provoca haos, pentru că nu se înţelegeau, se acuzau reciproc că şi-au uitat gustarea acasă (...). Când trebuiau să intre în mare, copiii pretindeau că un anumit educator să-i ţină de mână. De cele mai multe ori erau refuzaţi, iar ei plângeau. (...) La masă, Maria vărsa des paharul, arunca uneori cu mâncare în ceilalţi copii şi, dacă voia să stea pe un anumit scaun, îi muta pe toţi ceilalţi de la masă. (...) Cei trei fraţi se aruncau pe anumiţi educatori, îi îmbrăţişau spunându-le «te iubesc foarte mult» (...)." Toate acestea au fost considerate de Tribunal ca semne ale lipsei afecţiunii materne. Iar faptul subliniat în raport cum că micuţii "gândesc repede, subtil, se exprimă într-un limbaj superior mediei, sunt foarte buni la matematică, ştiinţe, limbi stăine" şi folosesc cuţitul şi furculiţă când mănâncă a fost văzut drept un semn că mama este foarte severă. Raportul făcut de Ilenia Pierleoni, pe care se bazează în exclusivitate decizia Tribunalului, nu conţine nici o dovadă scrisă, nici o declaraţie semnată a vreunui martor. Faptele sunt prezentate în termeni ca: "Se pare că", "am auzit că...", "este posibil ca...". Decizia Tribunalului mai prevedea ca mama să-şi poată vedea copiii doar o oră o dată la două săptămâni. Cei mici au fost trimişi să locuiască într-o casă de tip familial.


MAI BINE LA ORFELINAT. Mama a făcut, prin avocat, o cerere de anulare a decretului. A fost respinsă, însă a fost chemată pentru audienţă la 9 ianuarie. După audienţă, Tribunalul pentru minori decide din nou în defavoarea româncei. A renunţat la acuzaţia de rele tratamente, anunţate "printr-un telefon anonim", dar a concluzionat că minorilor le este mai bine la orfelinat. "Unde se află acum, minorii trăiesc experienţe de socializare de care s-au arătat miraţi, ca şi cum le-ar fi văzut pentru prima dată, cum ar fi să petreacă o după-amiază cu prietenii, să invite pe cineva la prânz, să practice un sport, să privească un desen animat", se spune în decizie. Toate acestea sunt însă contrazise de fotografii şi de mărturisirile pe care ni le-au făcut prietenii – italieni şi români – ai familiei, vecinii, învăţătoarele.


Magistraţii nu au vrut însă să audieze nici un martor propus de avocatul românilor. S-au mulţumit doar cu raportele făcute de învăţătoarele copiilor. Toate aceste rapoarte sunt mai mult decât laudative la adresa copiilor, dar şi a părinţilor. Copiii sunt descrişi ca veseli, bine îmbrăcaţi, îngrijiţi, foarte buni la învăţătură (toţi trei sunt primii din clasa lor, deşi limba lor maternă nu e italiana).

Nu au voie nici să plângă

Copiii sunt ţinuţi într-o locuinţă de tip familial, aflată la 40 de kilometri de Rimini, într-o zonă de munte, deşi clima de acolo nu le face bine lui Richard şi Mariei, care sunt astmatici. Cei trei i-au povestit mamei că sunt obligaţi să vorbească numai în italiană, că sunt obligaţi să meargă la biserica catolică (deşi ei sunt ortodocşi). Seara îşi pot spune rugăciunile doar în italiană. "Învăţătoarea mea e bună, mă lasă să plâng în clasă", i-a mărturisit Melody mamei. Maria se trezeşte noaptea, plânge şi îşi caută părinţii. Copiii au fost avertizaţi ca la întâlnirile cu mama să nu plângă, pentru că "mama este bolnavă la cap". Mamei i s-a spus, de asemenea, ca în faţa copiilor să nu vorbească despre proces, ci să susţină că este bolnavă. A fost avertizată că, dacă va plânge, întâlnirile cu copiii vor fi sistate. "Uneori îmi mai dau lacrimile, iar ei se sperie şi vin şi mi le şterg cu mânecuţa de la bluza lor", spune Claudia Amut. Anul trecut, Richard a suferit o operaţie complicată la un testicul, iar Maria a fost programată pentru a i se efectua o biopsie pentru o pată pe care o are pe cap. Deşi mama a cerut prin Tribunal ca minorii să fie duşi la programările înscrise în carnetele lor de sănătate, cei de la serviciile sociale nu au făcut până acum acest lucru. Casa de tip familial în care se află copiii este într-o zonă mai puţin dezvoltată din Italia. Astfel că multe familii din zonă şi-au făcut o afacere din a ţine aceste case de tip familial, dacă e să ne luăm după numărul lor. În afară de cei care conduc casa, la copii mai vin educatori cu care fac lecţiile, asistenţi sociali. Până la o nouă decizie judecătorească, aceşti copii şi mama lor disperată aduc fonduri pentru AUSL şi hrănesc o mulţime de angajaţi ai instituţiei – administratorii caselor familiale, educatori speciali pentru copii, asistenţi sociali, psihologi şi psihiatru pentru mamă etc.

O instituţie fascistă

Tribunalul pentru minori este una dintre cele mai contestate instituţii din Italia. A fost înfiinţat de Mussolini, în 1934, de unde şi eticheta de instrument fascist care i se dă foarte des. Într-un proiect de lege propus în parlamentul italian se cere desfinţarea acestui tribunal, care se bazează pe opiniile personale ale judecătorilor, pe presupuneri şi bârfe ale asistenţilor sociali, pe date neverificabile, în general.

Parlamentarii italieni care susţin acest proiect de lege vorbesc despre sute de sinucideri (522 de persoane numai între 1998 şi 2000) – mame, taţi, bunici, care şi-au luat viaţa după ce copiii le-au fost ridicaţi din ordinul Tribunalului pentru minori.

Parlamentarii italieni dau şi mai multe exemple în care copiii au fost îndepărtaţi de părinţi doar în baza presupunerilor făcute de asistente sociale foarte tinere şi puţin pregătite. Unul dintre ele, petrecut în 1999, a făcut vâlvă în presa italiană. Doi copii, fraţi, au reuşit să scape din orfelinatul în care fuseseră duşi şi să se întoarcă, legal, la părinţii lor, doar pentru că s-a stabilit că asistenţii sociali în grija cărora fuseseră daţi i-au abuzat sexual.