Căutare Numele cotidianului: Jurnalul Naţional Articolul: Spital italian, loc de campare pentru imigranţii ilegali din România!Scris în 14/02/2008 de Ovidiu Ciutescu Circa 500 de imigranţi, printre care şi români, s-au stabilit într-un pavilion dezafectat al celui mare spital din Italia, în mijlocul scanerelor abandonate şi a blocurilor operatorii, în pofida ameninţãrilor de expulzare, relateazã AFP. MIZERIE. Pe una din strãzile care mãrginesc spitalul universitar Policlinico din Roma, o femeie împinge cu putere o poartã pe care o închide cu cheia în urma sa. Câţiva metri mai încolo ea intrã într-o clãdire salutând cele douã persoane care pãzesc intrarea. De mai multe sãptãmâni, persoanele care locuiesc ilegal din luna iunie în pavilionul secţiei de oncologie Regina Elena, închis pentru lucrãri de restaurare în 1997, pãzesc zona în ture a câtre patru ore "pentru a nu fi surprinşi de vizitatori indezirabili", mai exact poliţia care urmeazã sã execute un ordin de evacuare emis acum câteva luni. În interior, pe culoarele cu pereţii zgâriaţi, uscãtoarele pline de lenjerie umedã şi cãrucioarele pentru copii stau lângã vechi cãrucioare pentru invalizi şi saltele de paturi de spital. Uşile pãstreazã încã plãcuţele care dezvãluie nume de medici sau cel al secţiilor medicale. La parter, o uşã se deschide pentru a oferi priveliştea unui scaner şi tabloul sãu de control iar la etaj blocurile operatorii rãmân neocupate, spre deosebire de fostele saloane pentru pacienţi care s-au dovedit primitoare. POVEŞTI ADEVĂRATE. Ocupanţii salonului 225, Ovidiu şi Mirela, un cuplu de tineri români, au început prin a îndepãrta tot ceea ce poate aminti de un salon de spital. Apoi şi-au instalat un pat, o comodã, o masã, un frigider, alãturi de o oglindã mare şi plante. "În cealaltã locuinţã în care am stat, eram 11 persoane într-o camerã, nu pot sã vã descriu aici cel puţin avem o camerã doar pentru noi care poate fi încuiatã cu cheia. Sperãm într-un viitor mai bun, dar este atât de greu de gãsit de muncã", suspinã Mirela, mângâindu-şi cãţelul. Un etaj mai jos, Hugo, un imigrant columbian care a sosit în Italia în urmã cu zece ani, încãlzeşte mâncarea pentru fiul sãu de nouã luni, într-o camerã strâmtã transfromatã în bucãtãrie complet echipatã. "Am sosit aici cu soţia şi copilul meu în urmã cu câteva luni, dupã ce am fost expulzaţi dintr-un alt loc în care stãteam ilegal. Facem în aşa fel încât sã muncim fiecare câteva ore pe sãptãmânã şi sã încercãm sã trãim cât mai demn posibil", a declarat el. "Atenţie, nu suntem un hotel!", subliniazã Amerigo, locatar şi reprezentant al Acţiunii, una dintre cele trei asociaţii care militeazã pentru dreptul la locuinţã şi care apãrã drepturile locatarilor pavilionului. Nimic nu este lãsat la întâmplare în organizarea pavilionului. Menajul în zonele comune ale clãdirii este asigurat pe rând, alãturi de supravegherea intrãrii în pavilion, fiecare semnând într-un registru şi precizând orele de intrare şi ieşire "din motive de securitate"."Fiecare trebuie sã îşi facã partea de muncã, ne ajutãm reciproc, schimbãm servicii şi ne organizãm împreunã. Cerem fiecãruia sã îşi asume şi un angajament politic, sã meargã la manifestaţii de exemplu", a explicat el. Şi nimeni nu va lipsi de la apelul de a rezista forţelor de ordine când vor veni sã îi evacueze. Decât dacã alegerile locale din Roma, programate sã aibã loc la jumãtatea lunii aprilie, le va oferi mult sperata linişte. |
Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară. În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date. Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date în viitoare analize. |