Numele cotidianului: Evenimentul Zilei Anul şi data apariţiei: 1/11/2008 Tematica: problema emigranţilor români din Italia Categoria articolului: reportaje Pagina (dacă este cazul): Andrei Udişteanu Autorul articolului: Andrei Udişteanu Titlul articolului: Umbra lui Mailat în România Numărul fotografiilor: 1 Acces online: https://www.evz.ro/articole/detalii-articol/826658/Umbra-lui-Mailat-in-Romania/
Numele cotidianului
Articolul:
Umbra lui Mailat în România |
|
|
|
|
Crima pentru care romul a fost condamnat umbreşte
şi acum viaţa familiei sale şi a vecinilor din oraşul
natal.
În „ţigănia“ din Avrig, Sibiu - cum numesc
localnicii partea de oraş unde s-au adunat romii şi şi-au
ridicat ori vile cu fresce exterioare, ori barăci ce zac într-o rână
- familia unui presupus ucigaş trăieşte la nici două sute
de metri distanţă de martorul care l-a dat pe mâna poliţiei.
Membrii familiei lui Romulus Mailat se uită cu
ciudă, câteodată, când pe uliţă trece Emilia Neamţu,
martorul-cheie în procesul intentat acestuia. Aceeaşi Neamţu pe care
italienii o căutau disperaţi să se prezinte la proces. Ea
stă însă bine-mersi în Avrig, România, şi zice că,
dacă italienii voiau să meargă la Roma, trebuia s-o
plătească pentru munca pierdută în perioada asta de toamnă,
să-i dea cazare, masă şi să vină s-o transporte cu
elicopterul până în sala de judecată.
„L-o dus ca pe Cristos ăla
din cer“
Noroi pe jos, lemne aruncate aiurea şi, în spate,
un bordei din scânduri pare să se prăbuşească sub greutatea
unei antene satelit. De nicăieri, răsar vreo şase potăi
care se agită. „Mi-e milă să-i omor...“, precizează Cornel
Tincu, tatăl vitreg al lui Romulus Mailat, ca un fel de asigurare că
prin părţile alea nu se nasc doar suspecţi de crimă.
Viaţa familiei lui Mailat nu a fost
niciodată una roz, spune Cornel. Dar, de un an, de când cu „situţia
asta“ - aşa defineşte el moartea Giovannei Reggiani - cam multă
lume le-a întors spatele. N-au apă în curte, nu le dă primăria
nici ajutor social, nici nu-i angajează nimeni. Lumea e rea, vine
explicaţia, mai ales că a şi vuit peste tot de crima din Italia.
„Ură personală, asta e“, trage concluzia Cornel. „Atâta, numai
familia asta are de suferit, a lui Mailat. Zic toţi că ăsta o
făcut crimi, o fost zgomot în toată Europa. Când l-o luat carabinierii
atuncea, i-au sucit mâinile şi l-o dus ca pe Cristos ăla din cer!
Şi-n fond, nimica, că nu el e vinovatu’“, crede bărbatul.
Pentru el, Romică e nevinovat, că-l
ştie bine, l-a şi văzut şi în seara crimei. Şi mai
crede că martorul-cheie, Emilia Neamţu, e „nebună“ şi nu
poate fi luată în seamă. Cât despre Italia, nu s-ar mai întoarce
acolo, oricât i-ar strivi sărăcia prin Avrig. Se teme să nu-l
omoare cineva.
Teoria unei
înscenări
Elena Tincu, mama lui Romulus Mailat, încă mai
speră, după un an şi după condamnarea de
săptămâna aceasta, în justiţia divină. „Numai Dumnezeu
poate judeca cine a făcut crima“, zice femeia. „Că el e nevinovat!
Vă zic, Romică n-o fost suspect în seara aia. Că toţi îs
copiii mei şi-i ştiu! Eu am aflat când o venit fostul şef de la
tabără şi mi-o strigat «Leano, Leano, Leano!», că l-o
arestat. Când o ajuns în faţă la uşa lui atâta lume o venit
şi atâta poliţie de ziceai că cine ştie ce am făcut!
Dar de ce nu ne-a lăsat să vedem ce-au căutat în baracă?“.
După Elena Tincu, toată povestea cu crima
comisă de Mailat n-a fost decât o înscenare. „Ştiu că se vorbea
să ne dea afară din Tor di Quinto cu două luni înainte de
crimă“, susţine femeia. Nu-şi explică de ce a ajuns fiul ei
în situaţia asta. Mai degrabă crede că Emilia Neamţu a
primit bani de la italieni ca să
spună că l-a văzut pe Romulus făcând crimă. „Le-a dat
euro şi o rulotă, toată lumea care a fost acolo ştie“,
spune Elena Tincu.
Cât despre fiul închis, familia Mailat din Avrig mai
aude doar de pe la televizor. Şi de la unii care au
stat la penitenciar cu el la Roma. Aştia zic că-l ţin italienii
„închis singur, în chiloţi“, să nu se sinucidă. D’abia l-a
recunoscut şi ea acum la ştiri, aşa schimbat, fără
mustaţă.
ACASĂ LA MARTORUL-CHEIE
„Venea cu doamna pe spate cum ar duce
lemne din pădure“
Trebuie să fi fost într-adevăr o scenă
oribilă cea la care Emilia Neamţu spune că a asistat în Italia
de se ploconeşte atâta când o descrie. Face cruci de sus până jos,
bolboroseşte pe lângă subiect, pocneşte din degete şi
repetă în versuri anumite bucăţi, de parcă şi-ar
înfăşa depoziţia într-un descântec, s-o apere de relele
descrise. Frânturile mărturiei ei se întrevăd printre vorbe despre
Adam, Eva şi Iisus Hristos.
„Tu ai făcut
crimă şi omor?“
„Am stat în Tor di Quinto, am stat trei copii
fără mamă, fără tată, sub poduri, în canale. E
mai bine când cerşeşti, că nu bagi mâna în buzunar, să
furi...“, începe mărturia Emiliei
Neamţu. „Când m-am întors în Tor
di Quinto, veninând cu microbuzul 32-ul, pe podu’ din Tor di Quinto, l-am
văzut pe Mailat Romică Nicolae, pe unde ducem fier din groapă
noi. El venea cu doamna pe spate ca şi cum ar duce lemne din pădure“,
spune martorul.
Picioarele Giovannei erau în spate, capul în
faţă, Mailat o ducea pe burtă, zice Emilia Neamţu. Atunci
ar fi strigat la el: „Ce-ai făcut Mailat Romică Nicolae? Tu ai
făcut crimă şi omor?“.
„Şi el o vrut s-o bage pe doamna sub pod,
săraca! Şi când am strigat la el, o vrut să vie la mine să
mă omoare! O ţipat-o jos, sub pod, dispărat! Că omul când
face crimă şi omor e dispărat! Italianul din microbuzul 32-ul o
văzut şi el. Şi avea celular la el. Şi carabinierii,
burghejii, toată comisia, toată Italia o venit atunci pe mine!“,
spune Emilia Neamţu.
Condiţiile unui
martor
„O făcut bine Mailat Romică Nicolae că
a omorât-o pe doamna din Italia şi o viaţă amară a venit în
ţară?“, se întreabă martorul-cheie. Nu pare dispusă să
şi răspundă la asta. Însă se agită, nu încape
îndoială că a văzut crima în seara aceea de toamnă. Şi
atunci, de ce nu s-a dus la proces când a auzit că au căutat-o
italienii?
„Dacă-mi trimitea citaţie, mă
prezentam!“, răspunde într-un moment de luciditate femeia. „Că de
asta sunt avioane româneşti, străine, ca să fii dusă. Dar
nu numai pe mine! Pe mine şi pe microbuzul 32-ul - italianul. Să-mi
plătească drumul şi cât mă ţine acolo, să-mi dea
de la Bucureşti că-mi plăteşte zilele de lucru! Că-i
campania de lucru de toamnă. Că uite acuma mă duc cu copiii la
măcieş, că banii ăştia iese! Noi suntem
ţărani şi toată lumea aicea munceşte...“ Şi cam
asta e ce-şi aminteşte Emilia Neamţu despre o seară de
toamnă când a plouat la Roma.
ROMA
Românii îşi fac veacul prin pieţe
Mailat face victime colaterale: vinovat sau nu,
românii care-şi caută de muncă suferă de pe urma imaginii
produse de presupusa crimă a acestuia. Adăugaţi la asta şi
criza economică care şi-a luat avânt şi-n Peninsulă şi
aveţi explicaţia unei imagini precum cea care
înfăţişează o piaţă de lângă Gara Termini
din Roma, unde îşi fac veacul, privind în soare, câteva zeci de români. În
mijlocul acestora e plasată, strategic, câte o bere la litru, iar în
preajmă sticlele „dovedite“ mai devreme. În timp ce indonezienii sau
indienii cară nişte ambalaje mari de carton, românii stau
şi-şi plâng zilele. Nelu e din Focşani şi crede sincer
despre premierul Silvio Berlusconi că „e un fascist nenorocit“. Asta
pentru că Nelu e de 15 ani în Italia şi niciodată nu i-a fost
aşa greu să-şi ia un ban ca în timpul actualei guvernări.
„Nu ştiu ce drepturi le dau românii la italienii care vin la noi, da’ n-ar
trebui să aibă niciunul“, zice Nelu cu oftică. Pentru un om ca
el, care se pricepe la de toate - pictat interioare, instalaţii electrice
şi sanitare şi câte şi mai câte - se cuvin, după mintea italienilor,
numai 50 de euro pe zi. În condiţiile în care chiria e 250 de euro, iar de
muncă nu găseşti în fiecare zi - „numai cu relaţii
găseşti“. Câteodată Nelu n-are nici bani de ţigări.
„Chiar, vii din România, n-ai nişte ţigări?“ La vederea unui
pachet desfăcut, cu o ţigară întinsă, se răzgândeşte.
„Credeam că ai mai multe, un pachet, acolo... Aşa am şi eu.“
Şi discuţia despre ţigări ia sfârşit taman când
indonezienii, indienii, chinezii şi ce rase or mai fi pe aici au terminat
de cărat, spre o carmangerie din piaţă, picioarele de vacă
ale unei întregi cirezi.
Dacă testezi piaţa, îţi vine să-l
crezi pe Nelu: trebuie, probabil, relaţii. La terasele şi la
depozitele de materiale de construcţii din zonă, să întrebi
dacă au nevoie de vreun om e ca şi cum ai întreba despre vreo
stradă de care n-a auzit nimeni: mai întâi ţi se cere respectuos
să repeţi întrebarea, apoi ţi se zâmbeşte şi ţi
se răspunde cu: „N-am auzit de aşa ceva. Câteodată, eşti
întrebat şi de unde eşti, cum se întâmplă acum, de omul care
tocmai a lipit un afiş la intrarea în piaţă. Dacă eşti
român, mai primeşti un zâmbet şi o recomandare: „Ai timp, îţi
trebuie răbdare“. (Vlad
Odobescu)
|
Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară.
În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date.
Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date în viitoare analize.
|