Un anunţ apărut într-o publicaţie din Peninsulă arăta se pot aplica cereri pentru locuri de muncă în Canada, pentru diferite profesii, studiile superioare nefiind necesare pentru unele categorii. Zeci de persoane au telefonat fiind interesate în special pentru îngrijire bătrâni şi copii sau colaborator familial.
Am încercat să descoperim de ce femeile care deja muncesc în peninsulă în acest sector, vor să părăsească Italia. Reprezentanţi ai firmelor de muncă din Canada ne-au dat informaţii despre posibilităţile care există pentru a putea munci peste Ocean.
Anunţul se referea la următoarele meserii: manager de restaurant, manager de producţie(fabrică), evaluator asigurări, biolog, arhitect, doctori specialişti, doctori generalişti, dentişti, farmacişti, fizioterapeut, asistent medical cu licenţă, tehnolog radiologie, igienist dentar, psiholog, lucrător social, bucătar, lucrător/mecanic acoperiş, mecanici, supervizori mecanici, electricieni şi electricieni industriali, instalatori, sudori şi operatori sudură, mecanici echipament greu, sondori şi supervizori forări petrol şi gaze.
Cu ce se confruntă românii din Italia
Nu erau specificate meseriile de îngrijitor bătrâni, baby-sitter sau colaborator familial. Cu toate acestea, zeci de persoane, în mare parte femei cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani au sunat cerând informaţii despre posibilităţile de a lucra în Canada, modalitatea de obţinere a contractelor de muncă şi a vizei. Pentru majoritatea dintre ele, Italia nu mai reprezintă o alternativă datorită problemelor complexe cu care se confruntă la locul de muncă şi în societate în general, la care se adaugă manifestările de rasism sau relele tratamente la care sunt supuse.
Canada sau Statele Unite reprezintă pentru mulţi un tărâm al prosperităţii, legalităţii şi al siguranţei. Câteva dintre persoanele care au sunat au avut disponibilitatea să răspundă întrebărilor noastre referitoare la motivele care le determină să părăsească Italia, să nu se întoarcă în România şi să aleagă traiul peste Ocean.
Motivul principal se pare că este tratamentul rău aplicat de către angajatorii italieni, munca la negru, inexistenţa contractelor de muncă şi a unei protecţii sociale care derivă din lipsa acestora.
"În Canada legea şi munca sunt respectate"
V.A., 42 de ani, de patru ani în Italia, la Parma, a avut cinci locuri de muncă, nicăieri însă nu a beneficiat de un contract legal şi o plată corespunzătoare.
Iată povestea ei: "Am venit în Italia în urmă cu mai bine de patru ani. Ca majoritatea femeilor am fost recomandată la o familie unde trebuia să asist o bătrână. Pentru că nu mai avusesem o astfel de îndeletnicire şi nu ştiam limba, mi s-a spus de către angajator că nu pot primi mai mult de 500 de euro pe lună, cazare şi masă. Am acceptat, pentru că venisem din ţară, unde lăsasem un adevărat dezastru: rate neplătite, copii la şcoală şi un soţ care suferise un accident de muncă pentru care primeşte o pensie de invaliditate foarte mică. Cele 20 de milioane de lei depăşeau cu mult venitul pe care l-aş fi avut în ţară. Sacrificiul a fost însă imens.
M-am mulţumit să dorm într-o cameră de mărimea unei debarale, să mânânc mai mult "paste in bianco" sau ce rămânea de la masă. Dar când am văzut că după mai bine de şase luni nu mi se face un contract de muncă şi nu mi se plăteşte al treisprezecelea salariu, am început să intru în alertă. Mi-am cerut drepturile, nu mi s-au acceptat şi de patru ani mi-am schimbat locul de muncă de alte patru ori. Cum să nu mă gândesc să plec în Canada? Din câte ştiu acolo legea şi munca sunt respectate."
P.C., 47 de ani, rezidentă în apropiere de Bologna, a făcut un curs de asistenţă bătrâni şi invalizi, dar recunoaşte că nu i-a folosit aproape deloc. "Am ajuns în Italia şi nu mi-am găsit de lucru decât prin casele oamenilor, la curăţenie sau la asistenţă bătrâni. Mereu mi s-au tăiat drepturile salariale complete, mereu eram dusă cu vorba când ceream contract şi atunci m-am hotărât să fac un curs de specialitate, ştiind de la alte persoane că ai mai multe şanse în cazul ăsta, iar angajarea se face pe bază de contract sigur, uneori chiar pe timp nedeterminat. Auzeam şi de salarii de peste 1000 de euro. Totul e la mâna norocului.
Am luat şi adeverinţa aia de absolvire, e drept că mi-am găsit mai uşor de muncă, dar pentru contract şi respectarea tuturor drepturilor tot nu am avut satisfacţie. Mă gândesc că poate cursurile de aici pot folosi în alte ţări şi aş pleca de urgenţă oriunde în altă parte unde sunt respectată şi mi se respectă drepturile. Ce mai contează că fac o zi întreagă cu avionul până în ţară, când dacă alegi să mergi cu autocarul din Italia, faci dublu, iar condiţiile sunt sub orice critică. Oricum, în şase ani de când sunt în Italia am fost doar de două ori acasă, în România."
Familia Neagu, originară din Bacău, lucrează împreună ca şi colaboratori familiari într-o localitate din regiunea Lazio. Şi-a dorit mereu să găsească un loc de muncă împreună luând exemplul altor familii de filipinezi.
"Am cunoscut la Roma destul de multe familii de filipinezi care au venit la muncă în Italia direct cu contract de muncă, sunt respectaţi şi li se dau toate drepturile. Locuiesc şi muncesc ani de zile la familii bogate, au o locuinţă a lor separată şi primesc drepturile salariale la timp. Mi-am dorit mereu să găsim şi noi aşa ceva şi am reuşit. E însă o mare diferenţă să fii angajat cu contract de la început şi pe de lată parte să fii nevoit să lucrezi o perioadă de probă la negru, perioadă care devine permanentă. E exact şi cazul nostru. Aş pleca bucuros în Canada sau oriunde în altă parte unde am avea o siguranţă."
Cum te angajezi în Canada
Cristian Bucur, editor al publicaţiei româneşti "Impact" din Montreal – Canada, a apelat la o agenţie de recrutare a forţei de muncă şi ne-a furnizat câteva date despre cum funcţionează angajarea în astfel de categorii.
Criteriile sunt clare, iar angajarea se poate face numai pe bază de contract semnat de ambele părţi, după ce în prealabil cei care au aplicat participă la o serie de interviuri la ambasada Canadei.
"Cei care vor să ajungă în Canada vor trebui să aibă un contract de muncă semnat înainte de a ajunge pe teritoriul canadian. Acest lucru care se face la ambasadă, după prealabile interviuri, să aibă ca studii minime diploma de bacalaureat, să aibă cursuri minime de specializare pentru meseria care aplică, în cazul "nanny" (categorie în care se încadrează asistenţa bătrâni, copii, curăţenie, n.r.) de minim şase luni sau un an de experienţă. Acesta poate fi dovedit printr-un contract de muncă care s-a derulat în Italia, în cazul celor care au rezidenţa acolo", spune Bucur.
"Un alt lucru esenţial este cunoaşterea limbii engleze sau franceze, atât pentru interviurile pe care le susţin cu angajatorii, agenţia de muncă sau pentru obţinerea vizei. Nu există o limită de vârstă, dar procentul de acceptabilitate este puţin mai mare pentru persoanele mai tinere. Din cercetările noastre, există şi în Canada o cerere semnificativă pentru aceste categorii de persoane. Pentru celelalte categorii, cele pe care le-aţi publicat în anunţ, ofertele sunt destul de numeroase, lista respectivă fiind publicată oficial la oficiile de emigraţie", ne-a mai declarat acesta.
În ceea ce priveşte salariile pentru babysitting, "tarifele pe oră se învârt în jurul a 10 dolari canadieni, la care se adaugă toate celelalte drepturi legate de concedii de odihnă, medicale sau terminarea raportului de muncă şi plata contribuţiilor. Există şi salarii fixe, pentru cei cărora le sunt asigurate cazarea împreună cu familia la care lucrează sau persoanele pe care le asistă."
Jurnalistul român ne-a mai precizat că în aceste locuri de muncă nu prea sunt români. "Românii nu prea caută astfel de munci, acest sector fiind asigurat, ca să-i spun aşa, de către sud-americani, filipinezi sau chiar polonezi.Familiile de români care ajung aici îşi aduc şi părinţii, iar unii dintre ei care se simt în putere, mai câştigă un ban în plus".
