Căutare

Proiectul privind statutul minorităţilor a fost iniţiat de Guvernul Tăriceanu, dar a fost respins de Senat în octombrie 2005.

A ajuns la Camera Deputaţilor, a trecut prin câteva comisii de specialitate şi a sfârşit în Biroul Permanent al instituţiei unde s-a pus praful pe el vreme de patru ani.

În martie 2011, Biroul Permanent la trimis din nou la avizare la Comisii. Camera Deputaţilor este cameră decizională în acest caz.

Principalele prevederi ale proiectului:
Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale sunt cetăţeni români, care îşi exprimă liber şi neîngrădit apartenenţa la o comunitate naţională, sau minori ai căror părinţi, ori alţi reprezentanţi legali au declarat, conform legii această apartenenţă.

Autorităţile publice au obligaţia de a accepta ca atare asemenea declaraţii.

Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
Autorităţile publice vor lua măsuri corespunzătoare pentru a proteja persoanele care ar putea fi victime ale ameninţărilor sau actelor de discriminare, ostilitate sau violenţă, datorită identităţii lor etnice, culturale, lingvistice sau religioase.

Orice discriminare sau incitare la discriminare pe criteriul apartenenţei la o comunitate naţională atrage răspunderea contravenţională a persoanei vinovate, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.

Identitatea comunităţilor minorităţilor naţionale constituie o valoare fundamentală a statului român, recunoscută şi protejată prin lege.

Minorităţile naţionale respectiv persoanele aparţinând acestora pot folosi simbolurile naţionale şi organiza sărbătorile naţionale şi religioase proprii, în condiţiile legii.

Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul de a învăţa în limba maternă, de a beneficia de educaţie şi învăţământ în unităţi şi instituţii de stat cu predare în limba maternă la toate nivelurile, formele şi tipurile de învăţământ, în condiţiile legii.
Copilul, părintele sau oricare reprezentant legal instituit, după caz, are dreptul de a alege limba şi tipul educaţiei copiilor minori.

În învătământul preuniversitar cu predare în limba minorităţilor naţionale toate disciplinele şcolare pot fi studiate în limba maternă, cu excepţia limbii şi literaturii române.

Statul are obligaţia de a garanta în sistemul de învăţământ de stat: învăţarea limbii materne la toate nivelurile, formele şi tipurile de învăţământ, în condiţiile legii, învăţământul preprimar cu predare în limba maternă, în funcţie de cerinţe, în grădiniţe distincte sau în grupe separate, învăţământul primar, gimnazial, de arte şi meserii, liceal şi postliceal, în funcţie de solicitări, în şcoli, secţii, clase, grupe distincte, după caz; învăţământul superior universitar, cu predare în limba maternă, în funcţie de solcitări, în universităţi, facultăţi, colegii, catedre şi grupe distincte, după caz; învăţământul postuniversitar în limba maternă;

Minorităţile naţionale au dreptul la instituţii culturale de drept public.

Statul va sprijini promovarea culturii minorităţilor naţionale în străinătate, prin intermediul centrelor culturale române, la un nivel cel puţin egal cu ponderea fiecărei minorităţi naţionale.

Statul garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul de a-şi încheia căsătoria în faţa ofiţerului stării civile în limba lor maternă.

Statul va asigura instruirea corespunzătoare a acelor funcţionari publice, ofiţeri şi agenţi de poliţie, grefieri şi traducători autorizaţi, care, în conformitate cu prevederile legale, trebuie să cunoască şi limba unei minorităţi naţionale.

Autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile culturale, instituţiile de învăţământ cu limba de predare în limba maternă, cultele recunoscute prin lege, pot emite înscrisuri, certificate şi diplome, procese verbale, respectiv pot folosi înscrisuri cu caracter economic şi în limba minorităţilor naţionale respective, menţionând datele în limba română.

Consiliul Minorităţilor Naţionale este un organism compus din organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament, prin care acestea colaborează în scopul garantării dreptului de a exprima, păstra şi dezvolta identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă a minorităţilor naţionale din România.

Autonomia culturală a minorităţilor

Statul recunoaşte şi garantează autonomia culturală a minorităţilor naţionale. Autonomia culturală înseamnă capacitatea comunităţii unei minorităţi naţionale de a avea competenţe decizionale în problemele privind identitatea sa culturală, lingvistică şi religioasă, prin consilii alese de către membrii săi.

Autonomia culturală a minorităţilor naţionale se referă la următoarele categorii de competenţe: Elaborarea strategiilor şi priorităţilor privind învăţământul în limba maternă a comunităţilor naţionale; Organizarea, administrarea şi controlul educaţiei în limba maternă în instituţiile de învăţământ particulare, sau participarea la parteneriat cu autorităţile publice competente la realizarea acestor atribuţii, în cazul instituţiilor din sistemul public de învăţământ; Numirea conducerii instituţiilor particulare de învăţământ cu predare în limba minorităţilor naţionale, precum şi a instituţiilor culturale de drept privat a minorităţii naţionale respective.

Minorităţile naţionale pot înfiinţa Consilii ale Autonomiei Culturale.