Căutare

Proiectul Legii privind statutul minorităţilor naţionale
(Munkapéldány - Variantă de lucru)

Capitol I.
Definiţii şi principii

Art. 1. Prezenta lege reglementează statutul juridic şi drepturile minorităţilor naţionale.
Art. 2. Minorităţile naţionale sunt recunoscute ca factori constitutivi ai statului român, împreună
cu naţiunea română, majoritară.
Art. 3. (1) Prin minoritate naţională se înţelege orice comunitate de cetăţeni români, care trăieşte pe teritoriul României de cel puţin 100 de ani, numeric inferioară populaţiei majoritare, având propria identitate etnică, culturală, lingvistică şi religioasă specifică, pe care doreşte să o păstreze, să o exprime, şi să o dezvolte.
(2) Minorităţile naţionale din România sunt: albaneză, armeană, bulgară, cehă, croată, elenă, evreiască, germană, italiană, macedoneană, maghiară, poloneză, rusă-lipoveană, romă, ruteană, sârbă, slovacă, tătară, turcă, ucraineană.
Art. 4. (1) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale sunt cetăţenii români, care îşi exprimă
liber şi nesilit de nimeni apartenenţa la o comunitate naţională.
(2) Autorităţile publice au obligaţia de a accepta ca atare asemenea declaraţii.
Art. 5. Statul recunoaşte şi garantează minorităţilor naţionale, precum şi persoanelor aparţinând acestora dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase.
Art.6. Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi sunt îndreptăţite fără nici o discriminare la protecţia egală a acesteia.
Art. 7. (1) Orice discriminare întemeiată pe apartenenţa la o minoritate naţională este interzisă.
(2) Potrivit prezentei legi nu se consideră discriminare, măsurile de protecţie, cu caracter normativ sau administrativ prin care se realizează garantarea păstrării, dezvoltării şi exprimării identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a minorităţilor naţionale, precum şi a persoanelor aparţinând acestora, fără a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor celorlalţi cetăţeni români.
Art. 8. (1) Identitatea comunităţilor naţionale constituie o valoare fundamentală a statului român, recunoscută şi protejată prin lege.
(2) În înţelesul prezentei legi elementele identităţii sunt: limba, cultura, patrimoniul cultural, tradiţiile şi religia.
(3) Aceste elemente se păstrează, se exprimă şi se dezvoltă prin instituţii de învăţământ, de cultură, prin mijloace de informare în masă, precum şi prin instituţiile cultelor recunoscute de lege.
Art. 9. (1) Statul recunoaşte şi garantează minorităţilor naţionale şi persoanelor aparţinând acestora dreptul la exprimarea liberă a identităţii naţionale în toate domeniile vieţii politice, sociale, culturale şi economice.
(2) Exprimarea liberă a identităţii naţionale, ori exercitarea sau neexercitarea drepturilor prevăzute în prezenta lege, nu poate aduce nici un dezavantaj sau prejudiciu pentru persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale.
(3) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale îşi pot exprima liber gândurile, opiniile, credinţa, şi creaţiile de orice fel prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete, sau prin alte mijloace de comunicare în public.
(4) Nici o lege nu poate îngrădi folosirea unei limbi în exercitarea dreptului prevăzut în aliniatul precedent.
Art. 10. În toate problemele, ce privesc drepturile unei minorităţi naţionale, dacă deciziile nu sunt luate de reprezentanţii legitimi ai minorităţii naţionale respective, autorităţile competente sunt obligate să ţină seama de voinţa liberă a acestora.
Art. 11. Sunt interzise îndemnul la ură naţională, rasială sau religioasă, incitarea la discriminare sau la violenţă publică împotriva unor minorităţi naţionale.
Art. 12. Autorităţile publice se vor abţine de la orice politică ori practică, având drept scop asimilarea persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale împotriva voinţei acestora şi vor proteja aceste persoane împotriva oricărei asimilări.
Art. 13. (1) Statul recunoaşte şi garantează minorităţilor naţionale şi persoanelor aparţinând acestora dreptul de a trăi liber pe pământul natal, de a păstra legăturile tradiţionale etnice şi teritoriale constituite în decursul istoriei.
(2) Autorităţile publice se vor abţine de la măsuri normative sau administrative, directe sau indirecte, care pot duce la modificarea componenţei etnice a unor regiuni locuite în mod tradiţional de anumite comunităţi naţionale.
(3) Este interzisă modificarea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale în defavoarea ponderii minorităţilor naţionale care locuiesc în mod tradiţional în acestea.
Art. 14. Minorităţile naţionale, precum şi persoanele aparţinând acestora pot folosi simbolurile naţionale şi pot organiza sărbătorile naţionale şi religioase proprii.

Capitolul II
Păstrarea, exprimarea si dezvoltarea identităţii naţionale


Secţiunea 1. – Învăţământ

Art.15. (1) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul de a învăţa în limba maternă, de a beneficia de educaţie şi învăţământ în instituţii de stat cu predare în limba maternă la toate nivelurile.
(2) Persoanele fizice, organizaţiile şi societăţile comunităţilor naţionale au dreptul de a înfiinţa, întreţine şi administra instituţii de învăţământ particulare în limba maternă, care în condiţiile legii, pot beneficia de subvenţii din bugetul de stat sau bugetele locale.
(3) Cultele religioase pot înfiinţa, întreţine şi administra instituţii de învăţământ confesionale cu caracter religios sau laic în limba maternă a enoriaşilor, care în condiţiile legii, pot beneficia de subvenţii din bugetul de stat sau bugetele locale.
(4) Este garantată libertatea părinţilor sau după caz a ocrotitorilor legali să aleagă pentru copiii lor instituţiile şi formele de învăţământ cu predare în limba minorităţilor naţionale.
Art.16. Statul are obligaţia de a garanta în sistemul de învăţământ de stat :
a. învăţământul preşcolar cu predare în limba maternă, în funcţie de cerinţe, în grădiniţe distincte sau în grupe separate;
b. învăţământul elementar, liceal, profesional cu predare în limba maternă, în funcţie de solicitări, în şcoli, secţii, clase sau grupe distincte;
c. învăţământul universitar, superior, colegial, cu predare în limba maternă, în funcţie de solicitări, în universităţi, instituţii de învăţământ superior, facultăţi, colegii, secţii sau grupe distincte ;
d. învăţământul postuniversitar şi postgradual în limba maternă ;
e. posibilitatea obţinerii gradelor didactice şi a diferitelor titluri ştiinţifice în limba maternă.
Art. 17. (1) În legătura cu înfiinţarea, desfiinţarea, funcţionarea şi stabilirea programului educaţional în instituţii de învăţământ de stat, cu predare în limba maternă vor fi în mod obligatoriu consultaţi reprezentanţii legitimi ai minorităţii naţionale respective şi nu se va lua nici o astfel de măsură fără avizul conform al acestora.
(2) Numirea sau schimbarea conducerii instituţiilor de învăţământ de stat menţionate se va face numai cu avizul conform prevăzută în alineatul (1).
Art. 18. (1) În sistemul de învăţământ preuniversitar de stat, la cerere, pot funcţiona clase şi grupe cu limba de predare a unei minorităţi naţionale şi sub efectivul legal de elevi, dacă, după caz, în localitatea respectivă nu funcţionează şi o altă unitate de nivel primar şi gimnazial, cu limba de predare respectivă, ori în judeţ, la nivel liceal.
(2) În scopul bunei funcţionări a claselor şi grupelor prevăzute în aliniatul precedent finanţarea normativă acordată pentru un elev poate fi suplimentată conform legislaţiei în vigoare.

Secţiunea 2. – Cultura

Art. 19. (1) Statul asigură persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale protejarea şi conservarea moştenirii culturale, şi dezvoltarea creativităţii contemporane.
(2) Minorităţile naţionale au dreptul la instituţii culturale de stat, respectiv prin persoane fizice şi persoane juridice pot înfiinţa administra, susţine şi sprijini, instituţii culturale proprii.
(3) Autorităţile publice centrale şi locale vor asigura sprijin financiar acestor instituţii culturale, în condiţiile legii.
Art. 20. (1) În legătură cu înfiinţarea, desfiinţarea şi funcţionarea instituţiilor de cultură de stat, în limba minorităţii naţionale, şi a celor care au drept scop cercetarea, prezervare şi dezvoltarea culturii proprii, precum şi numirea conducerii acestora, vor fi în mod obligatoriu consultaţi reprezentanţii legitimi ai minorităţii naţionale respective şi nu se va lua nici o astfel de măsură fără avizul conform al acestuia.
(2) Numirea, sau schimbarea conducerii instituţiilor de cultură de stat menţionate se va face cu avizul conform prevăzut la alineatul (1).
Art. 21. Autorităţile publice competente împreună cu reprezentanţii comunităţilor naţionale au obligaţia să conserve şi să pună în valoare patrimoniul cultural imobil şi mobil ale acestora.
Art. 22. Statul va sprijini prin intermediul organizaţiilor minorităţilor naţionale diverse programe culturale, acţiuni de răspândire, propagare şi popularizare a valorilor culturale, a tradiţiilor folclorice, a relaţiilor inter- şi multiculturale, a creării de opere literare, de studii ştiinţifice în limba maternă, activitatea de cercetare literară şi istorică a comunităţii respective.
Art. 23. Instituţiile de stat care promovează cultura minorităţilor naţionale, precum şi instituţiile particulare înfiinţate de aceste minorităţi pot susţine relaţii internaţionale în vederea realizării scopurilor lor.

Secţiunea 3. – Mijloace de informare în masă

Art. 24. Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să difuzeze şi să schimbe informaţii în limba lor maternă, şi să aibă acces la aceste informaţii cu sprijinul financiar al statului, în condiţiile legii.
Art. 25. (1) Posturile publice de radiodifuziune şi de televiziune vor asigura, la ore adecvate şi cu posibilităţi de audiere, respectiv vizionare pe întregul teritoriu al ţării, spaţii pentru emisiunile minorităţilor naţionale.
(2) Conducerea redacţiilor în limba minorităţilor de la posturile publice de radiodifuziune şi de televiziune va fi numită numai cu avizul conform al reprezentanţilor legitimi ai minorităţii naţionale respective.
(3) La cerere minorităţilor naţionale care au o pondere semnificativă li se vor asigura emisiuni de radio sau televiziune regionale, la posturile publice, pe tot parcursul zilei.
Art. 26. În conformitate cu principiul egalităţii de şanse statul, prin organele sale competente facilitează înfiinţarea şi funcţionarea de posturi private de radiodifuziune şi televiziune aparţinând minorităţilor naţionale, precum şi recepţionarea directă a programelor de radio şi de televiziune care emit în limbile minorităţilor naţionale din alte state.

Secţiunea 4. – Cultele religioase

Art. 27. (1) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să profeseze şi să practice religia lor inclusiv de a-şi procura, poseda şi utiliza obiecte religioase, precum şi de a practica un învăţământ religios şi laic confesional în limba lor maternă conform legii.
(2) Nimeni nu poate fi discriminat pentru convingerile sale religioase.
Art. 28. (1) Statul garantează egalitatea cultelor, precum şi autonomia instituţională şi funcţională a acestora.
(2) Cultele asigură înfiinţarea şi funcţionarea propriilor organe de conducere, de administrare, de control potrivit statutelor lor, recunoscute prin lege.
Art. 29. Cultele pot înfiinţa asociaţii şi fundaţii, respectiv instituţii cultural-educative şi social- caritabile, activităţi pe care statul le sprijină în condiţiile legii.

Secţiunea 5. – Folosirea limbii materne

Art. 30. În unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând unei minorităţilor naţionale au o pondere semnificativă se asigură, în condiţiile legii:
a.) folosirea limbii minorităţii naţionale în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale precum şi cu serviciile publice deconcentrate;
b.) inscripţionarea denumirii localităţilor precum şi a denumirii instituţiilor publice şi în limba minorităţii naţionale respective;
c.) publicarea actelor administrative normative şi în limba minorităţii naţionale respective;
d.) comunicarea la cerere a actelor administrative individuale şi în limba minorităţii naţionale respective.
Art. 31 Autorităţile publice centrale, la cererea organizaţiei minorităţilor naţionale, vor asigura, în condiţiile legii, publicarea actelor cu caracter normativ de interes general şi în limba minorităţii respective.
Art. 32. (1) Autorităţile publice competente, cu ocazia întocmirii actelor de stare civilă, vor folosi numele şi prenumele persoanei în limba minorităţii naţionale de care aparţine şi vor respecta regulile de ortografie ale acesteia.
(2) Este interzisă traducerea numelui şi prenumelui fără acceptul persoanei respective.
Art. 33. Statul garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul de a se exprima în limba lor maternă, în faţa instanţelor de judecată, în condiţiile legii.
Art. 34. Deţinuţii penitenciarelor pot folosi limba maternă în comunicarea între ei, între ei şi vizitatori, de asemenea pot primi şi expedia scrisori în limba maternă.
Art. 35. (1) Statul va asigura instruirea funcţionarilor publici, a ofiţerilor şi agenţilor poliţiei, a grefierilor şi a traducătorilor autorizaţi, în scopul garantării şi exercitării drepturilor prevăzute la art.
30-34.
(2) La cerere, cu scopul încadrării în poliţie a unor persoane aparţinând minorităţilor naţionale, statul va asigura o cifră de şcolarizare destinată acestora.
Art. 36. În cadrul unităţilor administrative-teritoriale, în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au o pondere semnificativă, în instituţiile sanitare, casele de bătrâni, căminele de ajutor social şi centrele de plasament, se angajează şi cadre medicale, respectiv de specialitate care cunosc limba minorităţii naţionale respective.
Art. 37. Autorităţile publice centrale şi locale, instituţiile culturale, instituţiile de învăţământ cu limba de predare în limba maternă, cultele recunoscute de lege, pot emite înscrisuri, certificate şi diplome, precum şi pot folosi acte de evidenţă contabilă, respectiv orice înscrisuri cu caracter economic şi în limba minorităţilor naţionale respective, menţionând datele în limba română. Actele astfel întocmite se consideră valabile de către autorităţile competente.

CAPITOLUL III.
Organizaţiile minorităţilor naţionale

Art.38. (1) Organizaţiile minorităţilor naţionale pot fi constituite:
a.) în conformitate cu Ordonanţa nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările
şi completările ulterioare, având drepturile şi obligaţiile prevăzute în Ordonanţă;
b.) în condiţiile prezentei legi, pentru organizaţiile minorităţilor naţionale prevăzută în art. 62
alin (2) din Constituţie, care participă la alegerile parlamentare, prezidenţiale şi locale.
(2) Prezenta lege reglementează organizaţiile minorităţilor naţionale prevăzute la alin (1) lit. b. Art. 39 (1) Organizaţia cetăţenilor aparţinând unei minorităţi naţionale este subiectul de drept constituit de către persoane cu deplină capacitate de exerciţiu, care se declară a fi aparţinătoare acelei minorităţi şi care pe baza unei înţelegeri, pun în comun şi fără drept de restituire contribuţia materială, cunoştinţele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unei activităţi în interesul garantării dreptului la păstrarea, exprimarea şi dezvoltarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice, religioase, respectiv pentru constituirea, dezvoltarea şi protecţia cadrului instituţional şi legislativ
necesar realizării acestui interes comunitar al minorităţii respective.
(2) Numărul membrilor fondatori ai unei organizaţii a minorităţii naţionale nu poate fi mai mic de 15% din numărul total al cetăţenilor care cu ocazia ultimului recensământ al populaţiei şi-au declarat apartenenţa la minoritatea respectivă.
(3) În cazul în care 15% din numărul total al cetăţenilor înregistraţi ca aparţinând unei minorităţi în cadrul ultimului recensământ al populaţiei este egal sau depăşeşte 25.000 de persoane, lista membrilor fondatori trebuie să cuprindă cel puţin 25.000 de persoane, domiciliate în cel puţin 15 din judeţele ţării şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 300 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi municipiul Bucureşti.
(4) Pot fi membrii unei organizaţii a minorităţii naţionale şi persoane care nu aparţin acelei minorităţi, dar numărul acestora nu poate depăşi 25% din numărul total al membrilor fondatori ai organizaţiei atât la nivel local cât şi cel naţional.
Art. 40 (1) Cererea de înregistrare a unei organizaţii a minorităţilor naţionale se depune la
Tribunalul Bucureşti,însoţită de următoarele acte:
a.) statutul;
b.) actul de constituire împreună cu lista de semnături a fondatorilor;
c.) acte doveditoare ale sediului şi patrimoniului.
(2) Cererea va fi semnată de către conducătorul organizaţiei şi de cel puţin 3 membri fondatori.
(3) Organizaţia minorităţii naţionale devine persoană juridică în momentul înscrierii ei în
Registrul organizaţiilor aparţinând minorităţilor naţionale.
(4) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere şi a documentelor prevăzute la alin.(1) judecătorul desemnat de preşedintele instanţei verifică legalitatea acestora şi dispune prin încheiere, înscrierea organizaţiei în registru.
Art. 41. (1) Pe lista de semnături a membrilor fondatori trebuie să se menţioneze, pe fiecare pagină, data, locul şi scopul întocmirii, precum şi numele şi prenumele, data naşterii, adresa, felul actului de identitate, seria şi numărul acestuia, codul numeric personal, cetăţenia, naţionalitatea, respectiv semnătura membrilor fondatori.
(2) Lista va fi însoţită de o declaraţie pe propria răspundere a persoanei care a întocmit-o, care să ateste autenticitatea semnăturilor, sub sancţiunea prevăzută de art. 292 din Codul penal.
(3) Fiecare listă va cuprinde persoane dintr-o singură localitate.
(4) Listele vor fi grupate pe localităţi şi judeţe, pentru a se putea verifica prevederile alin. (2),
(3) şi (4) al art. 39.
Art. 42. (1) Statutul se încheie sub formă autentică şi se semnează de către conducerea organizaţiei, sub sancţiunea nulităţii absolute.
(2) Statutul cuprinde,sub sancţiunea nulităţii absolute:
a.) denumirea organizaţiei;
b.) sediul organizaţiei;
c.) durata de funcţionare - pe termen determinat sau nedeterminat;
d.) patrimoniul iniţial al organizaţiei, în valoare totală de cel puţin 50 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii, în natură şi/sau în bani;
e.) explicitarea scopului şi a obiectivelor organizaţiei;
f.) modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de membru;
g.) drepturile şi obligaţiile membrilor;
h.) categoriile de resurse patrimoniale ale organizaţiei;
i.) atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale organizaţiei;
j.) destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării.
Art. 43. Actul constitutiv cuprinde, sub sancţiunea nulităţii absolute:
a.) exprimarea voinţei de asociere şi a scopului propus;
b.) denumirea organizaţiei;
c.) sediul organizaţiei;
d.) durata de funcţionare - pe termen determinat sau nedeterminat;
e.) patrimoniul iniţial al organizaţiei,în valoare totală de cel puţin 50 de ori salariul minim brut pe economie, la data constituirii, în natură şi/sau în bani;
f.) componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale organizaţiei;
g.) lista de semnături a fondatorilor, întocmită conform art. 41.
Art. 44. Adunarea generală este organul de conducere suprem şi este alcătuit, în funcţie de prevederile statutului propriu, din totalitatea membrilor sau din delegaţii acestora, aleşi în condiţiile stabilite în statutul organizaţiei.
Art. 45. Organizaţiile minorităţilor naţionale pot constitui subdiviziuni teritoriale cu sau fără
personalitate juridică, în funcţie de prevederile statutare, potrivit prezentei legi.
Art. 46. (1) Organizaţiile minorităţilor naţionale, care la data intrării în vigoare a legii fac parte din Consiliul Minorităţilor Naţionale şi care au reprezentare parlamentară îşi păstrează personalitatea juridică dobândită şi obţin drepturile şi competenţele prevăzute în prezenta lege.
(2) Dosarele organizaţiilor prevăzute la alin. (1) se vor transmite, de către instanţele de judecată competente în momentul intrării în vigoare a legii, Tribunalului Bucureşti, pentru înregistrarea în Registrul organizaţiilor minorităţilor naţionale, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Art. 47. Toate organizaţiile ale minorităţilor naţionale care nu se încadrează în prevederile articolului precedent şi care doresc să desfăşoare o activitate prevăzută în prezentul capitol sunt obligate să se reînfiinţeze, conform prezentei legi, în caz contrar ele vor avea doar drepturile şi competenţele prevăzute de Ordonanţa Nr. 26/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 48. Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale prevăzute în Art. 38 alin
(1), litera b) au următoarele drepturi şi competenţe:
a.) pot participa la alegerile parlamentare şi locale, conform legislaţiei în vigoare, fiind asimilate partidelor politice, şi beneficiind de facilităţile legale privind obţinerea unui mandat atât în administraţia publică locală cât şi în parlament;
b.) pot reprezenta minoritatea respectivă în Consiliul Minorităţilor Naţionale;
c.) pot administra singuri sau împreună cu alte organizaţii similare fonduri speciale primite de la bugetul de stat sau bugetele locale în interesul realizării scopurilor prevăzute la Art.39, alin. (1);
d.) vor primi subvenţii de la bugetul de stat pentru menţinerea şi funcţionarea organizaţiei;
e.) pot delega, conform legilor speciale, reprezentanţi în instituţii, organe sau autorităţi de stat, care activează în domeniul exprimării, păstrării şi dezvoltării identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, sau, dacă legea specială nu prevede o astfel de reprezentare, vor fi consultate în legătură cu numirea unor conducători în aceste structuri;
f.) vor delega reprezentanţi în comisiile mixte interguvernamentale pentru realizarea tratatelor bilaterale între România şi ţara cu care minoritatea naţională respectivă realizează o comunitate de limbă şi cultură;
g.) pot reprezenta în faţa instanţelor naţionale sau internaţionale persoane sau grupuri de persoane ale căror interese au fost lezate din cauza apartenenţei lor la minoritatea naţională respectivă.

Capitolul IV.
Consiliul Minorităţilor Naţionale (CMN)

Art. 49. (1) Consiliul Minorităţilor Naţionale, în continuare CMN, este subiectul de drept public, cu personalitate juridică, compus din organizaţiile minorităţilor naţionale reprezentate în parlament, prin care acestea colaborează în scopul garantării dreptului de a exprima, păstra şi dezvolta identitatea etnică, culturală, lingvistici şi religioasă a minorităţilor naţionale din România.
(2) Dacă nici o organizaţie a unei minorităţi naţionale nu a obţinut voturile necesare unui mandat parlamentar, atunci minoritatea respectivă va fi reprezentată în CMN de către organizaţia care la ultimele alegeri parlamentare a obţinut cele mai multe voturi.
(3) Dacă mai multe minorităţi naţionale au reprezentare parlamentară printr-o organizaţie comună, această organizaţie va fi membră a CMN.
Art. 50. (1) CMN se organizează şi funcţionează pe baza regulamentului propriu.
(2) Consiliul îşi desfăşoară activitatea în plen şi pe comisii de specialitate.
(3) La lucrările plenare ale CMN organizaţiile minorităţilor naţionale sunt reprezentate de câte
3 membrii, având împreună un singur vot.
(4) CMN se întruneşte în plen, în şedinţă ordinară, trimestrial şi îşi desfăşoară activitatea în prezenţa majorităţii membrilor săi.
(5) Comisiile de specialitate sunt constituite din reprezentanţii, în CMN, ai organizaţiilor minorităţilor naţionale.
Art. 51. CMN are următoarele atribuţii:
a.) sprijină activitatea organizaţiilor minorităţilor naţionale;
b.) propune Guvernului, măsuri de îmbunătăţire a vieţii sociale şi culturale a cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale;
c.) analizează şi propune Guvernului, măsurile necesare desfăşurării în condiţii optime a învăţământului în limbile minorităţilor naţionale;
d.) propune consiliilor de administraţie a societăţilor publice de televiziune şi radiodifuziune măsuri de îmbunătăţire a emisiunilor în limba minorităţilor naţionale;
e.) avizează proiectele de legi care privesc modul de exprimare păstrare şi dezvoltare a identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a minorităţilor naţionale;
f.) propune Guvernului sau grupurilor parlamentare ale organizaţiilor minorităţilor naţionale iniţierea unor acte normative care privesc modul de exprimare păstrare şi dezvoltare a identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a minorităţilor naţionale;
g.) decide în legătură cu distribuirea fondurilor bugetare destinate finanţării activităţii organizaţiilor minorităţilor naţionale.
Art. 52. Finanţarea activităţii organizaţiilor aparţinând minorităţilor naţionale se compune dintr-o finanţare de bază, egală pentru toate organizaţiile reprezentate în CMN şi o finanţare normativă a cărei mărime diferă în funcţie de numărul persoanelor care la ultimul recensământ şi-au declarat apartenenţa la minoritatea naţională respectivă precum şi a numărului instituţiilor culturale şi de învăţământ în limba acelei minorităţii.
Art. 53 (1) Departamentul pentru Relaţii Interetnice asigură secretariatul precum şi infrastructura necesară funcţionării CMN şi coordonează activitatea acestuia.
(2) Departamentul pentru Relaţii Interetnice este ordonatorul principal de credite prin care se alocă de la bugetul de stat finanţarea acordată organizaţiilor minorităţilor naţionale pe baza hotărârii adoptate de CMN, respectiv care administrează bugetul necesar funcţionării CMN.

Capitolul. V. Autonomia culturală

Art. 54. Statul recunoaşte şi garantează minorităţilor naţionale exercitarea dreptului la autonomie culturală.
Art. 55. Autonomia culturală asigură minorităţilor naţionale, competenţa de a decide cu valoare normativă, în problemele privind identitatea lor naţională, culturală, lingvistică şi religioasă, prin organe alese de aceştia, şi recunoscute de autorităţile statului şi care asigură executarea acestor decizii. Art. 56. Autonomia culturală a minorităţilor naţionale se referă la următoarele categorii de
competenţe:
a.) organizarea, administrarea şi controlul educaţiei în limba maternă sau, după caz, participarea în parteneriat cu autorităţile publice competente la realizarea acestor atribuţii;
b.) organizarea administrarea şi controlul instituţiilor de cultură în limba maternă sau de cercetare, prezervare şi dezvoltare a culturii proprii, ori, după caz, participarea în parteneriat cu autorităţile publice competente la realizarea acestor atribuţii;
c.) înfiinţarea şi administrarea unor organe de presă publice proprii, ori participarea în parteneriat cu autorităţile publice competente la organizarea unor posturi, secţii, redacţii, ori emisiuni în cadrul societăţilor publice de radio şi televiziune;
d.) participarea la elaborarea strategiilor şi priorităţilor de prezervare şi valorificare a patrimoniului cultural al minorităţii naţionale respective;
e.) administrarea sau, după caz, participarea în parteneriat cu autorităţile publice competente, ori monitorizarea administrării fondurilor destinate finanţării activităţilor specifice din domeniul păstrării, dezvoltării şi exprimării identităţii culturale, lingvistice şi religioase a minorităţilor naţionale;
f.) numirea sau, după caz, avizarea numirii conducerii instituţiilor de învăţământ de stat cu predare în limba minorităţilor naţionale, precum şi a instituţiilor culturale publice;
g.) delegarea unor reprezentanţi ai minorităţii naţionale respective la Ministerul Culturii şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în cadrul unor departamente cu atribuţii privind cultura minorităţilor naţionale şi învăţământul în limba maternă a minorităţilor naţionale;
h.) stabilirea unor taxe speciale, în condiţiile legii, pentru asigurarea funcţionării autonomiei culturale.
Art. 57. Atribuţiile şi competenţele legate de autonomia culturală sunt exercitate de organizaţiile minorităţilor naţionale la nivel central sau local în condiţiile legii.
Art. 58. (1) În scopul exercitării competenţelor şi atribuţiilor prevăzute la art. 56, organizaţiile minorităţilor naţionale, după caz, pot constitui prin alegeri interne Consiliul Naţional al Autonomiei Culturale, numit în continuare Consiliu, autoritate publică, cu personalitate juridică, reprezentativă pentru comunitatea naţională respectivă.
(2) Se pot constitui în funcţie de opţiunea unei minorităţi naţionale comitete ale autonomiei culturale la nivel judeţean în situaţia unei prezenţe semnificative a minorităţii naţionale respective în acel judeţ, atât în cazurile în care s-a constituit un Consiliu Naţional al minorităţii naţionale respective, cât şi în situaţia în care acesta nu s-a constituit.
(3) Modalitatea constituirii precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional al Autonomiei minorităţii naţionale respective, se vor reglementa prin statutul propriu, înregistrat pentru conformitate cu legea la Tribunalul Municipiului Bucureşti, într-un Registru special pentru Consiliile Naţionale ale Autonomiei Culturale, înfiinţate de minorităţile naţionale conform legii.
Art. 59. (1) Procedura şi desfăşurarea alegerilor interne vor fi stabilite de organizaţia reprezentativă a minorităţii naţionale care urmează să înfiinţeze propriul consiliu naţional.
(2) Desfăşurarea alegerilor va fi supravegheată, iar rezultatele alegerilor vor fi confirmate de
Autoritatea Electorală Permanentă.
(3) Cheltuielile legate de alegerile interne vor fi suportate din bugetul de stat.
Art. 60. Comunitatea naţională care intenţionează să organizeze alegeri interne în vederea constituirii Consiliului va depune un memoriu Guvernului României care, într-un termen de 30 de zile, printr-o Hotărâre de Guvern, va stabili în comun acord cu organizaţia minorităţii naţionale respective, data alegerilor, precum şi cheltuielile necesare desfăşurării acestora.
Art. 61. (1) În urma constituirii şi înregistrării Consiliului în Registrul special la Tribunalul
Municipiului Bucureşti se va elabora Statutul de organizare şi funcţionare a Consiliului.
(2) Statutul se adoptă cu majoritatea membrilor Consiliului şi se depune la Tribunalul
Municipiului Bucureşti şi se comunică Departamentului pentru Relaţiile Interetnice.
Art. 62. (1) Consiliul va avea un aparat propriu finanţat din bugetul de stat.
(2) Pe lângă Consiliul Naţional va funcţiona un Secretariat Permanent, iar pe lângă comitetele judeţene birouri permanente, cu atribuţii administrative şi de gestionare curentă.
(3) Organigrama Secretariatului Permanent, respectiv a birourilor permanente se aprobă prin hotărârea Consiliului Naţional.
(4) Angajaţii Secretariatului Permanent şi ai birourilor permanente sunt asimilaţi cu funcţionarii publici, iar salariul lor se asigură din bugetul de stat.
Art. 63. Parlamentul, Guvernul sau autorităţile publice alese pot adopta, la propunerea Consiliului Naţional al Autonomiei Culturale, ale comitetelor judeţene acte normative, prin care se vor delega unele competenţe proprii legate de exercitarea drepturilor la păstrarea, exprimarea şi dezvoltarea identităţii etnice, culturale, lingvistice a minorităţii naţionale, către Consiliu sau, după caz, comitetul respectiv.
Art. 64. Conflictele juridice între Consiliul Naţional, ori comitete judeţene şi autorităţile statului vor fi soluţionate, pe calea contenciosului administrativ, în condiţiile legii.
Art. 65. În sensul prezentei legi statul va considera reprezentativă, respectiv legitimă, aceea organizaţie a minorităţilor naţionale pentru exercitarea autonomiei culturale, care a participat şi a obţinut mandate în alegeri parlamentare, sau dacă nici o organizaţie a minorităţii respective nu a obţinut un mandat, a obţinut cele mai multe voturi.

Capitolul VI.
Dispoziţiile finale şi tranzitorii

Art. 66. Cheltuielile suplimentare în legătură cu exercitarea drepturilor prevăzute în prezenta lege vor fi suportate din bugetul de stat.
Art. 67. (1) Organizaţia minorităţii naţionale care va înfiinţa, în condiţiile prezentei legi, Consiliului Naţional va elabora Statutul de organizare şi funcţionare al acestuia.
(2) În urma înregistrării Consiliului Naţional, în baza Statutului, la Tribunalul municipiului Bucureşti aceasta dobândeşte calitate de autoritate, persoană juridică, care va putea exercita competenţele şi atribuţiile prevăzute în prezenta lege şi propriul Statut.
Art. 68. Prezenta lege se completează cu legislaţia în vigoare
Art. 69. Prezenta lege va intra în vigoare după 6 luni de la publicarea în Monitorul Oficial al României.