Căutare

Simptomatic pentru politica romaneasca, Legea statutului minoritatilor nationale - alocata simbolic exclusiv UDMR - a resuscitat discursul nationalist din anii ?90. Acum, cand o revenire la complexul cetatii asediate din interior si din exterior este rizibila - UDMR se afla la putere de 9 ani - si periculoasa in perspectiva tintei asumate de intreaga clasa politica: integrarea in UE in 2007

Retorica antimaghiara si-a dovedit din nou eficacitatea

Simptomatic pentru politica romaneasca, Legea statutului minoritatilor nationale - alocata simbolic exclusiv UDMR - a resuscitat discursul nationalist din anii ?90. Acum, cand o revenire la complexul cetatii asediate din interior si din exterior este rizibila - UDMR se afla la putere de 9 ani - si periculoasa in perspectiva tintei asumate de intreaga clasa politica: integrarea in UE in 2007. Pentru a cuceri pozitii in vederea alegerilor din 2008, politicienii si-au adus aminte ca ?noi suntem romani, noi suntem aici stapani?, iar pentru a combate in fata opiniei publice exigentele europene in materie de drepturi pentru minoritati, au dat din nou vina pe ?imbatabilul lobby maghiar?. PRM, PSD, PD, conservatorii lui Dan Voiculescu si micutul PIN al lui Cozmin Gusa s-au luptat pentru a atinge coarda nationalista a electoratului roman, revitalizand stereotipiile etnocratice. Cultivate si exploatate prea mult in istorie de lideri politici care s-au gandit fie la beneficiile politice pe termen scurt, fie la puterea absoluta. Retorica antimaghiara si-a dovedit repede eficacitatea: PRM a crescut in sondaje cu 5 procente si Cozmin Gusa a castigat categoria ?Tineri politicieni? in proiectul ?Zece pentru Romania?.
Intrarea PD in jocul nationalismului trivial pare surprinzatoare, in conditiile in care partidul este inca patronat spiritual de Traian Basescu, cel care in alegerile din 2004 spunea ca nu vor maghiarii cate drepturi este dispus el sa le dea. Poate ca Basescu s-a dat mai deschis decat este in realitate. O alta explicatie ar fi intentia, onorabila altfel, a democratilor de a limita cresterea PRM si de a deturna dezbaterea dinspre forma spre fond. Obiectiile formulate de Emil Boc ar putea conduce la elaborarea unei formule de compromis a legii, acceptabila si pentru majoritate, si pentru minoritate.
Asa se poate explica si retinerea UDMR, care a preferat sa nu intre in spirala nationalista. Pentru reprezentantii politici ai maghiarilor, amanarea discutarii legii, poate chiar cateva luni astfel incat votul sa se produca in preajma raportului din mai al Comisiei Europene, este cea mai buna solutie. Calculul UDMR mizeaza pe integrarea Romaniei in UE si, implicit, pe efectele prezentei unor reprezentanti ai maghiarilor transilvaneni in Parlamentul European din 2007.
Respingerea proiectului ar reprezenta insa pentru Uniune un esec al participarii la guvernare si ar fi sanctionata de electoratul de etnie maghiara la alegerile din 2008. Chiar intrarea UDMR in parlament in 2008 ar fi pusa sub semnul intrebarii, in conditiile migrarii masive a maghiarimii dezamagite spre Occident.
Adoptarea Legii minoritatilor este o necesitate, au avertizat atat comisia, cat si parlamentul european, drepturile comunitatilor nationale fiind asimilate criteriilor politice de integrare. Un vot negativ va fi luat in calcul privind activarea clauzei si va conta poate la fel de mult ca reforma justitiei sau lupta anti-coruptie. Singurul argument valabil al celor care se opun adoptarii acestei legi este ca fiecare tara isi stabileste prin consens intre majoritate si minoritate standardele privind drepturile acordate celor din urma. Dar nu mai putin adevarat este ca acestea cresc direct proportional cu nivelul de maturizare democratica si civilizatie al unei societati.