Căutare

Prin impunerea, frauduloasã, a lui Laszlo Tökes si a UDMR-ului în Parlamentul European

AMBASADORUL TERORIST AL S.U.A. LA BUCURESTI, NICHOLAS TAUBMAN, A DAT SEMNALUL SFÎRTECÃRII TERITORIALE A ROMÂNIEI

S-a numit fraudã în anul 2000, la alegerile parlamentare, cînd PRM-ul a fost furat de 10-15 procente, dar, la popularitatea sa uriasã, nu a putut fi eliminat din viata politicã a tãrii si a rãmas o fortã importantã în Parlament, cu peste 21% dintre deputati si senatori. Hotie a fost si în 2004, cînd partidul a fost coborît, prin furt electronic, cu alte 10-15 procente. Tîlhãrie a fost si acum douã zile, cînd PD-ul lui Bãsescu s-a umflat ca broasca, la alegerile europarlamentare. Ceea ce s-a întîmplat în 2000 si 2004 la alegerile prezidentiale, cînd Corneliu Vadim Tudor a fost împiedicat sã devinã presedintele tãrii, si duminicã, prin stãvilirea reprezentantilor PRM sã ajungã în Parlamentul European, a fost altceva, mult mai grav decît niste simple fraude. Au fost încãlcãri brutale, fãrã precedent, comandate din exterior, ale vointei electoratului român de a-si alege presedintele dorit si reprezentantii sãi în fata Europei. Si în 2000, si în 2004, si acum, interventiile SUA în configuratia politicã româneascã au o explicatie simplã: trebuia tinut departe de puterea decizionalã oricare politician român care pune interesele României si ale românilor mai presus decît planurile agresive ale Washingtonului în regiunea Mãrii Negre, Caucaz si tãrile din vecinãtatea directã a Rusiei lui Vladimir Putin, Ucraina si Belarus. 
Vadim, omul care a pus interesele României si ale românilor mai presus decît „Drang nach Osten”-ul (marsul spre rãsãrit) al strategilor Americii a fost, astfel, tinut departe de puterea prezidentialã. În acelasi chip, partidul sãu a fost privat de dreptul de a participa direct la fãurirea deciziilor Europei. Din 2000, în vremea cînd la Washington au început sã prindã contur planurile neoconservatoare de învãluire a Rusiei la frontierele ei, la Bucuresti a fost instalat managementul politic totalitar al ambasadorilor SUA. Interventiile lor în afacerile interne si externe ale tãrii au devenit tot mai directe si mai arogante, s-au produs, evident, în  „numele” democratiei, economiei de piatã, reformei, bla, bla, bla... Michael Guest dãdea porunci pretutindeni, vorbea de rãu PRM-ul pînã si la o premierã a unui film de desene animate al studiourilor Walt Disney! Spionul J.D. Crouch, specialist în revolutii si conflicte nucleare, a organizat, de la Bucuresti, revolutiile „portocalii” de la Minsk si Tbilisi si, dupã ce a pus la cale eliminarea lui Vadim din finala prezidentialã, l-a anuntat personal pe cîstigãtorul Adrian Nãstase cã a învins Traian Bãsescu. În sfîrsit, numit de cãtre presedintele Bush jr. ambasador în România, dupã ce finantase campania electoralã a acestuia, Nicholas Taubman continuã, din octombrie 2005, mai vechea misiune a predecesorilor sãi. De astã datã, o componentã nouã si extrem de periculoasã si-a fãcut aparitia pe lista cu „sarcinile” sale de serviciu: prin promovarea frauduloasã a UDMR-ului si a lui Laszlo Tökes în Parlamentul European, cu un total de 10 procente (din 6 procente de populatie maghiarã!) ambasadorul-administrator al României a dat semnalul dezmembrãrii ei teritoriale.
Alegerile fraudate de duminicã ne-au dezvãluit cu limpezime cum anume este configuratã tara noastrã în etapa 2007-2008, în planurile strategice americane din Est: o tarã dezbinatã politic în interior de cãtre Bãsescu, cu o largã autonomie teritorial-administrativã pentru unguri si cu forte nationale încãtusate, tinute departe de auditoriul de la Bruxelles. Cu o „linie a frontului” portocaliu în curs de prãbusire în Ucraina si Georgia, la Washington s-a decis întãrirea spatelui frontului, la Bucuresti. Aceastã sarcinã revine, deocamdatã, satrapului local Taubman, marionetei Bãsescu si sovinilor unguri.