Căutare

Peter Eckstein Kovacs, consilier al lui Traian Băsescu, dezvăluie, la Interviurile Gândul, cum s-a pregătit preşedintele pentru huiduielile de la Şcoala de vară de la Tuşnad a tinerilor maghiari, dă detalii despre sfaturile pe care i le dă şefului statului în materie de autonomie

Consilierul prezidenţial Peter Eckstein spune, într-un interviu acordat ziarului nostru, că este posibilă, pe viitor, o autonomie teritorială, dar nu poate fi vorba despre realizarea unei autonomii a maghiarilor pe bază etnică: „Nu există. Asta forget it. Sunt câţiva nebuni pe acolo, prin secuime: . Nu merge. Forget it. Teritorială, merge. Este un teritoriu definit”. Consilierul descrie un mode de autonomie pentru uzul românilor: „Trebuie să se înţeleagă comunităţile acolo, la nivel local.

-(Gândul) Egală autonomie la Odorheiu Secuiesc precum la Tulcea, a spus preşedintele Băsescu, la Tuşnad. Dumneavoastră l-aţi fi fluierat pe preşedinte, dacă v-aţi fi aflat acolo, evident, nu în calitate de consilier prezidenţial?

-(Peter Eckstein) Această tabără are un public preponderent tânăr. La aceste evenimente şi discuţii politice, de interes major, vin şi oamenii din părţile locului, vin şi turişti, iar publicul este mai puţin omogen, ca să spun aşa. Fluierăturile au venit din partea tineretului mai compact, care populează, timp de o săptămână, această tabără. Deci nu a fost un fluierat general. Eu, îndeobşte, nu fluier nici la un meci de fotbal, darămite la o întâlnire cu tentă politică...

-Cum vă înţelegeţi cu preşedintele Băsescu, pe problema minorităţilor? Consilierea dumneavoastră îşi atinge ţinta sau este doar rutină profesională?

-Iluzii n-am avut nici atunci când am acceptat acest post. Şi cred că niciunul dintre consilieri nu merge pe ideea că orice ar spune preşedintelui, orice l-ar consilia, o să reaudă în proporţie de 90 sau 100 la sută. Pe de altă parte, dacă n-aş fi fost luat în seamă, atunci aş fi plecat până acum de la Cotroceni. Cred că lucrurile sunt undeva la mijloc. E o proporţie pe care eu o consider acceptabilă. Am posibilitatea să dau sfaturi şi, câteodată, îmi şi revăd sau reaud ideile pe care încerc să le insuflu domnului preşedinte.

-Care sunt ultimele două sfaturi pe care i le-aţi dat preşedintelui?

-Vă pot spune şi mai multe, dacă vreţi. În primul rând pentru întâlnirea de la Tuşnad am pregătit un punct de vedere, nu un discurs - preşedintelui nu-i prea plac discursurile gata servite -, cam ce probleme se pot ivi, care sunt condiţiile de desfăşurare a acestei tabere. A fost a douăzecea ediţie, sunt anumite lucruri tipice, ştim la ce ne putem aştepta. Am făcut şi fac mesaje de sărbători, care sunt ale minorităţilor naţionale. Lucrez la redactarea acestor mesaje. Problematica rroma va fi în perioada următoare o chestiune care va fi în centrul atenţiei vieţii publice din România.

“La venirea preşedintelui, lumea a mai ieşit pe la poartă. Vedeau că e bâlci, că mişcă ceva…”

-În detaliu, ce i-aţi spus preşedintelui despre particularităţile şcolii de vară de la Tuşnad?

-I-am prezentat cadrul. E o tabără unde sunt invitate personalităţi ale vieţii politice din România, dar şi din Ungaria. Este un loc în care vin tineri – inclusiv pentru concerte şi alte evenimente – de la sute de kilometri. Iar dacă vin de la asemenea distanţe, e clar că sunt interesaţi de problematica acestei tabere, care este una eminamente politică.

-S-a aşteptat preşedintele la o astfel de ripostă?

-Era de aşteptat ca o parte dintre participanţi să vină cu pancarte. În primul rând de către cei care nu aveau posibilitatea să se exprime prin viu grai şi au dorit să-şi arate poziţia. Sigur, poziţia lor nu era imperios necesar să se manifeste prin huiduială, dacă vreţi, dar această idee, în principal - “autonomie în Tulcea, cât în Odorheiul Secuiesc”, nu este bine primită în comunitatea maghiară. Asta este percepţia generală. Manifestarea de dezacord a fost una nu a unui mic grup – era acolo un grup de radicali, mai vocali; ce spunea preşedintele nu era bine, împărţiseră fluturaşi cu o zi înainte în care întrebau “ce caută aici preşedintele Băsescu?!”. Acum era însă, o răbufnire mai populară, ca să spun aşa.

-Aşadar, pentru că se aştepta ca tinerii să aibă aceste plăcuţe...

-Este o formă de exprimare, democratică. Şi dacă ne gândim şi la antecedentele acestei tabere, de a fi o formă de exprimare a unei opinii, asta era de aşteptat.

-Şi pentru că se aştepta, a insistat pe ideea de egalitate a autonomiilor?

-Aici era clar că una dintre tematicile abordate, vrei nu vrei, era această chestiune. Era una dintre temele principale ale acestei tabere. Scenariul la care s-au oprit organizatorii, discutând cu noi, era ca după un cuvânt introductiv al moderatorului, să vorbească preşedintele, apoi Laszlo Tokes şi, la final, preşedintele FIDES, Viktor Orban. Ca atare, erau plănuite şi discutate speech-urile de 15-20 de minute pentru fiecare lector, apoi urmau întrebările. Astfel, în prima parte a intervenţiei sale, domnul preşedinte s-a ocupat de criza economică, de relaţiile bilaterale româno-ungare sau de proiectul Nabucco. A abordat o plajă mai largă de tematici, care s-au legat de schimbările de regim în Europa de Est. În final, nu putea evita această temă şi nici să nu exprime un punct de vedere apăsat. A spus acelaşi lucru pe care l-a spus şi la Budapesta, pe care l-a mai spus şi la Cluj, la Congresul UDMR. Nu era nicio noutate pentru cei care cunosc, cât de cât, luările de poziţie ale preşedintelui. Ideea unui scenariu de provocare mi s-a părut deplasat, nu-şi avea rostul. Ce a fost foarte interesant este că, la venirea preşedintelui, lumea a mai ieşit pe la poartă. Vedeau că e bâlci, că mişcă ceva, dar nu erau scene de saluturi şi de tandreţuri. Apoi, în discurs, preşedintele a punctat nişte lucruri care au fost aplaudate la scenă deschisă. La plecare, tot prin mulţime, cum îi e felul, foarte mulţi şi-au manifestat vădit o reacţie de simpatie faţă de el. Nu era o mişcare tocmai bună să te duci acolo să-i provoci ca să te voteze adepţii lui Vadim.

-Ar trebui să ocolească preşedintele ţării, unei ţări, în general, o conjunctură etnică mai delicată?

-Ei bine, a fost evidenţiat în tabără că este primul preşedinte al României, în exerciţiu, care a onorat invitaţia organizatorilor şi, îndeobşte, s-au invitat primii politicieni ai ţării. A fost un gest de absolută normalitate că s-a dus la Tuşnad şi a abordat acolo temele importante. A fost apreciată această participare.

-Vă pun această întrebare întrucât Mircea Geoană susţine că Traian Băsescu învrăjbeşte cu bună ştiinţă minorităţile pentru a câştiga ulterior puncte electorale din situaţia creată. Este justă această remarcă?

-Păcat că nu mai este tabăra la Balvanyos până la alegeri. L-aş sfătui să meargă acolo, să-şi exprime un punct de vedere cu privire la autonomia teritorială. Dar, cum să spun, îţi trebuie o anumită putere pentru a aborda aceste probleme, frontal. Trebuie puţin sânge în organism pentru o astfel de treabă.

Sunt câţiva nebuni pe acolo, prin secuime: „Noi vrem autonomie pe bază etnică”

-Art. 1 al Constituţiei, stipulează că România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. În opinia dumneavoastră, este posibilă obţinerea, în aceste condiţii a autonomiei teritoriale de către maghiarii din România?

-Aceasta este o problematică multimilenară, dacă vreţi. Pe acest Articol 1 al Constituţiei foarte mulţi experţi internaţionali îl contestă, şi în primul rând menţiunea cu privire la “caracterul naţional” al ţării. Părerea specialiştilor şi a politicienilor este că dacă acest naţional se interpretează în sens civic, iar alte prevederi nu sunt exclusiviste, numai pentru populaţia majoritară, atunci treacă-meargă, poate avea un loc în exprimare. Pe de altă parte, în cadrul încercărilor, pentru că au fost două proiecte cu acest conţinut înaintate în Parlamentul României, respingerea lor s-a bazat pe invocarea acestui articol – în cadrul unui stat naţional, unitar şi indivizibil, nu se pot organiza autonomii teritoriale. Specialiştii contestă şi acest lucru. Italia este aproape federalizată, iar Spania are şi ea autonomii cât încape. Însă invocarea acestui fapt este un punct de discuţie între reprezentanţii comunităţii maghiare şi a politicienilor maghiari şi români. De principiu, orice se poate modifica. Apoi chiar şi interpretările se poate modifica. De aceea există Curte Constituţională, abilitată să interpreteze aceste prevederi. Ceea ce văd eu personal, reorganizarea teritorială, crearea regiunilor, este o discuţie care nu se termină, probabil, într-un an sau doi. Dar este inevitabilă şi trebuie să se facă un pas înainte, iar acesta va merge către ceea ce spune şi preşedintele Băsescu, spre autonomie în Tulcea şi Odorheiul Secuiesc. Mai multe competenţe la nivel local. Asta este... să nu zic marota, că nu este frumos, a preşedintelui – poliţia locală, şcolile, spitalele să le dăm cu tot cu fonduri comunităţilor locale. Ce vrei mai multă autonomie decât atât?! - întreabă preşedintele.

-Chiar, ce vreţi mai multă autonomie? Ce înseamnă mai multă autonomie? Ce înseamnă autonomie teritorială?

-Sunt multe autonomii, mai multe modele de autonomie. Poate că principala problemă sunt banii. Cât dai la centru din fondurile colectate? E o întrebare crucială. Cine alege/numeşte conducătorii de instituţii, ce instituţii se pot crea de către autorităţile locale? O dată ai un legislativ local care hotărăşte problemele legate de o regiune, nu de un judeţ sau de un consiliu local, avem slavă Domnului şi consiliu judeţean, care să aibă puteri legislative peste cele actuale. Cum te raportezi la resursele naturale care sunt în limitele acestei administraţii? Deci sunt nivele diferite, în mare aceste probleme se pun acum. UDMR-ul s-a aşezat la o masă cu oamenii lui Tokes, care sunt chiar oameni care au cunoştinţe în acest domeniu şi după 20 de ani cred că se va ieşi cu un proiect de lege care să fie mai modern. Ăsta care a fost respins a fost unul ancorat în trecut, pe scaunele secuieşti. În 20 de ani vom avea o viziune care să spunem că este a comunităţii care să aibe o susţinere politică puternică.

-Cum percep, în general, forurile Europei Unite aceste eforturi ale maghiarimii din România şi nu numai din România, pentru că nu este un caz particular?

-Este clar că Uniunea în întregul ei este deosebit de..., n-aş folosi cuvântul „reticent”, dar sunt foarte precauţi. Sunt ţări care au probleme chiar virulente sau agresive. E vorba de ETA din Ţara Bascilor. Au probleme existenţiale, dacă vreţi în raporturile lor cu minorităţile naţionale. Sunt foarte precauţi. Pe de altă parte, această idee de a solicita autonomie pentru un teritoriu nu este nici pe departe un tabu pentru că, pe de altă parte, în alte ţări funcţionează mersi bine. Proiectul cu Tirolul de Sud în Italia e marota mea pentru că am întâlnit oameni de acolo şi italieni. E o altă componentă. Ca să faci autonomie etnică, nu există. Asta forget it. Sunt câţiva nebuni pe acolo, prin secuime: „Noi vrem autonomie pe bază etnică”. Nu merge. Forget it. Teritorială, merge. Este un teritoriu definit. Aici este înţelegerea între comunităţile de acolo. Chiar am fost de vreo două ori în Harghita, Covasna şi am tatonat acest lucru şi aici stau foarte prost liderii maghiari de acolo. Dacă tu vrei să faci ceva pentru un teritoriu - vorbim de Covasna - şi ai 70 de unguri, 25 de români şi 5 rromi, nu poţi cu 70% să impui celorlalţi ca să sprijine această idee. Numai dacă discuţi, faci un deal cu ei, te înţelegi în toate privinţele: „Bă, frate, hai române, hai frate, să ne mai dezlipim de miticii ăştia de Bucureşti şi să punem împreună de o regiune mai bună, unde să trăim mai bine”. Fără asta, nici vorbă de succes.

-Din acest punct de vedere consideraţi că în acest moment, în România, sunt asigurate drepturile minorităţilor?

-Această problemă s-a pus şi la Tuşnad şi se pune în foarte multe locuri. Drepturile lingvistice nu că n-ar putea să fie mai bine conturate, sunt probleme legate mai mult de aceste drepturi colective, cu autonomia.

Marko Bela e etern, va fi legat în bronz şi tot preşedintele UDMR va fi

-Este adevărat că preşedintele Traian Băsescu v-a propus, după alegerile din toamnă, funcţia de secretar general al PD-L?

-Nu, nici nu s-a pus această problemă. Eu sunt cam de 20 de ani în politică, mi-am mâncat pâinea în UDMR. Pe parcurs, mi-au fost propuse, de la partide, să trec la ei cu funcţii, dar niciodată n-am luat în serios astfel de oferte.

-Credeţi că este potrivită candidatura lui Kelemen Hunor la preşedinţie din partea UDMR?

-Aici, problema s-a pus mai mult dacă este potrivită candidatura UDMR pentru că este prima dată când e decalaj cu alegerile parlamentare. Eu cu Hunor sunt coleg vechi, e un om echilibrat, cu experienţă de conducere.

-Îl veţi vota pe Kelemen Hunor sau pe Traian Băsescu la alegerile din toamnă?

-Alegerile au un caracter personal şi confidenţial.

-Kelemen Hunor este potrivit pentru a-i lua locul lui Marko Bela la conducerea UDMR? Va fi Congresul Uniunii peste câţiva ani...

-Deocamdată să nu-i cântăm prohodul lui Marko pentru că întotdeauna ... nu ştiu, eu îl văd aşa etern, cred că o să fie legat în bronz şi tot preşedintele UDMR-ului va fi. Întotdeauna e greu să găseşti un înlocuitor pe măsură la un conducător care a exercitat mai multă vreme această funcţie. Fără doar şi poate, Kelemen Hunor este una dintre soluţiile care nu sunt avansate pentru că ar fi prematur, dar este o candidatură foarte posibilă cum sunt posibile şi alte candidaturi. Nu cred că va fi, când i-o veni sorocul, o alegere cu un singur candidat şi cu unanimitate.

-Dar este nevoie de o revigorare la nivelul conducerii Uniunii?

-În opinia mea, fără doar şi poate. Această conducere, de altfel, nu a fost una chiar nemişcată. Au venit figuri noi, au venit tineri în organizaţie, dar se impune o întinerire, o schimbare, o vigoare în plus.