Căutare

Gyurcsany este de părere că, după atâţia ani de duş­mă­nie abia ascunsă, mai este nevoie de mult timp pentru ca ungurii şi românii să se aşeze relaxaţi la masa negocierilor.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Gândul, şeful cabinetului de la Budapesta spune că, dacă ar sprijini autonomia, ar face mai mult rău decât bine

- Domnule prim-ministru, abia a ajuns la final cea de-a treia reuniune comună a guvernelor de la Bucureşti şi de la Budapesta. Au existat opinii şi de partea ungară şi de cea română că acest exerciţiu politic nu ar folosi la nimic. Cât de util este el, din perspectiva dvs?  

- Aceste întâlniri sunt foarte utile. Este vorba de relaţiile dintre două state care, ani de zile, decenii de-a rândul, în cel mai bun caz se măsurau din ochi,  ca să nu mai vorbim de etape de duşmănie abia ascunsă. Este nevoie de o perioadă foarte lungă, mulţi ani, ca lucrurile să se calmeze, să ne aşezăm relaxaţi la masa negocierilor..Nu este suficient să semnăm în fiecare zi nişte declaraţii.

- V-aţi delimitat destul de hotărât de problema autonomiei maghiarilor din România. Pe de-altă parte, aţi declarat că nu este cazul ca Budapesta să dea sfaturi maghiarilor de-aici deoarece s-ar considera amestec în treburile interne. Vă menţineţi această poziţie?

- Cu cea de a doua afirmaţie sunt complet de acord. În ceea ce o priveşte pe prima, ea este importantă pe jumătate. Auto­nomia nu se poate oferi sau pre­tinde, ea trebuie convenită. Autonomia nu este un proces independent care apare din senin. Dacă eu, în numele Ungariei, spun că susţin autonomia extinsă, impresia va fi că nu-i ajut pe maghiarii de-aici, ci că le îngreunez situaţia. Nu este important   ce gândesc eu, ci care este cel mai bun mijloc de a o realiza în ca­drul culturii sociale româneşti multi­naţionale.

După părerea mea, comunitatea maghiară din România trebuie să se reprezinte pe sine, în mod constant şi raţional, cu fermitate când este cazul, să-şi dea seama până la ce limite poate să meargă,  iar uneori să se oprească. De aceea, a da sfaturi de la Budapesta asupra modului în care trebuie să trăiască aici comunitatea maghiară, este o acţiune nocivă chiar şi în contextul obţinerii unei popularităţi ieftine.

- Cine este în continuare partenerul de dialog al Ungariei, UDMR sau UCM?

- În spatele UDMR se află ma­­jo­ritatea comunităţii maghiare. Aici se pune şi pro­blema relaţiei dintre majoritate şi minoritate. UDMR reprezintă linia politică a ma­jorităţii maghiarilor.Trebuie să ne gândim că populaţia maghiară abia depăşeşte minimul necesar intrării în parlament. În această situa­ţie, nu se pune problema unui romantism naţional, ci recunoaşterea faptului că pen­­tru a obţine reprezentare par­­la­mentară, maghiarii tre­buie să rămână uniţi. Eu văd că în cazul celor două partide concurente există două poziţii:una care susţine ca maghiarii să rămână împreună, cealaltă, care re­prezintă în esenţă un grup mai mic – să se scindeze unitatea.

Dacă la reprezentarea de 6-7 la sută a comunităţii maghiare acest lucru s-ar întâmpla, ea nu va mai avea nici un deputat în par­lament. În acest caz, care este politica mai responsabilă? Normal, cea care susţine unitatea. Să ne uităm ce s-a întâmplat în această regiune a Europei (în ţări în care trăieşte o minoritate maghiară n.r.) - în Voivodina, Slovacia sau Transcarpatia. Acolo unde  unitatea a încetat, este periclitată reprezentarea ei  politică . Dacă cineva doreşte acest lucru,  a ales calea cea bună.

- Un eveniment trist este succesul aparent de care se bucură nou-înfiinţata Gardă Ungară. Are deja 600 de noi aderenţi şi iniţiative ase­mănătoare au apărut şi în Cehia, şi în România, unde s-a vorbit de eventualitatea înfiinţării unei Gărzi Secuieşti. Cum explicaţi apariţia acestui fenomen?

- A fi naţionalist radical este o chestiune de slăbiciune şi laşitate. Slăbiciune şi laşitate când ne confruntăm cu dificultăţile de a crea o lume mai bună. Şi atunci, oamenii caută o soluţie mai simplă. Garda este o soluţie simplă. A căuta duşmanul în altă parte, nu printre noi, înseamnă un răspuns mai simplu deoarece nu se recunoaşte faptul că nu există răspunsuri mai simple. Garda încearcă să stârnească pa­siuni şi sentimente când această regiune are nevoie de mai multă înţelegere şi înţe­lepciune.

Eu nu subestimez impor­tanţa acestui fenomen şi mă revoltă profund faptul - şi nu am ascuns acest lucru -, că ea reprezintă ideologia fascistă şi foloseşte simbolurile ei. Lupt cu toată forţa împotriva lor. Pe mine problema Gărzii m-a preocupat foarte mult până când unii dintre factorii politici ungari, un mare partid de opoziţie, o serie de personalităţi publice nu s-au decis în ce parte să se situeze în această problemă. Dacă este un fenomen  marginal îl iau la cunoştinţă. Dacă are legături directe cu puterea politică, este o problemă majoră. Se pa­re că în Ungaria, am reuşit să împiedicăm această a doua posi­bilitate.

- Ungaria este membră a Uniunii Europene de mai multă vreme decât România.. Din experienţa dv. ce ar trebui să facă sau să nu facă  România ca ţară membră nouă în raporturile cu Bruxelles-ul?

- Dezvoltarea economică a României este  impresionantă şi nu vreau să fac nici un secret din această opinie. Şi susţin că România nu are nevoie de consiliere nu pentru a satisface regulile de politeţe politică şi diplo­matică . În fond, diferenţa de doi ani şi jumătate nu ne îndreptăţeşte să dăm sfaturi. Există însă un aspect nu politic, ci uman despre care vreau să vorbesc. Uniunea Europeană nu ne va soluţiona grijile, iar prezenţa noastră în UE nu ne va face automat mai bogaţi.

Ea oferă însă posibilitatea reducerii diferenţelor de nivel între cele două părţi ale continentului. Noi ne găsim în Europa de est, sud- est. Ce se va întâmpla aici nu depinde în mod esenţial de Bruxelles, iar cei care aş­teap­tă soluţii  de-acolo, vor pierde partida. Noi obişnuim să spunem- „ajută-te singur şi atunci şi Dumnezeu te va ajuta„. În acest caz, proverbul este a­de­vărat. Trebuie să-ţi rezolvi sin­gur problemele şi atunci şi Bruxelles-ul te va sprijini.

- Nouă ţări, printre care şi Ungaria, au aderat la spaţiul Schengen. Va îngreuna acest lucru  circulaţia cetăţenilor ro­mâni în U.E.?

- Facem totul ca acest lucru să nu se întâmple. Schengen-ul are reglementări foarte stric­te şi în acest condiţii, so­luţia cea mai serioasă ar fi ca România să adere cât mai cu­rând. Nu cred că vor interveni mo­dificări esenţiale. Eu văd cum s-au desfăşurat lucrurile între Ungaria şi Austria când aceasta făcea parte de multă vreme din acest spaţiu, iar Ungaria nu. Nu cred că lucrurile se vor com­plica. Desigur, controalele devin mai riguroase, sistemul informaţional –mai extins, dar nu cred că prietenii noştri români vor avea de suferit în mod deosebit.

- În ultimii ani, situaţia eco­nomică a Ungariei s-a deteriorat. Credeţi că în aceste condiţii se poate guverna ţara? Populaţia a acceptat necesitatea pachetului de austeritate?

- Ani de zile, am satisfăcut cerinţele sociale din ce în ce mai mari ale populaţiei din resursele statului. În ultimii ani, s-a dovedit că această politică nu se poate continua şi când a trebuit să restabilim echilibrul, am plătit-o foarte scump. Dacă nu am fi luat măsurile economice foarte ferme din ultimii ani, ne-am fi prăbuşit. La ora actuală, plătim dublu pentru trecut. Pe de-o parte, veniturile populaţiei au scăzut drastic,  pe de-altă parte, ritmul de creştere eco­nomică s-a redus foarte mult. A trebuit să retragem din eco­nomie o serie de surse, dar a fost o perioadă peste care nu puteam trece. Sunt foarte realist în aprecierea situaţiei. Un program care duce la reducerea cu câteva procente a veniturilor cetăţenilor nu poate fi popular.

El va fi apreciat ca atare dacă în final se va dovedi că sacrificiile nu au fost în zadar. Iar eu sunt convins că aşa se va întâmpla. Dar nu vreau să-mi cuceresc o popularitate cu soluţii care au stat la baza popularitatea anilor anteriori. În coaliţia guver­namentală am obţinut tot sprijinul pentru punerea în practică a acestor măsuri.. Primii doi ani au fost mai dificil, acum suntem la capătul acestei perioade, 2008 va fi mai liniştit şi în a doua parte a anului, posibilităţile vor fi mai bune. Sper că toţi concetăţenii mei vor înţelege necesitatea acestor măsuri. Dacă nu, o să-mi facă vânt să plec. Este pasul firesc într-o democraţie.

- Popularitatea Partidului Socialist Ungar şi a dv. s-a redus foarte serios în son­daje. Credeţi că până la ale­ge­rile viitoare, situaţia se va schimba? Sunteţi dispus să vă daţi demisia dacă acest lucru ar duce la îmbunătăţirea poziţiei partidului?

- În 2004, când am devenit prim-ministru, sprijinul nostru a fost foarte mic. În 2005, cu nouă luni înainte de alegeri, situaţia a fost aceeaşi. În politică, fie şi două luni înseamnă o perioadă lungă, nemaivorbind de cei doi ani şi jumătate până la viitorul scrutin. Nu sunt de multă vreme om politic, dar de atâtea ori ne-au sărbătorit când eram victorioşi sau perdanţi, viaţa merge înainte şi cine astăzi este sus, mâine poate ajunge jos, încât nu pot să prevăd ce se va întâmpla în următoarele luni, darmite în 2010. Pe de altă parte, sunt un om politic realist. Nu cred că sunt alesul sorţii sau al Celui de sus.

Îi încurajez pe colegii mei spunându-le că dacă ei cred că există altcineva mai bun, cu un program mai acceptabil pentru populaţie, care se bucură de sprijin sau simpatie mai mari, care oferă mai multe şanse ca programul Partidului Socialist Ungar să se realizeze şi  partidul să iasă victorios în alegeri, să nu stea pe gânduri, să convoace congresul par­tidului şi să mă înlocuiască. În fond, în copilărie nu am fost crescut ca să devin prim-ministru. Într-o democraţie, sfârşitul unor prim-miniştri este că mai devreme sau mai târziu, eşuează.. Cel care nu ştie acest lucru, să nu-şi aleagă po­litica drept meserie. Perioada lui se termină, vine altcineva  în locul lui şi trebuie să privească lucrurile cu sufletul împăcat.

„După părerea mea, comunitatea maghiară din România trebuie să se reprezinte pe sine, în mod constant şi raţional, cu fermitate când este cazul, să-şi dea seama până la ce limite poate să meargă,  iar uneori să se oprească. De aceea, a da sfaturi de la Budapesta asupra modului în care trebuie să trăiască aici comunitatea maghiară, este o acţiune nocivă“