Preşedintele UDMR are oportunitatea de a susţine, din nou, ideea autonomiei locale în Ţinutul Secuiesc. "Ne bucurăm că miniştrii guvernului Boc au vizitat Ţinutul Secuiesc pentru a afla cu ce probleme se confruntă localnicii.
Sursa: Răzvan Vălcăneanțu
Însă, din punctul nostru de vedere, singura soluţie este autonomia locală şi nu vizitele oficialilor de la Bucureşti, cu promisiuni. Pentru cetăţenii români de naţionalitate maghiară, autonomia locală reprezintă o posibilitate de rezolvare a unor probleme economice, de specific cultural şi educaţional, precum şi de păstrare a identităţii de grup. Atenţie însă - autonomia locală nu înseamnă şi autonomie politică. Nu vrem să fie creată o entitate statală în interiorul României", explică Marko Bela.
EVZ: Cum veţi comemora pe 15 martie cei 161 de ani de la Revoluţia ungurilor din Pesta împotriva habsburgilor de la Viena?
Marko Bela: Este deja o tradiţie ca în fiecare localitate sau judeţ din România, unde avem comunităţi maghiare, pe 15 martie a fiecărui an să organizăm festivităţi şi mitinguri. Trebuie să spun că, faţă de situaţiile din 1990-1991, când au existat împotriviri ferme faţă de aceste manifestări, situaţia a evoluat în mod pozitiv. Ne amintim cu tristeţe de tragicele evenimente de la Târgu-Mureş.
De această dată am semnale că nu vor exista astfel de tensiuni. România a înţeles, în sfârşit, că trebuie să respecte şi istoria minorităţii maghiare, chiar dacă nu este întru totul de acord cu evenimentele comemorate. Astăzi vom folosi la comemorări, în mod liber, drapelul maghiar şi imnul naţional. Discursurile noastre se vor axa, printre altele, pe situaţia economică a Ţinutului Secuiesc şi pe autonomia teritorială.
Rămâne valabilă sintagma „Autonomie şi sărăcie în secuime”, emisă de Societatea Academică Română în 2006?
Pot spune că, în România, sunt judeţe şi mai sărace decât cele din Ţinutul Secuiesc. Însă, într-adevăr, Covasna şi Harghita continuă să facă parte din zonele mai puţin evoluate economic. În afară de perioada 2004-2008, când am avut portofolii cu puteri decizionale în legătură cu dezvoltarea infrastructurii în zonă, după 1989 nu a existat un proiect central de dezvoltare a celor două judeţe şi a continuat dezavantajul bugetar faţă de acest ţinut.
Mai mult, situaţia în care se află Ţinutul Secuiesc a avut drept cauze şi unele decizii luate la Bucureşti, în legătură cu dezvoltarea infrastructurii şi in ves tiţiile bugetare, şi care nu au fost de bun augur. De unde să ştie Guvernul României dacă într-o comună trebuie să dezvolţi sau să repari nu ştiu care pod sau drum ori care ar fi şcoala cu cea mai urgentă nevoie de ajutor. Raţional, deciziile cele mai corecte în astfel de ches ti uni pot fi luate doar la faţa locului. De aceea pledăm pentru autonomie locală.
Totuşi, miniştrii guvernului Boc au vizitat Covasna şi Harghita pentru a încerca să rezolve problemele de acolo...
Ne bucurăm că miniştrii guvernului Boc au vizitat Ţinutul Secuiesc pentru a afla cu ce probleme se confruntă localnicii. Însă, din punctul nostru de vedere, singura soluţie este autonomia locală şi nu vizitele oficialilor de la Bucureşti, cu promisiuni.
Pentru cetăţenii români de naţionalitate maghiară, autonomia locală reprezintă o posibilitate de rezolvare a unor probleme economice, de specific cultural şi educaţional, precum şi de păstrare a identităţii de grup. Atenţie însă - autonomia locală nu înseamnă şi autonomie politică. Nu vrem să fie creată o entitate statală în interiorul României. Autonomia locală presupune să te conformezi legilor ţării, să te conformezi instituţiei statului, dar să ai propriile posibilităţi de organizare şi decizie.
Cum explicaţi afirmaţia că UDMR este în opoziţie şi, totuşi, la guvernare?
Pur şi simplu, am spus că în cele două judeţe noi guvernăm, pentru că avem şefia consiliilor judeţene, conducem marea majoritate a primăriilor şi consiliilor locale, ceea ce înseamnă că, fără noi, acolo nu pot fi găsite soluţii. Nu ne putem comporta ca un partid în opoziţie. În acele judeţe noi decidem. Hotărârile privind bugetele locale ne aparţin. Însă depinde de guvernul român câţi bani ni se vor aloca.
STARE DE ENCLAVIZARE
„E ceva grav dacă preşedintele Traian Băsescu vorbeşte de epurare etnică”
EVZ: Avea dreptate preşedintele Băsescu când spunea că în primăriile conduse de etnicii maghiari are loc un proces de epurare a cetăţenilor de naţionalitate română?
Marko Bela: Nu poate spune asta când, în consiliile judeţene din Ţinutul Secuiesc, sunt angajate persoane de naţionalitate română, cu funcţii de răspundere. Am putea spune şi noi că, într-o serie de instituţii subordonate guvernului, ponderea specialiştilor de naţionalitate maghiară este sub cea a populaţiei de aceeaşi etnie, reflectată de statistici.
Astfel, în Covasna avem 75% populaţie de naţionalitate maghiară şi sub 50% specialişti din aceeaşi etnie angajaţi, iar în Harghita avem 85% populaţie maghiară şi doar 50%-55% specialişti maghiari angajaţi.
Preşedintele trebuie să accepte că, atât în administraţia locală aleasă, cât şi în instituţiile deconcertate din cele două judeţe trebuie să se reflecte caracterul majoritar al etniei din zona respectivă. E ceva grav dacă preşedintele statului vorbeşte de epurare etnică.
Avem români cu funcţii de răspundere, angajaţi în primăriile din Ţinutul Secuiesc?
La primării este o problemă, într-adevăr. Acolo nici nu se prea înghesuie specialiştii de naţionalitate română fiindcă de la ei se solicită cunoaşterea limbii maghiare. Este normal ca într-un oraş unde 80%- 90% sunt cetăţeni români de naţionalitate maghiară să fie cunoscută şi limba lor maternă. Trebuie să existe un echilibru. Dacă nu vorbeşti maghiara, lucrezi foarte greu, anevoios. Chiar dacă oamenii de acolo cunosc limba română, există situaţii mai complicate: tranzacţii cu terenuri, reclamaţii, când se exprimă mult mai uşor în limba maghiară. În acest moment se încearcă găsirea unei soluţii pentru prezenţa românilor, în număr mai mare, în primăriile din Ţinutul Secuiesc.
Este normal să se vorbească de o tendinţă de enclavizare a cetăţenilor de naţionalitate română din Covasna şi Harghita în 2009, într-o Românie membră UE?
Nu cred că autonomia şi, implicit, o mai mare putere de decizie la nivel local trebuie să fie interpretată ca o încercare de enclavizare sau de epurare etnică. Abia am scăpat din regimul comunist, care voia să omogenizeze întreaga societate, să ne îmbrăcăm în aceeaşi uniformă cu toţii. Această mentalitate a mai dăinuit şi după decembrie 1989, când orice încercare de a câştiga o independenţă decizională mai mare a fost percepută ca o tendinţă de enclavizare.
De enclavizare am putea vorbi atunci când, spre exemplu, cei din Ţinutul Secuiesc ar vrea să facă un mic stat în interiorul unuia mare şi să aibă o concepţie autarhică în ceea ce priveşte economia - noi ne producem totul, plătim toate serviciile etc. Acest lucru nu numai că nu este posibil în cazul Ţinutului Secuiesc, nu este posibil nici în cazul României. Vedeţi ce se întâmplă dacă ruşii ne taie gazul. Imediat ne trezim într-o situaţie destul de dificilă. Într-o astfel de lume care se globalizează, bineînţeles că nu te poţi gândi la o enclavizare pentru a rezolva toate problemele economice şi sociale tu însuţi.
