Numele cotidianului
Articolul:
“Românii care vin în Italia sunt, în
medie, mai pregătiţi şi mai culţi decât italienii”
19 Sep 2008 Daniela
Vitelaru
Giambattista Giannoccaro, CEO Playteam Italia, firma aleasă
pentru a îmbunătăţi reprezentarea românilor în Peninsulă în
schimbul a 4,1 milioane de euro, explică pentru Cotidianul cum
funcţionează campania de imagine, care nu va fi doar “o
operaţiune de machiaj”.
Dacă reclama este sufletul
comerţului, ce veţi reuşi să “vindeţi” dintr-un popor
pe parcursul acestei campanii?
Vrem să vindem ideea că românii care sunt în Italia sunt persoane ca
şi noi, italienii. Ceea ce vrem să vindem este conceptul de
egalitate, de similitudine, românii care vin aici nu sunt disperaţi, nu
sunt în cautarea unei ţări unde să facă crime şi
să escrocheze. Românii care vin aici sunt persoane care au aceleaşi
dorinţe ca şi noi: de a-şi face un viitor, de a-şi cumpăra
o casă, o familie, de a avea copii. Sunt destui români care au o
deschidere mai mare către lume, la fel ca şi italienii, merg în
străinătate pentru că le place lumea, nu vor în România, vor în
Italia. De ce aleg Italia şi nu alte ţări? Poate pentru că
este o asemănare de limbă, de tradiţii, avem atâtea lucruri care
ne înrudesc. Ceea ce vrem să vindem este această asemănare
dintre popoare şi faptul că nu există absolut nici o
diferenţă între lucrurile pe care ni le dorim noi, tinerii italieni,
şi pe care şi le doresc tinerii români.
Sunt suficiente nişte spoturi,
spectacole şi un documentar pentru o îmbunătăţire a
percepţiei unui popor?
Imposibil să schimbi percepţia unui popor cu o campanie de comunicare
de trei luni. Dacă o societate, o ţară, se găseşte
într-o situaţie de mare dificultate dată de distorsiunea
percepţiei despre realitate, problema este că nu s-a comunicat, deci
trebuie să se înceapă de undeva. România are o uriaşă
problemă: timp de 60-70 de ani s-a separat de Europa şi nu a mai vrut
să comunice. În ultimii ani, comunicarea a fost foarte negativă.
La începutul secolului, România era o ţară europeană de mare
cultură, cu deosebite capacităţi artistice şi culturale,
iar după aceea nu s-a mai auzit nimic. Ştirile internaţionale pe
care le aveam despre România erau dezastrele lui Ceauşescu şi un
popor care a încercat să se elibereze de un dictator. Iată de ce
Italia astăzi nu cunoaşte România. Eu nu cunosc alte mijloace,
dacă nu cel al comunicării, pentru a face cunoscut cuiva cine sunt.
Care este ideea din spatele ideii?
Când am pornit la drum am făcut nişte analize, am făcut
cercetări şi am realizat că, dacă ar fi trebuit să
descriem personalitatea românilor care trăiesc în Italia prin prisma
numerelor, a statisticilor, ieşea la iveală o realitate foarte
demnă, de care poţi să fii mândru. Aceşti români care se
află aici sunt persoane, în medie, mai pregătite şi mai culte
decât media italienilor. Ceea ce este evident că nu vin cei răi
dintre români să trăiască în Italia. 70% au studii medii
superioare. Dintr-un milion de români, 54% sunt absolvenţi de facultate.
Ne-am propus să desfăşurăm acest proiect nu cu ajutorul
unei publicităţi clasice, ci am pornit cu o cercetare
jurnalistică care a vrut să povestească aceste numere prin
intermediul experienţei întâlnirii cu românii. Primul factor care s-a
întâmplat este acela de a povesti realitatea, nu un scenariu regizat. Am
întâlnit români adevăraţi, care s-au integrat în Italia, care
îşi povestesc viaţa.
Cât am deteriorat noi şi cât aţi deteriorat
voi imaginea care trebuie îndreptată acum?
Nu cred că responsabilitatea trebuie să fie dată altora, în
acest caz italienilor. Nu se poate da vina pe cine te percepe într-un mod
greşit. Dacă te percepe aşa înseamnă că problema o ai
tu. Dacă o firmă are un produs şi nu este bine primit, problema
o are firma, nu piaţa de desfacere. “Piaţa”, prin definiţie, are
mereu dreptate. Problema imaginii s-a deteriorat, iar voi trebuie să
vă explicaţi de ce. Aţi sosit în această ţară,
iar această ţară nu ştia nimic despre voi.
Este mai greu să repari ceva stricat sau
să o iei de la zero?
Noi avem o problemă, specifică în Italia, care este corelată cu
evenimentele de infracţionalitate cu protagonişti români,
generalizată. Trebuie să construim o imagine a României, nu cred
că e necesar să rupem un prejudiciu legat de o ţară despre
care nu se cunoaşte nimic. Percepţia este greşită cum
că românii care vin în Italia sunt delicvenţii care nu sunt capabili
să trăiască în România.
Dacă intrăm într-un supermarket
şi vrem să cumpărăm produsul “România”, unde îl
căutăm?
Mergem la sectorul unde se găsesc ustensilele pentru casă,
şurubelniţe, ciment, la fierărie. Dacă e să caut
Italia m-aş duce în sectorul cu mâncare, iar dacă vreau să
găsesc Franţa o găsesc la sectorul de produse cosmetice.
|
Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară.
În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date.
Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date în viitoare analize.
|