|
Nenumaratele reactii la crima de la Roma,
atitudinile presei si ale oamenilor politici italieni, reactiile de
"acasa", inclusiv intrarea "in scena" a ministrului de
Externe roman, declaratiile, comunicatele si interpretarile ar parea sa fi
saturat opinia publica. Si, totusi, nu s-a spus tot ce trebuia.
Poate cel mai clar a fost acoperit - desi
statistic in minoritate - nivelul normativ al
evenimentelor. S-au amintit necesitatea de a discerne vinovatia individuala
si culpabilizarea colectiva, pericolele aduse de deriva spre rasism si
xenofobie, eroarea atasarii etnicitatii la infractor etc.
Aspectele normative reprezinta insa doar o fateta
a lucrurilor. Norma exprima deziderate, iar pe ultimele nu ai cum sa le
implinesti fara intelegerea cauzelor. Cum se explica valul de xenofobie din
Italia? Italia nu este o tara rasista. Rasismul s-a nascut in Italia odata cu
fascismul si a murit odata cu el, sustine un autor de talia lui Giovanni
Sartori. Chiar faptul ca exista atat de multi cetateni romani in Italia nu
confirma oare "confortul" social pe care l-au gasit in Peninsula?
Universitarul amintit a scris nu demult o carte
al carei titlu trimite automat la situatia aparuta in Italia dupa crima de la
31 noiembrie: "Ce facem cu strainii?". Acest specialist si devotat
al democratiei sustinea in volumul tradus la noi in 2007 - ce intuitie! - ca
nivelul atins de imigrantii din Europa occidentala a depasit de cativa ani
cota suportabila. Mai sus de atat ar fi de asteptat, spune el, sa apara o
"dura rezistenta". In ultimii 20 de ani, strainii ajunsi in Italia
avand rezidenta legala au trecut de la 300.000 la mai mult de doua milioane.
In orase precum Padova, Milano, Brescia, Prato, procentul lor a sarit pragul
de 10%. Cresterea numarului de imigranti a schimbat esential atmosfera in
care traiau italienii.
Ei si? De ce nu s-ar urma pe Vechiul Continent
exemplul Americii? Giovanni Sartori incearca sa ne convinga ca exemplul este
gresit. Europa e un continent mult prea populat, iar faptul ca in tarile
europene somajul este atat de ridicat inseamna ca nu se poate vorbi despre
nevoia fortei de munca. Pur si simplu, bogatia permite ca nici macar saracii
sa nu accepte orice fel de activitati. Imigrantii vin pentru ca Europa nu
poate sa-i opreasca. Mareea pare de nestavilit, caci pe ei ii mana nu doar
saracia, ci si suprapopularea din Africa si Orientul Mijlociu, alaturi de
erodarea populatiei agricole.
Odata ajunsi in Occident, imigrantii ar trebui
integrati. Doua sunt limitele majore in fata acestui deziderat. Strainii sunt
impinsi sa ocupe muncile inferioare, ceea ce nu face decat sa perpetueze
starea lor de marginalizare transmisa apoi copiilor. In plus, ca integrarea
sa aiba loc, mai e necesar ca subiectii in cauza sa o accepte. Or, emigrantul
extra-comunitar se integreaza prioritar in retele etnice inchise de asistenta
si aparare reciproca. Iata de ce melting pot-ul nu are cum sa functioneze.
Daca se va ajunge la un procent de 30% de straini, infruntarea, sustine Giovanni
Sartori, ar putea fi de neoprit. Solutia sa: limitarea imigrarii si
integrarea celor veniti in cadrul unei societati care respinge inchiderea minoritarilor in propria lor comunitate.
Cetatenii romani au "ocupat" Italia
intr-un context deja problematic, largind, unii, stratul marginalilor, altii,
retelele etnice inchise. Analiza lui Giovanni Sartori ar putea sa faca mai
usor de inteles nefireasca transformare a unei crime individuale intr-o
furtuna sociala. |
