Numele cotidianului
Articolul:
Un sfert dintre italieni ar vrea
să trăiască în România
25 Oct 2008 Daniela
Vitelaru
Studiile susţin
că vinovată de imaginea proastă a românilor este numai presa.
Italienii de rând par însă sătui de subiectul “românii din Italia”.
La Târgul de comunicare publică încheiat la Milano, joi, 23 octombrie, au
fost prezentate primele rezultate ale cercetărilor privind percepţia
reciprocă a imaginii între români şi italieni. Proiectul ItRo a fost
explicat unui public de numai 20 de persoane, dintre care jumătate
oficialităţi.
Reprezentanţii Fundaţiei IULM Milano, Unimpresa Romania
(Asociaţia întreprinderilor italiene în România) în colaborare cu
cercetătorii CURS (Centrul de sociologie urbană şi
regională Bucureşti) au dezvăluit raporturile de simpatie
şi colaborare dintre cele două ţări: România şi Italia.
La prezentarea rezultatului cercetării a luat parte şi Dan Jurcan,
directorul Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale (ASG) care a amintit
despre proiectul de îmbunătăţire a imaginii în curs de
desfăşurare în Peninsulă.
Datele dau la iveală o realitate aproape perfectă, singurul vinovat
găsit pentru înăsprirea raporturilor dintre cele două state
fiind comunicarea neadecvată a mass-media din ambele ţări.
Încrederea care stătea la baza bunelor relaţii dintre Italia şi
România a fost distrusă de către presă, susţine Dan Jurcan:
“Nu este etic jurnalistic să tratezi o faptă individuală şi
să aplici o etichetă întregii comunităţi. Concluzia este
generalizarea, exagerarea şi etichetarea de către presă pentru o
mai mare audienţă. Ziarele din România au prezentat o situaţie
de victimizare a comunităţii, de sporire a presiunii dintre români
şi italieni”.
Realitatea din stradă spune însă altceva. Dincolo de datele furnizate
de instituţiile implicate în proiect, percepţia imaginii unui român
în Peninsulă nu este departe de cea a unui burtos cu lanţ de aur la
gât şi cu jeanşi cu multe buzunare. Articolele din presă şi
cronicile defavorabile au la bază în mare parte activităţile
acestora în Peninsulă.
Dan Jurcan a luat însă pulsul situaţiei aşa cum este ea
văzută din cabinetul de filozofie: “99,99% dintre românii care
trăiesc în Italia se trezesc în fiecare dimineaţă, merg la
lucru, muncesc în casele voastre, în spitalele voastre, sunt perfect
integraţi şi a doua zi o iau de la capăt. 0,01% creează
probleme. În ce măsură putem accepta această suprageneralizare
şi exagerare, pornind de la cazuri izolate şi extrapolând la nivelul
întregii comunităţi?”
Din cercetările asupra percepţiei imaginii reciproce pe anul 2008,
prezentate succint de către reprezentantul ASG, a reieşit faptul
că italienii nu acceptă imigranţii în general, că sunt de
acord cu politica de expulzare, îi deranjează infracţionalitatea, un
sfert dintre italieni nu cred în ce spune presa despre comunitatea românească,
intoleranţa este mai mare faţă de romi, albanezi şi pe
locul trei români. Acolo unde italienii au colegi de lucru români,
relaţiile sunt excelente.
Pe de altă parte, românii despre italieni au o opinie pozitivă, sunt
convinşi că italienii au o părere negativă despre romi,
sunt deranjaţi de exagerarea presei şi politicienilor italieni despre
comunitatea românească şi un sfert ar vrea să meargă
să trăiască în România.
La profilul de imagine românii ies pe hârtie cu puţine minusuri, singurul
element care acţionează în afara eticii, conform părerii
oficialilor fiind reprezentanţii mass-media. Întrebarea care se pune este
însă, dacă studiile spun că relaţiile sunt bune, că nu
există nici o problemă între raporturile de colaborare dintre România
şi Italia, că doar presa hiperbolizează pentru a vinde, de ce
este nevoie de o campanie de imagine care costă peste 4 milioane de euro?
Procesul de integrare despre care vorbesc autorităţile române are
nevoie de fapte pozitive pentru a genera păreri pozitive. La un târg de
comunicare, unde publicul număra 40 de urechi este imposibil să
transmiţi un mesaj. Deocamdată, cu reportofoanele închise şi
aparatele de fotografiat ascunse, italianul mărturiseşte sincer
că i s-a acrit de subiectul “români”.
|
Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară.
În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date.
Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date în viitoare analize.
|