Căutare

Articolul:

Eşti român, prin urmare trebuie să fii infractor

de Eliza FRÂNCU | 17 FEBRUARIE 2009

Tensiunile de zi cu zi între români şi italieni, dar şi între autorităţile din cele două state au intrat într-un cerc vicios din care nimeni nu vrea sau nu poate ieşi. Presa bombardează zilnic italienii cu ştiri despre violatorii români, guvernul promite alte măsuri şi mai dure, găşti de italieni ies pe străzi să îşi facă singuri dreptate. Asemenea Ku Klux Klanului din perioada segregaţionistă americană, „cetăţeni oneşti dornici de dreptate”, dar cagulaţi şi înarmaţi cu bâte, ciomăgesc orice român le iese în cale, distrug clădiri şi pun bombe. Numai că ei nu fac discriminare în funcţie de culoare ori etnie, ci de naţionalitate. Eşti român, deci eşti vinovat.
Se spune că atunci când ajungi la Roma, trebuie să te comporţi ca romanii. Şi 99,7% dintre românii aflaţi în Peninsulă aşa şi fac. Dar procentul de 0,27% care comite crime, violuri, furturi este suficient de puternic pentru ca italienii să pună semnul egal între român şi infractor. Mai există poate şi italieni care reuşesc să facă diferenţa. Însă ei se împuţinează, pe măsură ce cazurile de violenţă se înmulţesc (o intoleranţă greu de înţeles pentru o ţară care a inventat Mafia).

Este mai mult decât grăitor cazul unei cunoştinţe, aflată la Roma, care dorea să îşi închirieze un apartament şi a fost refuzat săptămâni la rând de toţi proprietarii, din secunda în care îndrăznea să spună că este român. Şi mai îngrijorător este că avea chiar şi o referinţă scrisă din partea ambasadei – girul statului român nu a contat în niciuna dintre încercări.

Şi mai crunt este că nici italienii şi nici românii din Italia nu mai au ce aştepta din partea autorităţilor. Oficialii ambelor state au intrat într-un război de gherilă, purtat prin intermediul presei. După acuzaţii că românii sunt principalii infractori din Italia, a venit rândul României să riposteze şi să vorbească de xenofobia din guvernul italian. A urmat „surprinderea” că România şi-a permis să facă astfel de declaraţii „regretabile” şi un sfat ca de la stat membru vechi, care a ajutat Bucureştii să intre târâş-grăpiş în UE, către un stat al „noii Europe”: luaţi-vă infractorii înapoi. Au urmat îndemnuri româneşti către oficiali şi presă din Peninsulă să nu mai inflameze situaţia şi să cruţe astfel românii nevinovaţi. Şi apoi o nouă acuzaţie italiană: România nu-şi respectă acordurile bilaterale cu Italia şi nu doreşte să îşi preia infractorii, deşi a dat în scris că o va face. Bucureştii îşi fac la rândul lor cunoscută indignarea că Italia lasă (poate deliberat) nerezolvate cazurile de români agresaţi de italieni. Cercul vicios se închide odată cu alţi români pe care nimeni nu reuşeşte să îi oprească de la a comite violuri abominabile, apoi pe carabinieri să transmită detalii picante presei, care să le publice, cu riscul de a duce mai departe extremismul anumitor italieni cagulaţi, care......  şi povestea se repetă.

În acest context, ultima soluţie avansată de cabinetul de la Roma – castrarea vinovaţilor – ar fi avut şanse să înfrâneze instincte animalice, să îi oblige chiar şi pe cei mai puţin integraţi în societate să se gândească de două ori înainte de a comite un viol. Potrivit Consiliului Europei, nu respectă drepturile omului (deşi este legală în ţări civilizate precum Cehia, odată ce violatorul se oferă voluntar). Chiar şi dacă propunerea va naşte dezbateri publice, şansele ca ea să fie pusă în aplicare sunt minime. Politicienii italieni au mai agitat şi în trecut această ameninţare. Numai că între timp au ajuns la concluzia că nu îşi pot permite încă să renunţe la un ţap ispăşitor atât de prolific precum infractorul român. 

eliza.francu@gandul.info