Căutare

               Românii, umiliţi de români

În luna întâi după Mailat, românii din însorita Italie au o viaţă grea. Unii sunt vânaţi de autorităţi, alţii, de extremiştii din Cizmă. Prefecţii din mai multe regiuni ale surorii noastre de gintă latină lucrează deja la variante personalizate ale Columnei lui Traian, pe care sunt prezentaţi publicului infractori români răpuşi sau expulzaţi de legiuni de carabinieri. Ieri, în câteva ore, nouă români au fost arestaţi la Roma pentru furt de curent electric, alţi patru în Calabria pentru furt de cupru şi alţi câţiva erau căutaţi pentru o spargere cinstită dintr-o locuinţă.

Pe de altă parte, după magazinul alimentar al unui compatriot atacat cu bombe, un italian a ciuruit cu puşca o maşină a unui „romeno”. În această situaţie de criză, reprezentanţii diplomatici ai României din Italia fac exact ce le reproşăm noi italienilor: îi tratează pe români ca pe nişte cetăţeni de mâna a doua. Astfel, Consulatul din Roma arată ca un club privat, exclusivist, unde nu vezi nici măcar bodiguarzii la faţă

Funcţionarii de acolo aruncă cu câte o apuntamento (programare) prin interfon.  Fără să te vadă cineva la faţă, o voce impersonală îţi zice sec că „vă fac programare pe 29 noiembrie”. Teoretic, programarea, care e invariabil peste o lună, se poate face şi prin telefon sau e-mail. Dar telefonul, un robot, merge pe principiul „dacă vrei să vorbeşti în română, apasă tasta 1. Dacă vrei paşaport, apasă tasta 2. Dacă chiar vrei paşaport, apasă toate tastele cu capul şi fă coada”. Prin e-mail e şi mai frumos. Presupunem prin absurd că un viitor ţigan Mailat se apucă şi butonează: „Tetrais, praleo consulat, mânca-ţ-aş diurna, vreau şi io o programare!”. Credeţi că îl ajută cu ceva? Nu, că, aşa cum au constatat mulţi, hăţişurile internetului sunt adânci, iar coada e sfântă.

Explicaţia acestei situaţii, dincolo de indolenţa mioritică a unor funcţionari care se cred în vacanţă, e simplă. Pur şi simplu e o chestiune de priorităţi şi de alocare a resurselor. „Yes, of course”, ca să cităm discursul domnului Cioroianu în faţa doamnei Rice, ambasada şi consulatele trebuie să folosească telefonul şi computerul. Dar Ministerul de Externe are în Italia, ţară unde sunt aproape un milion de români, adică populaţia a trei judeţe, douăzeci şi ceva de oameni. În schemă sunt mai multe posturi vacante. România are ambasade în Angola, în Etiopia, Islanda, Quatar sau Sri Lanka, unde, nu-i aşa, e o viermuială groaznică de români. În Italia nici măcar ambasador nu avem, că „împăratul” Traian Băsescu nu s-a obosit să numească unul.

De abia acum ministrului de Externe i-a venit ideea să mai deschidă trei consulate, dar nu se ştie când se va produce operaţiunea. Până atunci, românii cu probleme vor vorbi cu zidurile, iar italienii continuă vânătoarea pe principiul „curat cetăţean UE, curat libera circulaţie a persoanelor, da’ umflaţi-l!”. Probabil, mulţi din cei expulzaţi sunt vinovaţi, dar, inevitabil, la grămadă o vor păţi şi inocenţi. Aceştia vor mai apăsa o dată tasta 1, să le mulţumească de mamă funcţionarilor care trebuiau să le apere interesele.