Căutare

               Românul, criminalul de serviciu

„România, mereu surprinzătoare”, suna aşa-numita campanie de promovare a României. România şi românii nu mai sunt surprinzători. Infracţiunile cu autor deocamdată necunoscut sunt comise, probabil, de români, asta o ştie oricine în Peninsulă. Astfel, o ştire falsă a făcut marţi înconjurul presei italiene şi apoi al celei româneşti. Ştirea suna scurt, sec, precis ca o ştire de agenţie a cărei veridicitate nu poate fi pusă la îndoială: „Imigrant român, arestat la Veneţia după ce în portbagajul maşinii sale a fost găsit un cadavru”. O altă crimă abominabilă a românilor.

O altă ştire. Un pensionar de 80 de ani din Milano a fost sufocat în vila sa de trei bărbaţi „cu un pronunţat accent din Europa de Est”. La câteva minute, ambele ştiri erau dezminţite. Românul cu cadavrul în portbagaj era de fapt ucrainean, iar accentul est-european nu se referea la români. Răul a fost însă produs

Trendul este urmărit cu atenţie de lumea politică italiană şi valorificat din plin. Ministrul italian al Infrastructurii a prins din zbor ocazia şi s-a grăbit să propună întregii Italii un „moratoriu”.

 În traducere – o posibilă nouă restricţie – de data aceasta pe piaţa muncii, ce ar veni să se adauge legii ce dă liber la expulzările de români. Motivul, ne explică oficialul italian – infracţiunile violente comise de „comunitatea din Europa de Est”, care au devenit ceva „normal”. În acest context, este curată sinucidere politică să încerci să mai ajuţi cumva românii. Propunerea de a construi locuinţe sociale românilor a fost primită cu huiduieli de opoziţia de la Roma. „Avem atâţia italieni care nu au case şi voi acordaţi prioritate unor rromi şi români infractori?!”.

Cine ar fi în stare să lupte cu acest fel de argumente? În niciun caz autorităţile de la Bucureşti, care primesc loviturile cu seninătate. Între timp, românii nu mai îndrăznesc să vorbească pe străzile italiene în propria limbă, copiii lor au probleme la grădiniţe, la şcoli, părinţii lor au probleme la locul de muncă. De o contracampanie la fel de bine articulată românească nici nu poate fi vorba. Şeful diplomaţiei şi premierul au reuşit să găsească drumul către Roma, dar exerciţiul de imagine pus în scenă cu omologii a ars ca un foc de paie după celebra întâlnire Adrian Cioroianu – Costică Argint.

O întâlnire la nivel înalt între autorităţi era, fireşte, normal. Însă nu şi suficient. Iar pe termen lung, problema este şi mai complicată. Realizarea unui brand de ţară este, pentru România, o misiune imposibilă. Adrian Mutu dă bine la televiziunile italiene, dar, odată cu accidentarea lui, s-a accidentat şi firava campanie de promovare a imaginii româneşti. Sunt rare cazurile în care un om duce în spate imaginea unei ţări – Columbia încă se străduieşte să facă din Shakira port-drapelul unei Columbii a cărei imagine este asociată de atâta timp cu drogurile. România, în Italia, lucrează la imagine cu un simbol adecvat situaţiei: Costică Argint.