VLAD ODOBESCU: Lucruri de pus într-un plic
VLAD
ODOBESCU: Lucruri de pus într-un
plic
Încearcă să găseşti
prin magazine un lucru care
să încapă într-un plic şi
care să-i folosească
în vreun fel unui om
închis pe viaţă.
 Sursa: Codrin
Prisecaru
După ce vei fi umblat tot oraşul
şi vei fi cântărit din ochi fiecare nimic
în parte, o să intri într-o biserică
şi o să iei o carte de rugăciuni. Nici nu contează dacă tu sau
el aţi păstrat pe undeva vreun
strop de credinţă: o să pui cărţulia în plic, lângă scrisoare.
Când Romulus
Mailat a primit cartea expediată de mine, avea deja o Biblie
în celulă. O avea de la un pocăit
trecut pe acolo, prin puşcăria
din
Pesaro. Zicea că citeşte din ea şi plânge, nu ştiu dacă spunea adevărul. Însă rândurile împrăştiate
de el pe foi mici, de matematică, se strâng înr-un fluviu
de gânduri negre şi de strigăte de ajutor. În timp ce mă aruncam în apa asta
tulbure, îmi aminteam primul text în care l-am pomenit pe Nicolae Romulus Mailat. Era la începutul lui noiembrie 2007, în ziua în
care informaţia a curs întruna, mai întâi
pe agenţiile de presă, apoi pe televiziuni.
Textul se chema: „Aceşti barbari care ne rup de Europa” şi forţa regulile jurnalismului. Scriam acolo despre „violul
şi atacul de o cruzime extremă săvârşite de cetăţeanul
român Romulus Mailat asupra unei italience”,
încă din ziua în care nimic nu era dovedit. Şi fiecare cuvânt
mi se părea totuşi
drept, mi se părea chiar neînsemnat. Pusesem veninul la treabă, cot la cot cu sute
de ziarişti cinstiţi,
gata să
taxeze Răul atunci când li
se aşază în faţă.
Pe atunci nu pusesem
mâna pe fotografia
„monstrului”, simbolul groazei declanşate de români în Italia. Aş fi aşezat-o mare, în dreptul articolului,
apoi aş fi desenat pe
ea o ţintă. Niciodată
ura nu-şi
arătase atât de clar chipul.
În cele câteva luni de când corespondez
cu Romulus Mailat, mi-au trecut
prin cap tot felul de gânduri. Mai ales din ziua
în care a întrebat, la sfârşitul unei scrisori, ce au scris ziarele româneşti
despre el.
Sunt laş, aşa că am ocolit răspunsul şi am preferat să-i cumpăr o carte de rugăciuni.
Pe care am aşezat-o într-un plic, alături de o scrisoare în care-i ziceam ce
mai e prin România şi alte vorbe de nimic
precum aceea că viaţa merge înainte, platitudini de buzunar.
|
Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară.
În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date.
Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date în viitoare analize.
|
