Căutare

Lucrurile sunt limpezi. Opinia publică din Italia trebuie convinsă că, după 1 ianuarie 2007, din Romănia au venit in Italia, nu numai infractori, dar şi terorişti.

Publicaţia italiană Il Secolo XIX a tipărit intr-un număr recent articolul "Drumul kamikaze trece prin Romănia". Impănat cu date concrete, materialul ţine să demonstreze că Romănia a devenit, după ianuarie 2007, data admiterii in UE, un punct major pe noua rută a teroriştilor veniţi din Orient in Italia şi in alte ţări europene pentru a pune la cale atentate. La noi, pe malurile amenajate ale Dămboviţei, articolul a fost primit cu glumiţe şi chicoteli. Nu ne vom ocupa de cauzele unei astfel de primiri. Vom nota, totuşi, că dincolo de tradiţia noastră seculară de a nu lua nimic in serios, un cuvănt greu de spus l-a avut şi incapacitatea noastră de fixa evenimentele din perspectiva locului in care se petrec ele. Desigur, pentru noi, romănii, pare amuzant să citeşti de tabere Al Qaida la Galaţi. Cititorul italian nu ştie insă ce-i Galaţiul. Drept urmare, el va fi convins că e vorba de un fel de cetate a terorismului mondial. De aceea, vom judeca apariţia materialului sub semnul analizei serioase ce-ar trebui făcută in sfărşit, a atmosferei antiromăneşti din Italia.


Il Secolo XIX e un cotidian care apare la Geneva de mai bine de un veac. O publicaţie regională nu numai de prestigiu, dar şi de tiraj din Peninsulă. O simplă privire aruncată chiar pe sumarul numărului care găzduieşte materialul despre teroriştii veniţi din Romănia ne arată că nu e vorba de un tabloid, fie el şi unul de tip britanic, dintre cele meştere de bombe de presă. Nu intămplător articolul e găzduit de un ziar care apare la Geneva. Recent, Italia a fost zguduită de ştirea că, urmare a acţiunilor ROS (Comandamentul Operativ Special), la Geneva au fost arestate 27 de pesoane suspectate de a fi plănuit atentate in marile oraşe ale Italiei. Sub forma unor scurgeri de informaţii, ziarele şi televiziunile au dat celor 27 imaginea unor terorişti periculoşi, din reţeaua Al Qaida. Articolul din Il Secolo XIX se inscrie in această campanie de presă, regizată pentru a crea un impact mediatic ieşit din comun. Se dezvăluie astfel in cuprinsul lui că supravegherea electronică a acestor terorişti de către ROS a surprins conversaţii telefonice din care se vedea că Romănia a devenit o ţară de tranzit pentru teroriştii care pun in pericol siguranţa cetăţenilor italieni. Insistenţa pe data de 1 ianuarie 2007 ca dată cănd - potrivit articolului - ruta terorismului mondial s-a mutat de la cea mediteraneeană la cea balcanică e şi ea cu căntec. Aşa cum de altfel scrie negru pe alb publicaţia, in paralel cu traseul pe care vin in Italia ţiganii (ei zic, ţigani, nu rromi!), ţiganii care - continuă articolul - au ridicat tabere ale mizeriei şi criminalităţii in jurul marilor oraşe italiene, s-a creat şi un traseu pe care vin teroriştii aducători de atentate.


Lucrurile sunt limpezi. Opinia publică din Italia trebuie convinsă că, după 1 ianuarie 2007, din Romănia au venit in Italia, nu numai infractori, dar şi terorişti. Şi cum fenomenul a fost posibil datorită liberei circulaţii a persoanelor se inţelege că opinia publică din Peninsulă trebuie convinsă de adevărul unei teze: Cei veniţi din Romănia trebuie luaţi la bani mărunţi, deoarece sunt infractori şi terorişti. Indiscutabil, materialul a fost livrat presei de Serviciile Secrete italiene. Nu e vorba, aşadar, de o investigaţie jurnalistică, nici măcar de o greşeală a serviciilor italiene, ci de o acţiune voluntară. Spre deosebire de alte instituţii ale statului de drept, serviciile secrete nu sunt constrănse la transparenţă. Cu atăt mai mult pot ele păstra secretele unei acţiuni cu căt acestea sunt antiteroriste. Livrarea unui material menit a dovedi că din Romănia vin in Italia un număr mare nu numai de infractori, dar şi de terorişti trebuie astfel văzută ca subordonată unui scop. Care ar fi acesta?


Acelaşi scop căruia ii sunt subordante numeroasele ştiri din presa italiană din ultimele zile despre crime comise de romăni. Şi nu orice fel de crime, ci crime odioase in genul celei de care e acuzat romul Mailat. Un romăn ar fi intrat intr-o vilă şi ar fi ucis un bătrăn venerabil; un alt romăn a fost prins cu cadavrul unei femei in portbagaj. Astfel de ştiri au fost dezminţite ulterior. Numai că, la fel ca şi in cazul Romulus Mailat, ele şi-au făcut efectul: Au adăncit imaginea romănilor din Italia şi, prin extensie, a romănilor in general, de monştri cu faţă umană. Ne aflăm astfel in faţa unei realităţi pe care autorităţile de la Bucureşti, dar şi politicienii şi jurnaliştii o tratează cu lejeritate. In Italia se desfăşoară o acţiune concentrată de creare şi intreţinere a unei ostilităţi spectaculoase impotriva romănilor. Se ştiu efectele grave ale campaniilor mediatice menite a crea şi intreţine o imagine falsă despre un popor sau o colectivitate. N-ar fi, oare, cazul să ne intrebăm dacă nu cumva intimplările din  Italia ascund ceva mult mai grav decit nevoia de a scăpa de nişte ciorditori?!