Căutare

Prin anul 1996, împreună cu regretatul inginer-poet călără­şean Mircea Istrate, am avut câteva dialoguri în direct la Radio "Voces Campi" şi la Televiziunea "Satline" din Călăraşi. Tema dezbaterilor a fost interesantul dumisale studiu "Ţiganii sau avatarurile unei etnii bimilenare".

Prin anul 1996, împreună cu regretatul inginer-poet călără­şean Mircea Istrate, am avut câteva dialoguri în direct la Radio "Voces Campi" şi la Televiziunea "Satline" din Călăraşi. Tema dezbaterilor a fost interesantul dumisale studiu "Ţiganii sau avatarurile unei etnii bimilenare".

Ne întâlneam, întâmplător, pe aceeaşi undă: Memorandumul fostului ministru de Externe Petre Roman, către primul-ministru de pe vremea aceea, Mugur Isărescu, document purtând nr. D2/ 1094, din 29 februarie 2000. Tema: termenii folosiţi pentru denumirea etniei ţiganilor.

"Presiunea" unor vârfuri ale etniei tigăneşti de a se introduce termenul "rom" în loc de "ţigan" devenise destul de puternică. De ce?
Pentru că unele organizaţii internaţionale, guvernamentale sau neguvernamentale, luaseră decizia să se folosească terme­nul respectiv. ONU utiliza denumirile de "roma" sau "gypsies" (pentru limba engleză); "roma" sau "tziganes" (franceză); Consi­liul Europei - "roma"/"gypsies" (engleză), "roms"/"tsiganes" (fran­ceză); OSCE - "roma/"sinti" ("sinti" fiind denumirea ţiganilor în limba germană).

În al său studiu "Ţiganii sau avatarurile unei etnii bimilenare", Mircea Istrate făcea o incursiune atât în istoria etniei ţigăneşti de-a lungul mileniilor, precum şi o disecare etimologică a termenilor de "ţigan" şi "rom". Acesta era surprins de faptul că unele autorităţi române cedaseră prea uşor în faţa presiunilor. El cita un "argument" al acestora: "Preferăm să ni se zică «romi», numele de «ţigan» ne încalcă demnitatea. «Romi» înseamnă din România, consemnează un anumit grad de civilizaţie, pe când denumirea de «ţigan» ne umileşte".

Mircea Istrate venea atunci cu câteva argumente ştiinţifice, pentru apărarea termenului de ţigan. Spunea autorul studiului: "Răsfoind Dicţionarul latin-român alcătuit de G. Guţu în 1983, apărut la Editura Enciclopedică, găsim:
a) Ti(aratus) - substantiv masculin = purtător de turban, de coafă, încoronat cu o tiară etc;
b) Gan(ge) - nume propriu, genitiv, latin-Gangis; ablativ (circumstanţial de loc, de mod) - Gange.

Explicaţia directă: Ti(aratus) Gan(gis) = purtător de turban de la Gange. De unde concluzia că ţiganii sunt originari de la Gangele uriaşei Indii şi, într-o vreme, purtau turbane sau coafe pe creştet, semn inconfundabil al apartanenţei la o anumită clasă socială şi la o etnie uşor de recunoscut.
Pe scurt: Ti(aratus) + Gan(ge) = purtător de turban de la Gange. Un cetăţean indian pe o anumită treaptă socială".

În privinţa cuvântului rom, Mircea Istrate aduce următorul argument: Ro(gator) M(acedonum) - rugător al macedonenilor care ajunseseră până la Gange. Romanes = Ro(gatores) Ma(cedonum) Ne(xi) S(unt). Pe româneşte: rugători ai macedonenilor căzuţi în robia acestora. Dreapta potrivire fiind făcută, pentru ambii termeni, ţigan şi rom.

- Şe naşte fireasca întrebare: Ce ar dori mai-marii ţiganilor? Să fie purtători de turban  sau sclavi/robi? Într-un turneu făcut prin Paris împreună cu soţia, cu băiatul meu cel mare stabilit în Florida, cu soţia şi fiica lui cea mică, am avut neplăcuta surpriză ca, stând la o masă într-o crâşmă, nişte vecini din local să discute, în franţuzeşte, bineînţeles, despre noi, care vorbeam româneşte. "Âştia-s romi". Am intrat în vorbă cu ei: "Noi suntem români, din România!" "Păi, rom nu înseamnă ţigan?", m-a întrebat unul dintre ei. Zadarnic am încercat să le explicăm adevărul, pentru că ei tot ţigani ne considerau...

De-a lungul timpului, am încercat în câteva rânduri să introduc la Radio "Vosces Campi" o emisiune pentru ţigani, realizată de ei, în limba respectivei etnii. N-am reuşit. Dar, periodic, am invitat în studio, pe parcursul celor 11 ani de zile cât am deţinut licenţa pentru Radio Voces Campi din Călăraşi, reprezentanţi ai etniei ţigăneşti, mai mult sau mai puţin instruiţi. Am realizat şi diverse reportaje pe care le-am difuzat în cadrul emisiunilor "Accente", difuzate dimineaţa şi seara, la orele 8:00 şi 20:00. Cu trecerea timpului am selectat o parte din cele peste 4.000 de accente şi le-am publicat în cele cinci volume sub titlul comun "Oameni care fac".

Iată numai câteva titluri referitoare la etnia ţiganilor:
"Ţiga­nii - o lume a contrastelor (în care am prezentat cartea scrisă de fostul şef al Poliţiei judeţului Ialomiţa, actualul general în rezervă, prof. univ. dr Tudor Amza). Acesta afirma printre altele: "Dragos­tea pentru libertate la ţigani rămâne rădăcina şi motorul tuturor faptelor... la noi, ca şi în alte ţări din lume, exis­tă ţigani de vatră, ursari, şătrari, cărămidari, lingurari, rudari, argintari, cocalari, căldărari ş.a.m.d., adevărata lor viaţă a fost şi rămâne călătoria..." (vol. I din "Oameni care fac"; "Rromi sau ţigani?"; "Învăţă­mântul şi minorităţile"; "Protecţia minorităţilor" (vol. II "Oameni care fac"); "Rromii... pur şi simplu" (reportaj de la  o expoziţie organizată de Institutul Româno-Francez FORDOC din Călăraşi cu obiecte lucrate de meseriaşi ai etniei ţigăneşti din judeţul Călăraşi); "Zbateri ţigăneşti-rromâneşti" (un reportaj de la seminarul "Eficientizarea comunicării între autorităţile pu­blice, grupurile defavorizate  şi minorităţile entice", organizat timp de trei zile în comuna Săruleşti - Călăraşi.

Scriam, printre altele: "Zbaterile unor bulibaşi, ale celor ce se străduiesc să ajute etnia ţigănească pentru a se impune, pentru a-şi ocupa locul pe care îl merită, ca parte componentă a oricărui stat european, ar trebui să fie diriguită spre educarea membrilor acesteia către învăţătura de carte, spre practicarea unor meserii aducătoare de venituri, întru valorificarea extraordinarului tezaur folcloric acu­mulat de-a lungul a două milenii"; "Reemanciparea ţiga­ni­lor" (însemnări pe marginea unei reuniuni de la Prefectura Că­lăraşi pentru constituirea unui organism judeţean care să se ocupe de problemele cu care se confruntă etnia ţigănească.

Du­pă afirmaţiile deputatului Nicolae Păun, în Călăraşi exista cea mai mare densitate de ţigani din România - vol. III "Oameni care fac"; "Cărţi pentru ţigani" - vol. IV "Oameni care fac"; "Pentru ţigani" (un reportaj de la Grupul şcolar Alexandru Odobescu din oraşul Lehliu-Gară, unde se dăduse în folosinţă un atelier dotat cu maşini de cusut foarte moderne pentru pregătirea elevilor-ţigani. Din aceleaşi fonduri, urmau să se mai creeze la Lehliu-Gară un atelier de mecanică şi altul de tinichigerie cu aceeaşi destinaţie, alte asemenea ateliere urmând a fi date în folosinţă în localităţile Ileana, Frăsinet, Gurbăneşti, Lehliu, Dor Mărunt) - vol. V "Oameni care fac". Întrebarea finală: rromi sau ţigani?

Răspunsul, de bun-simţ, nu poate fi decât unul singur: ţigan cu ţ mare. Pentru că a sosit vremea ca o parte a acestei etnii, din România, să urmeze exemplul ţiganilor aplecători spre muncă. Purtători de turbane, adică oameni calificaţi într-o anumită meserie din care să scoată onorabile venituri pentru întreţinerea personală, a familiilor lor!