Căutare

Simt în fiecare zi deznădejdea. Unii se resemnează, alţii strâng din dinţi şi merg mai departe. “Aici, nu prea vin românii pe la români!” În plus, politicienii îşi amintesc rareori de existenţa lor…

Municipiul Sfântu Gheorghe se află la o “aruncătură de băţ” de Braşov. N-ai bănui că graniţa dintre judeţele Braşov şi Covasna desemnează de fapt un hotar spre o realitate dură. Aici, etnicii români şi cei maghiari trăiesc în două lumi paralele, în care copiii, cu toate că nu sunt muţi, sunt nevoiţi să se înţeleagă prin semne dacă vor să se joace împreună şi nu se resping pe motive etnice.

În Sfântu Gheorghe, populaţia de etnie maghiară este majoritară. Doar 25%, conform recensământului din 2002, sunt români. Aflaţi în minoritate, românii îşi găsesc de lucru mai degrabă în ţări precum Italia, Spania, Anglia. În România, în localităţile din judeţele Harghita şi Covasna, cunoaşterea limbii maghiare este paşaport spre o bucată de pâine. Copiii români au şcolile lor, maghiarii, de asemenea. În cele mai bune cazuri, învaţă în şcoli mixte.

Alteori, copiii românilor sunt nevoiţi să meargă la şcoală în cel mai apropiat oraş, la zeci de kilometri, uneori. La fosta Şcoală de Cooperaţie, astăzi Grupul Şcolar “Constantin Brâncuşi” din Sfântu Gheorghe, se predă în limba română. Unitatea de învăţământ şi-a păstrat profilul economic. Elevii sunt pregătiţi pentru diferite meserii: turism, contabilitate, dar şi ospătari ori bucătari. Rodica Pârvan, filolog, director al Grupului Şcolar “Constantin Brâncuşi”, spune că unitatea de învăţământ are şi elevi de etnie maghiară, dar şi profesori.

“Vin şi copii de etnie maghiară care îşi dau seama că au nevoie să cunoască limba română. Dacă eşti un om normal, îţi dai seama că îţi condamni copilul să rămână aici sau să meargă în Ungaria. Poate vrea să meargă la Râmnicu-Vâlcea. Ce face acolo dacă nu ştie româneşte?”, spune doamna Pârvan şi continuă, subliniind ideea: “Am elevi de etnie maghiară care nu ştiu să vorbească româneşte în clasa a IX-a. Cum s-a întâmplat, atât timp cât au avut în programă limba română? Ce au făcut dascălii lor timp de opt ani? Aceşti copii nu pot ieşi din «pătratul» ăsta, de aici… Separarea şcolilor a fost cea mai mare greşeală; se dezvoltă două lumi paralele! Natalitatea scade, copiii nu se mai întorc de pe unde au plecat, de la Iaşi, Bucureşti, Braşov. Mai vin în vizită ori îşi trag părinţii după ei. După ‘90 au plecat multe cadre didactice”.

Rodica Pârvan a fost repartizată la Sfântu Gheorghe în urmă cu 30 de ani. “Ceea ce facem noi aici este apostolat! Dar nu simt că am rădăcini. E dureros. Asta e povestea oricărui român de aici. Nici nu eşti dorit… nu ai aderenţă. Nici prieteni nu poţi să-ţi faci. Suntem aceiaşi prieteni de mulţi ani. Din ce în ce mai puţini… E o dramă ce se întâmplă aici. O va relata oare istoria?”

Consilier local, aflată la cel de-al treilea mandat, doamna profesoară este la curent cu toate problemele urbei. Încearcă, pe cât poate, să susţină în deliberativ rezolvarea chestiunilor specifice comunităţii româneşti. Consiliul Local Sfântu Gheorghe are doar patru consilieri, reprezentanţi ai partidelor româneşti. De fiecare dată, majoritatea îşi spune cuvântul. “Pe o parte stă UDMR, pe o parte PCM, iar noi, românii, cei patru, stăm între ei! Au încercat să ne atragă de partea lor… Văd ce fonduri primesc ei, văd ce fonduri primim noi; văd cum se încurajează acţiunile lor, văd cum nu se încurajează ale noastre. E discriminare pe faţă. Ni se spune: «Aduceţi şi voi bani de la Bucureşti!». Dar acolo sunt şi banii noştri?!”

Din punct de vedere economic, zona se mişcă foarte greu. “Într-o şedinţă de Consiliu era vorba să vină un investitor din Anglia. S-au opus, de teamă că o să aducă mână de lucru românească. Mi-am făcut cruce! Au fost refuzaţi investitori italieni, chinezi, pe motiv că… dacă aduc forţă de muncă din ţară şi strică echilibrul etnic?! La şedinţele de Consiliu se vorbeşte numai în limba maghiară. Ne asigură traducerea. Acum doi ani, de 1 Decembrie au venit mai mulţi preoţi din Regat; au stat nemişcaţi, ca nişte sfincşi, nu le-a venit să creadă!… Eu susţin şi îmi asum asta: autonomia funcţionează, numai că nu-i legiferată. Şcoli au, limba o au, în cultură - am participat la «Zilele Sfântu Gheorghe», am primit o invitaţie - e numai în limba maghiară. Un etnic român nu a venit cu produse!… Dacă zici ceva, reiese că eşti extremist! Norocul nostru este că suntem aproape de Braşov. În Harghita situaţia este dramatică.”

În satele în care etnicii maghiari şi cei români trăiesc laolaltă, acolo unde există şcoli, româneşti ori mixte, există un echilibru. Un echilibru fragil, dar prezent. Cum trăiesc românii în cele două judeţe? Imaginea ne-a fost creionată de dr Ioan Lăcătuşu, preşedinte al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş: “În Covasna, zona Întorsurii Buzăului, sunt şase-şapte comune româneşti, apoi în Harghita, zona Topliţa, sunt de asemenea şase-şapte comune româneşti. Există foarte puţine localităţi care au un anumit echilibru, Covasna, Zagon, Zăbala, Araci, în care problemele se pun într-o altă lumină. Comunitatea românească are şcoală, biserică, consilieri. E o oarecare normalitate. Sunt şi sate întregi care au fost ortodoxe sau greco-catolice şi a rămas doar Biserica”.

De unde pornesc problemele? “Există aceste chestiuni: concetăţenii maghiari votează etnic, şi nu politic. Avem partide pe criterii etnice şi atunci administraţia este perpetuu condusă de concetăţenii maghiari. Românii sunt împărţiţi în tot spectrul politic. În Miercurea-Ciuc nu au măcar un consilier român de mai multe legislaturi. Eu am fost consilier independent. Am fost ales de 3.000 de concetăţeni. Dar când ajungeam la vot… nimic. La nivel politic avem o problemă foarte mare. Noi avem în Harghita un deputat, Mircea Duşa, iar în Covasna pe Horia Grama. În cele două judeţe nu avem un viceprimar, un preşedinte al Consiliului Judeţean. Există această barieră de netrecut, un comportament duplicitar. La Bucureşti, toţi parlamentarii, şi cei care sunt în executiv, au un limbaj european care derutează. În zonă se comportă într-un mod intolerant şi nu fac o concesie.”

Problemele reale ale comunităţii româneşti din Harghita şi Covasna se fac cu greu auzite la Bucureşti: Motivul? “Formatorii de opinie, comentatorii politici nu cunosc realităţile. Se discută despre orice, numai despre problemele românilor de aici, nu. Totuşi, sunt o sută de mii de români în judeţele acestea. Suntem pierderi colaterale. Nu reprezentăm nimic. În perioada interbelică, problematica românilor din zona aşa-zisă secuime făcea parte din categoria problemelor cu care nu se glumea. Exista percepţie asupra suferinţei de aici. Procesele acestea de descentralizare, fireşti, în toată ţara, aici capătă efecte perverse, pentru că administraţia rămâne de aceeaşi parte de 20 de ani.”

Lipsa de perspectivă a românilor din cele două judeţe îi determină pe copiii acestora să nu se mai întoarcă acasă după ce îşi finalizează studiile la centrele universitate de la Cluj, Braşov, Sibiu ori Bucureşti. “Cea mai mare provocare a noastră o reprezintă această pretenţie şi această politică din judeţ, de cunoaştere a limbii maghiare. Legea Administraţiei publice locale 215/2001 spune că limba maghiară trebuie să o cunoască funcţionarii care lucrează cu publicul. S-a condiţionat însă ocuparea forţei de muncă la muncitori necalificaţi, lăcătuşi. E o mare lipsă de perspectivă a tinerilor români din zonă. Peste ceea ce se întâmplă la nivelul ţării cu lipsa de perspectivă economică, la noi se adaugă şi această problemă care a făcut să umplem lumea şi ţara de copii performanţi. Noi nu avem elite, nu avem tineri, toţi au împânzit lumea. Există, de asemenea, o problemă a diferenţei de finanţare a proiectelor culturale şi a presei în limba română. Statul român nu are o emisiune în limba maghiară din perpectiva mesajului românesc. Nu se promovează în nici un fel cultura română. Cel mai mare pericol pentru societatea civilă românească şi viaţa comunitară este lipsa semnalelor de încurajare faţă de modul în care ar trebui să fim sprijiniţi pentru păstrarea identităţii, nu împotriva maghiarilor, ci pentru stăvilirea proiectelor separatiste şi pentru asigurarea unui cadru a unei societăţi multietnice şi multiculturale. Tot mai mulţi români pun sub semnul întrebării viitorul românităţii de aici, din zonă. Eu fac parte dintre aceia care nu se împacă cu ideea învinsului. Avem biserica, o revigorare a credinţei, a românismului.”

Nu vine nimeni să le dea în cap românilor, dar “în Covasna şi Harghita sunt în suferinţă limba română, simbolurile româneşti, cultura românească”, spune dr. Lăcătuşu.
“Este un plan în ceea ce priveşte stăpânirea simbolică a locului - de la porţile secuieşti până la scrierea runică - spaţiul să fie al concetăţenilor maghiari şi numai al lor. Autonomia aceasta înseamnă pentru concetăţenii români probleme extraordinare. Noi nu suntem minoritate etnică, doar o formă de minoritate regională. Toate pornesc de la modul cum gestionează politic cei de sus, apoi lipsa solidarităţii.
Mă suna un mare român din America şi mă întreba ce se întâmplă aici. Dar cel de la Braşov… nu m-a întrebat niciodată.
Dacă te implici în prima linie pentru păstrarea identităţii, cum ai avut îndrăzneala să faci ceva în sensul ăsta, pentru lucruri pentru care în ţară eşti premiat, aici eşti băgat în gura presei, ca antimaghiar, pentru o bună parte din acţiunile noastre curate, româneşti”.