Căutare

Publicaţia britanică atrage atenţia că tentativa deputatului PDL de a reoficializa termenul „ţigan“ în detrimentul celui de „rom“ ar putea trimite un semnal internaţional că românii au prejudecăţi, ceea ce ar fi nepotrivit în contextul negocierilor pe Schengen. 

În articolul numit „Există loc şi pentru «rom» şi pentru «român»“, autorul Rupert Wolfe-Murray face un scurt excurs etimologico-istoric cu privire la cei doi termeni, „rom“ şi „român“, pornind de la controversata ini­ţiativă legislativă a deputatului PDL  Silviu Prigoană. Ziaristul, rezident în România, observă că proiectul de lege pentru reintroducerea denumirii de „ţigan“ a atras atenţia clasei politice şi a primit susţinere din partea preşedintelui Traian Băsescu, a Academiei Române şi a Guvernului în ansamblu, chiar dacă ministere precum cel al Justiţiei sau al Culturii au dezavuat-o.

Dorinţa lui Prigoană de a reintroduce cuvântului „ţigan“ – termen peiorativ atât etimologic (cuvântul provine din grecescul „atsinganos“, care înseamnă „de neatins“), cât şi cultural – nu ar aduce decât un semnal nedorit.

Cotidianul de stânga aminteşte că, deşi cei 1,5 milioane de romi din România sunt marginalizaţi, recunoaşterea drepturilor lor a înregistrat progrese. Cel mai important este instituirea dreptului de a se autodenumi şi intro­ducerea în 1995 a termenului „rom“, pe care preşedintele Băsescu a calificat-o recent drept „o greşeală“, după cum aminteşte Wolfe-Murray.

Dacă Bucureştiul va reveni la denumirea de „ţigan“, apreciază ziarul londonez, „ar putea câştiga sprijinul naţionaliştilor, dar ar insulta populaţia romă şi ar trimite un semnal internaţional că românii au prejudecăţi. Acesta nu este genul de mesaj de care este nevoie în contextul negocierilor delicate privind intrarea României în spaţiul Schengen“, atrage atenţia The Guardian.

Ziarul aminteşte că apetenţa pentru naţionalism în România nu este o trăsătură specifică. „România a fost în mod remarcabil imună la creşterea populismului şi politicilor antiimigraţie în Europa. Deşi naţionalismul a fost puternic în anii ’90, partidele extremiste din România au fost dezbinate, ridiculizate şi excluse din Parlament la alegerile din 2008“. „În comparaţie cu Ungaria, unde (partidul de extremă-dreapta n.r.) Jobbik a obţinut recent 47 de locuri în Parlament, pe baza retoricii împotriva romilor, România pare mai moderată“, comentează The Guardian.

Dar această propunere „ar putea deschide o cutie a Pandorei cu prejudecăţi şi frustrare, care se află într-o stare latentă sub calmul relativ al societăţii româneşti, mai ales după ce Franţa a evacuat mii de romi din tabere ilegale“. „România ar putea întoarce situaţia, dacă ar adopta o abordare diferită, şi anume, dacă cetă­ţenii săi ar celebra o ţară multietnică cu minorităţi importante (inclusiv cea maghiară) şi cu o puternică diversitate. Iar istoriile unice şi foarte interesante ale acestor minorităţi ar putea fi incluse în eforturile sale de a construi un brand de ţară“. „Statul român ar putea constata că ar fi în interesul tuturor să investească în romi, în loc să îi ignore, dacă această comunitate ar fi văzută ca un bun naţional, şi nu în ultimul rând, ca o viitoare forţă de muncă, într-o ţară cu o populaţie în de­clin“, conchide publicaţia britanică.

Ce trebuie făcut totuşi pentru a dezamorsa confuzia semanti­că invocată ca argument de Prigoană? Wolfe-Murray crede că este suficientă o explicare clară a diferenţei dintre cuvintele „rom“ şi „român“ şi nu revenirea la „ţigan“ – un substantiv peiorativ instituit ca atare în prima parte a mileniului trecut în Grecia, care, pe cale culturală, a dobândit în România calităţi de adjectiv peiorativ.