Căutare

Curtea Constituţională urmează să se pronunţe, în 4 ianuarie, asupra Legii educaţiei naţionale, adoptată prin asumarea răspunderii Guvernului, fiind pentru a treia oară când această lege intră în atenţia Curţii.

Vezi aici cine decide soarta învăţământului românesc în 4 ianuarie (Imagine; Mediafax Foto)

Guvernul şi-a asumat răspunderea în Parlament asupra Legii educaţiei în data de 28 octombrie 2010. Încă de la depunerea actului normativ la Parlament, în 19 octombrie, preşedintele Senatului a solicitat Curţii să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională Parlament-Guvern, având în vedere că deja exista un proiect similar în dezbaterea Legislativului. Totodată, asumarea răspunderii a fost urmată, în 29 octombrie, de depunerea moţiunii de cenzură PSD-PNL intitulată "Legea educaţiei naţionale, o lege antieducaţie şi antiromânească".

În 3 noiembrie 2010, Plenul Curţii Constituţionale s-a pronunţat asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României, organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, pe de o parte, şi Guvern, ca autoritate publică a puterii executive, pe de altă parte, conflict declanşat prin oprirea din procedura legislativă de la Senat a proiectului Legii educaţiei naţionale şi angajarea răspunderii de către Guvern asupra acestui proiect de lege - solicitare formulată de preşedintele Senatului. În urma deliberărilor, Plenul Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, a constatat că angajarea răspunderii de către Guvern, în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este neconstituţională şi a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât proiectul de lege se afla în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională.

Judecătorii propuşi de actuala putere au apreciat că nu există un conflict Guvern-Parlament în acest caz.

Decisiv a fost însă votul judecătorului Petre Lăzăroiu - numit de şeful statului -, el apreciind că în dispozitivul deciziei din 3 noiembrie nu trebuia să figureze sintagma "angajarea răspunderii este neconstituţională şi a declanşat un conflict", ci doar constatarea declanşării şi existenţei conflictului prin angajarea răspunderii Guvernului.

La acel moment, cotidianul Gândul relata că reprezentanţii puterii au încercat să-şi explice "trădarea", mai mulţi lideri politici interpretând votul lui Lăzăroiu drept o "afacere personală" a acestuia, în condiţiile în care unul dintre punctele principale ale Legii educaţiei este reformarea învăţământului universitar. Potrivit surselor citate de Gândul, prevederea din actul normativ care nu a fost pe placul judecătorului Petre Lăzăroiu era cea care stabilea că "la împlinirea termenului de patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă funcţia de lector universitar/şef de lucrări sau o funcţie didactică universitară superioară şi nu au obţinut diploma de doctor încetează de drept." Sub incidenţa acesteia intra, potrivit Gândul, şi Lăzăroiu, care nu şi-a susţinut lucrarea de doctorat, după cum reiese chiar de pe site-ul oficial al CC. El se declară "doctorand la Facultatea de Drept a Universităţii "Lucian Blaga" - Sibiu, în stadiul de susţinere - elaborare şi susţinere teză".

În 15 noiembrie, şi Guvernul a transmis CC solicitarea de constatare a existenţei unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament pe tema Legii educaţiei, ca urmare a tergivărsărilor privind dezbaterea moţiunii de cenzură a opoziţiei. Dezbaterea moţiunii ar fi însemnat continuarea şi finalizarea procedurii de asumare a răspunderii Guvernului pentru Legea educaţiei.

În 24 noiembrie, Plenul Curţii Constituţionale s-a pronunţat asupra cererii formulate de primul-ministru Emil Boc privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvern, pe de o parte, şi Parlament, pe de altă parte, conflict generat de refuzul Legislativului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară la Legea educaţiei, pentru care Executivul şi-a asumat răspunderea în Parlament. În urma deliberărilor, Plenul Curţii, cu majoritate de voturi, a constatat că există un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, generat de refuzul Legislativului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară, dezbatere care, odată declanşată, ţinând seama de prevederile Constituţiei, nu poate fi oprită.

În 29 noiembrie, PNL şi-a retras semnăturile de pe moţiunea de cenzură, care nu a mai putut fi dezbătută. În aceeaşi zi, Birourile Permanente reunite au decis, la diferenţă de un vot, să retrimită Guvernului legea asumată, pe motiv că procedura asumării a fost declarată neconstituţională.

În 14 decembrie, Legea educaţiei este considerată adoptată, anunţul fiind făcut în plenul Camerelor reunite, într-o şedinţă condusă de Roberta Anastase şi de Alexandru Pereş, ambii reprezentanţi ai PDL. Legea a fost imediat contestată la Curtea Constituţională de preşedintele Senatului, Mircea Geoană, şi, separat, de 108 deputaţi PSD, PC şi PNL, aceste sesizări urmând să fie discutate marţi, 4 ianuarie, după două amânări.

În sesizarea sa, preşedintele Senatului a susţinut că procedura de adoptare a Legii educaţiei a fost neconstituţională.

Sesizarea parlamentarilor se referă atât la modul în care a fost adoptată legea, cât şi la neconstituţionalitatea unor articole ce reglementează învăţământul pentru minorităţi, despre care afirmă că ar încălca prevederea din legea fundamentală privind egalitatea în drepturi, precum şi la articole privind învăţământul universitar, despre care susţin că ar încălca autonomia universitară, garantată prin Constituţie. Alte obiecţii se referă la incompatibilităţile impuse rectorilor şi la modul de reglementare a patrimoniului unităţilor de învăţământ particular şi confesional, despre care semnatarii afirmă că ar institui o naţionalizare.

Cinci dintre cei nouă judecători constituţionali care vor analiza sesizările la Legea educaţiei au şi activitate didactică.

Judecătorii care se vor pronunţa asupra Legii educaţiei sunt:

- Ion Predescu, numit judecător de Senat în 2004, pentru un mandat de nouă ani. Este absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti (1951) şi al Facultăţii de Filozofie. Profesia de bază este aceea de avocat pledant definitiv - Baroul Dolj. A deţinut mandate de senator PSD în toate legislaturile de după 1990, până în 2004. A fost membru în Comisia constituţională (iunie 1990 - septembrie 1996), preşedinte al Comisiei juridice a Senatului (iunie 1990 - septembrie 1996), ministru al Justiţiei (2 septembrie 1996 - 12 decembrie 1996), vicepreşedinte al Comisiei Juridice a Senatului (decembrie 1996 - februarie 1998), secretar al Biroului Permanent al Senatului până în septembrie 1999, preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi petiţii (octombrie 1999 - noiembrie 2000).

- Valentin Zoltan Puskas (61 de ani), numit de Senat în 2007, pentru un mandat de nouă ani. Este jurist, membru în Baroul de Avocatură Covasna. A fost ales senator pe listele UDMR în legislaturile din 1996, 2000 şi 2004. În Senat a deţinut funcţii de vicepreşedinte, în anii 2001 şi 2004 şi de secretar, în anii 1997-2000, 2002-2003 şi 2005-2007. A fost membru în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări, în 1999-2000, membru în Comisia economică, pentru industrii şi servicii, în 1996-1998, membru în Comisia de buget, finanţe, bănci, în 2001-2007.

- Iulia Antoanella Motoc, în vârstă de 42 de ani, numită de Senat, în 14 iunie, la propunerea PDL, după încetarea, în 7 iunie, a mandatului judecătorului Nicolae Cochinescu. Ea a fost propusă de PDL, dar şi de grupul independenţilor. Motoc a absolvit în 1989 Facultatea de Drept din Bucureşti, iar, pentru puţin timp, a activat ca procuror la Giurgiu, apoi timp de cinci ani a fost judecător la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti. Este doctor în drept internaţional al Universităţii Aix - Marseille III, titlu obţinut în 1996 şi doctor în filosofie a Universitătii Bucureşti, specializarea etică, titlul obţinut în 1999. Este profesor universitar de drept internaţional al Universităţii Bucureşti din 2002. A fost profesor invitat la New York University şi cercetător principal la Yale University.

- Aspazia Cojocaru are 64 de ani şi a fost numită judecător de Camera Deputaţilor, în 2004, pentru un mandat de nouă ani, la propunerea PSD. A absolvit Facultatea de Drept - Universitatea Bucureşti, promoţia 1972 şi a urmat cursurile Facultăţii Internaţionale de Drept Comparat, din Strasbourg, în 1978, 1980. Este doctor în drept şi a fost profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative - Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", profesor universitar la Facultatea de Drept a Universităţii "Valahia" din Târgovişte, cercetător ştiinţific gradul I la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române. Aspazia Cojocaru a avut de la CNSAS verdict de colaborare cu Securitatea ca poliţie politică, care ulterior a fost anulat, în urma contestaţiei depuse de aceasta.

- Tudorel Toader, în vârstă de 50 de ani, a fost numit judecător de Camera Deputaţilor, în 2007, la propunerea PNL, pentru un mandat care expiră în 2016. A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza" Iaşi , în 1986, iar în 2004 şi Colegiul Naţional de Apărare. Este doctor în ştiinţe juridice, specializarea Drept procesual penal. A fost profesor universitar la Facultatea de Drept a Universităţii "Al.I. Cuza" Iaşi, avocat în Baroul Iaşi (1991-2006), procuror la Procuratura Locală Panciu - Vrancea (1986-1990). Din 2004 este decan al Facultăţii de Drept a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza".

- Mircea Ştefan Minea, susţinut de PDL, a fost numit în 15 iunie 2010 de Camera Deputaţilor. El a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, promoţia 1973, fiind profesor la aceeaşi universitate. Este doctor în drept din anul 1994.

- Acsinte Gaspar are 73 de ani şi a absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti în 1963, fiind numit la CC din 2004, de către preşedintele Ion Iliescu. În perioada 1963-1965 a fost judecător, între 1965 şi 1989 - consilier, şeful sectorului juridic al Consiliului de Stat, în 1989-1990 - şef de sector la Consiliul Frontului Salvării Naţionale, în 1990-1996 - secretar general al Camerei Deputaţilor, în 1996-2000 - deputat PSD, membru în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor (chestor, secretar şi vicepreşedinte), în2000 - deputat, în acelaşi an fiind numit în funcţia de ministru pentru Relaţia cu Parlamentul.

- Augustin Zegrean, în vârstă de 56 de ani, a fost desemnat membru al Curţii Constituţionale de către preşedintele Traian Băsescu, în 2007, pentru un mandat de nouă ani. Este absolvent al Facultăţii de Drept a Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca (1980). Între 1980 şi 1988 a fost consilier juridic, după care a fost avocat în Baroul Bistriţa-Năsăud, specializat în drept civil şi comercial. Între 1990 şi 1992 a fost senator PD, vicepreşedinte al Comisiei juridice a Senatului, membru al Comisiei de redactare a Constituţiei. În 2004 a fost ales deputat, membru în Comisia juridică de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor.

- Petre Lăzăroiu are 57 de ani şi a fost numit judecător al Curţii Constituţionale de către preşedintele Traian Băsescu, în 2008, pentru un mandat care a expirat în 2010. El a preluat mandatul deţinut din 2001 de către Petre Ninosu, care a decedat în 26 iulie 2008. Lăzăroiu a fost numit în 3 iunie 2010, pentru un alt mandat, de nouă ani, de către Traian Băsescu. Lăzăroiu a absolvit, în 1978, Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti. A fost jurisconsult stagiar la Combinatul de Articole Tehnice din Cauciuc - Jilava, în perioada septembrie 1979 - iunie 1980, jurisconsult şi consilier juridic la Întreprinderea Mecanică de Utilaj Chimic Bucureşti, în perioada iunie 1980 - octombrie1993, judecător financiar la Curtea de Conturi a României, în perioada octombrie 1993 - noiembrie 2003, şi preşedinte al Colegiului Jurisdicţional Bucureşti, în aceeaşi perioadă. De asemenea, a fost avocat în Baroul Bucureşti, în perioada mai 2004 - septembrie 2008, asistent universitar la Facultatea de Drept a Universităţii Creştine "Dimitrie Cantemir", în perioada 1992 - 1998, lector universitar la Facultatea de Drept a Universităţii Creştine "Dimitrie Cantemir", din 1998. Petre Lăzăroiu a fost ales reprezentant al societăţii civile în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, însă acesta şi-a dat demisia în 27 martie 2008, după a doua sedinţă a Consiliului la care a luat parte, spunând că nu a ştiut că nu va avea calitatea de membru permanent în cadrul CSM, iar indemnizaţia primită este prea mică în raport cu veniturile pe care le avea ca avocat.

În plus, Lăzăroiu a realizat venituri de la Universitatea "Dimitrie Cantemir", unde este lector universitar, în valoare de 19.618 de lei în 2009 şi de 23.107 lei cu un an înainte, conform declaraţiei de avere.

Numirea în 2010 a lui Lăzăroiu ca judecător al CC pentru un mandat de nouă ani, după ce s-a terminat mandatul de doi ani neîncheiat de Ninosu, a dechis calea unor discuţii privind constituţionalitatea desemnării sale la Curte. Conform alineatului 2 al articolului 142 din legea fundamentală, Curtea Constituţională se compune din nouă judecători, numiţi pentru un mandat de nouă ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. Astfel, voci au calificat desemnarea din 2010 a lui Lăzăroiu la CC ca un mandat prelungit, înnoit, rămânând însă la stadiul de comentariu.

Ion Predescu, Acsinte Gaspar, Aspazia Cojocaru - propuşi de PSD, Tudorel Toader - propus de PNL, Augustin Zegrean, Petre Lăzăroiu, Iulia Motoc şi Ştefan Minea - propuşi de PDL, alături de Valentin Zoltan Puskas - propus de UDMR sunt aşteptaţi să tranşeze conflictul generat de Legea educaţiei, a cărei tergiversare a provocat tensiuni în coaliţie. Un singur vot ar putea răsturna situaţia în cazul Legii educaţiei.

În cazul în care Curtea Constituţională va admite sesizările, Legea educaţiei va fi retrimisă la Parlament, pentru a pune în acord cu legea fundamentală prevederile contestate. În situaţia în care Curtea Constituţională respinge sesizările, legea merge la promulgare.