Profesorul italian D'Autilia se misca in jurul catedrei, avand grija sa vorbeasca tot timpul in microfon. Vorbele ating usor peretii aulei Facultatii de stiintele Comunicarii din Teramo, risipindu-se printre studenti. Faptul pe care-l relateaza starneste curiozitatea. Incep vociferarile, cu velocitatea caracteristica italienilor. "Proiectul despre care va vorbesc a fost conceput de cativa studenti de la Jurnalism. Punctul lor de pornire l-a constituit uciderea unei infirmiere romance, la Roma. Studentii si-au propus, plecand de la acest incident, sa-i zicem tragic, sa construiasca un site pe care sa-l populeze cu informatii despre emigrantii romani din Italia. Ei au intreprins o serioasa ancheta jurnalistica, insotita de o documentare minutioasa, riguroasa.Nu o sa va vina sa credeti cate informatii noi au descoperit. Cercetand cu atentie, au aflat ca Romania are o cultura. Ca limba romana face parte dintre limbile latine. Sunt descoperiri uluitoare! Lucruri nestiute. Si ce e cel mai surprinzator, ca Romania este in Uniunea Europeana. Pe cand majoritatea credeam ca este o tara extracomunitara". Un hohot colectiv de ras. Astfel, realizez de ce toti italienii pe care ajung sa-i cunosc ma intreaba curiosi cum e sa fii perchezitionat la frontiera? Le raspund ca nu m-a controlat nimeni, ca nu am pasaport si ca am venit pana in Italia fara sa fie nevoie sa ma legitimez. Ca nu exista granite si ca Romania este membra UE si asta din 2007. Imaginea unei zone pustiite de praf, saracie si intuneric, parca un loc uratit de razboaie, populat de fiinte neinstruite, semianalfabete, incapabile sa depaseasca statutul de badante, colf, adetta di pulizie (lb. rom. "ingrijitor", "muncitor necalificat", "femeie de serviciu") s-a infipt in mintea italianului. Cum sa o fac sa dispara, cand autodeclarata reprezentanta a romanilor in Primaria Romei, celebra Ramona Badescu, arunca frecvent cu mucii in fasole, rispind povesti ireale despre saracia romanilor. Cu gume de mestecat remestecate de vreo sapte ori cate sapte, pana devin bilute lipicioase, conservate spre re-remestecare, pana la pierderea oricarei savori. Mi se parea ca visez cand am auzit-o traducand imnul national intr-o interpretare terifiant de "originala", pe Rai 2: "trezeste-te, romane, din somnul celui care voia sa se arunce". Si apoi, senina ca zorile, declarand, a doua zi, ca nu e o rusine sa fii sarac si ca indiferent ce va spune se vor gasi carcotasi. Dar cu imnul cum ramane? As vrea sa o fac pe Badescu invizibila. Sa alung siluetele romancelor, umbre resemnate alaturi de batranei senilizati, insotindu-i intr-o pedeapsa pe viata. Sa sterg de pe chipul lor umilinta de a spala rahatul din toaletele strainilor. Sa-l conving pe barbatul tuciuriu care canta in gangul din piatra, din vecinatatea centrului Teramo, in fiecare sambata, cand e piata, labartand arcodeonul langa o caciula pleostita zornaind a "centesime", ca e cazul sa renunte. Sa rescriu anunturile date de romance pe diferite site-uri de locuri de munca, pline de greseli gramaticale, dar asezonate cu fotografii provocatoare. Sa fac uitate povestile in care romani dornici de o viata noua au esuat intr-o fasie de 12 mp, cu hainele atarnate pe pereti si cu toalete ecologice din care isi golesc singuri fecalele. Sa ingrop, de parca nu ar fi fost, sfatul pe care mi l-a dat Andra, studenta la stiintele Comunicarii din Teramo: "stii ar fi mai bine sa nu recunosti ca esti romanca". E de trei ani aici si insista sa-si construiasca o retea din prieteni italieni cu pretul de a-i lingusi si in eternitate. Mama ei s-a casatorit cu un italian, fratele ei si-a gasit o nevasta italianca. Poate ea vrea sa continue sirul casatoriilor mixte, pana se pierde orice urma romaneasca. Se mandreste cand i se spune ca are accent italian. Ma priveste mustrator, cand spun ca refuz sa-mi neg radacinile. Si nu e patriotism ieftin. Nu sunt stupida. Atata tot. "Nu e bine deloc, crede-ma. Ai vazut cand m-a intrebat profu' de unde provin?". Sigur ca am vazut cum si-a infipt ochii in podea si a murmurat neinteligibil "Romania". Cuvantul rusinii! "As fi preferat sa nu o faca", imi spune. "Acum, in mintea lui s-a produs declicul". Nu stiu despre ce declic imi vorbeste. Stiu doar ca m-a durut privirea ei, ca m-a ranit rusinea ei. Secretul si-l tine ascuns intr-un colt al camerei inchiriate. O bucata din steagul romanesc. Cum sa fac sa dispara uratul romanesc, cand romanii isi intorc capul daca ma aud vorbindu-le limba. Uita sa se salute intre ei si majoritatea rup orice punte de legatura cu comunitatea. Aud mereu, obsesiv, ca pe un leitmotiv: "e bine sa te tii departe de romani". Romanii se tin departe de romani. Romanii refuza sa recunoasca cine sunt. Romanii isi neaga radacinile. Romanii nu mai vor sa fie romani. Si atunci de care parte e rasismul? |
Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară.
În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date.
Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date în viitoare analize.
|