Numele cotidianului
Articolul:
Petre Roman: „Italienii nu s-ar putea
descurca fără români” |
|
|
|
|
Fostul ministru de Externe a declarat, într-un interviu acordat
evz.ro, că atitudinea xenofobă a politicienilor italieni şi a
locuitorilor din Peninsulă are punctul de plecare în ultima campanie
electorală.
Atunci, actuala putere a obţinut voturile italienilor, promiţând
că va lua măsuri pentru a creşte gradul de securitate a
cetăţenilor. Petre Roman susţine că, deşi există
această campanie anti-românească, italienii nu s-ar descurca
fără forţa de muncă a românilor şi dă exemplul
unui oficial care a declarat că, fără femeia care are grijă
de copiii săi, nu s-ar descurca.
evz.ro: Cum
comentaţi atitudinea politicienilor italieni cu privire la românii din
Peninsulă?
Petre Roman: Această atitudine are ca punct de plecare momentul campaniei electorale,
când, pe fondul evident al nevoii sau al sentimentului general al intalienilor
de insecuritate, Dreapta din Italia, prin Berlusconi şi Liga Nordului, a
considerat că este o bună sursă de a atrage voturi. Astfel,
politicienii au căzut în discursuri cu tentă xenofobă, anti-imigraţie
şi anti-româneşti. Infecţia sanitară a taberelor de
imigranţi şi tot felul de fapte le-au dat apă la moară. Eu
acolo văd că a început povestea politică. Ceea ce m-a surprins,
în special la presa din Italia, au fost atitudinile şi exprimările populiste
făcute de ziarişti pentru a creşte audienţa şi
tirajul. Acestea au făcut foarte mult rău pentru că au focalizat
sentimentul anti-românesc, plecând de la faptele unor infracori şi alte
unor criminali, cum a fost Mailat. Dar diversitatea celor care le fac
arată că nu este vorba despre etnii, ci despre infractori. Să nu
uităm că, după ce au ajuns la putere, au elaborat legi care au
avut caracter de încălcare a drepturilor omului.
Atitudinea
politicienilor italieni stă la baza abuzurilor
Cum comentaţi dezvăluirile din presă cu privire
la faptul că românii au muncit şi în casa ministrului italian de
Interne, Roberto Maroni?
Situa ţia
este următoarea. Domnul Maroni a fost ministrul Muncii în guvernul
Berlusconi. El dădea telefoane pentru a interveni ca să fie
legalizată şederea unor români, care se pare că lucrau în casa
lui. Acest lucru nu este atât de grav. El lucra cu nişte români, dar voia
să regularizeze prezenţa. Ceea ce m-a surprins este răspunsul
dat de consilierul lui Maroni, că „noi nu ne implicăm în viaţa
lui privată”. Acesta este un răspuns inacceptabil. Nu este vorba
despre viaţa personală, ci de o ruptură de moralitate. Şi
asta poate avea consecinţe politice drastice.
Maroni spune, şi are dovezi, că, pe vremea când era ministrul Muncii,
el a încercat să favorizeze prezenţa a cât mai multor români în
Italia pentru a munci legal. Ceea ce este, probabil, adevărat. Şi
asta o făcea pentru că îi prefera pe români faţă de
albanezi sau alţi imgranţi. Dar Maroni a fost impus de Liga Nord
pentru acest post. Şi principalul lui obiectiv electoral a fost acela de a
scădea gradul de insecuritate a cetăţeanului.
Am fost într-o dezbatere cu Maroni la o emisune în Italia şi a recunoscut
că nu se poate arunca anatema asupra tuturor românilor, dar a repetat ceea
ce italienii voiau să audă: „Eu vreau să cresc gradul de
siguranţă a cetăţeanului şi, dacă trebuie să
iau măsuri împotriva imigranţilor, le voi lua”. Evident
răspunsul meu a fost că „orice fel de atitudine politică de
acest gen creează o bază pentru abuzuri”. Şi iată că
am avut dreptate. O astfel de atitudine politică este un sprijin pentru
tot felul de bande descreierate la limita fascismului, creează o bază
pentru abuzurile politicienilor care, atunci când nu rezolvă o chestiune,
tind să găsească metode mai musculoase. „Şi în realitate,
să nu uitaţi, ceea ce vă ajută este cooperarea cu
Poliţia Română şi v-ar ajuta, şi mai mult, cooperarea cu
Justiţia română”, acesta a fost punctul meu forte.
A mai fost o
reacţie a unui senator, membru al Ligii Nordului, care spunea că
românii sunt specializaţi în violuri. Cum comentaţi?
Aceste declara ţii trec, dar sunt absolut inacceptabile pentru că
ele anatemizează o întreagă comunitate, dintre care cei care comit
infracţiuni sunt foarte puţini, în jur de un procent. Chestiunea a
devenit extrem de periculoasă.
„Ţineţi-i închişi în puşcării"
Dacă aţi fi
fost ministru de Externe în această perioadă, cum aţi fi
reacţionat?
Le-a ş fi spus italienilor că au avut probleme pentru că
autorităţile lor nu au fost la înălţimea situaţiei.
Chiar într-o discuţie cu Maroni, am spus: „Aţi avut o operaţiune
de curăţare a taberelor de ţigani de lângă Roma. Aţi
constatat că majoritatea ţiganilor de acolo au fost ţigani
italieni”. Şi aici, Maroni s-a enervat şi a declarat că: „Noi îi
vom expulza pe aceştia”. Cum să îi expulzeze dacă ei sunt
italieni? Cea mai importantă este cooperarea cu autorităţile
române, cu poliţia şi cu justiţia. Cu justiţia nu există,
încă, un plan de cooperare. Le-aş mai spune să
înceteze să mai acuze românii in corpore.
Cum ar trebui să
se coopereze la nivelul justiţiei?
Să nu mai avem ţigani care să se mişte liberi când
justiţia ştie bine cine sunt. Să îi ţină în
puşcării pentru binele României, a imaginii ţării
şi a românilor de orunde. Simplu. Sunt delincvenţi, au comis
infracţiuni, au comis fărădelegi, ţineţi-i
închişi. Este o adevărată „gorbunoviadă”.
Cum vedeţi
relaţiile dimplomaticele româno-italiene?
Ele nu au avut de suferit, dar există, din păcate, o tensiune care nu
poate să afecteze relaţiile diplomatice. Noi suntem
nemulţumiţi de ei, ei sunt nemulţumiţi de noi.
„Românca este cea de-a patra mea fată”
Ce ar trebui să
facem perntru a schimba imaginea românilor?
Românii care muncesc cinstit sunt cei care au de suferit cel mai mult.
Italienii nu s-ar putea descurca fără români. Nu s-ar descurca pentru
că sunt zeci de mii de familii de italieni pentru care prezenţa unui
român, a unei românce, care are grijă de copii sau de vârstnici, este
absolut decisivă. Şi am să îl citez aici pe preşedintele
Comisiei de Muncă italiene din Camera Deputaţilor care a spus: „Eu am
acasă trei fete de care are grijă o româncă. Românca este cea
de-a patra mea fată. Fără ea, aş fi ca şi când nu aş
avea mâini.” Nu s-ar descurca nici economic. Eu am văzut un grup de
muncitori care lucra la sortarea şi împachetarea deşeurilor menajere.
Şi nu ştiu câţi italieni ar vrea să facă munca asta.
Nu mai zic de faptul că mulţi români au lucrat pentru întreprinderi
de construcţie pe contracte cu salarii mai mici decât ar fi lucrat
italienii. Asta este o chestiune pe care Ministerul Muncii din Italia
încearcă să o rezolve.
Ministrul
Muncii ar trebui coopereze cu omologul italian
Ce a însemnat postul
de Înalt Reprezentant al Guvernului pentru românii din străinătate
pentru comunităţile de români din Italia?
Deşi a fost foarte scurtă această perioadă, două luni
şi jumătate, a adus beneficii pentru că eu am avut discuţii
la nivelul administraţiei cu ministrul Muncii. Şi am pus pe picoare
un protocol în legătură cu: dreptul românilor de a avea aceleaşi
salarii ca şi ceilalţi, cu toate drepturile de muncă care ar
trebui să fie respectate. Faptul că Ministrul Muncii şi-a asumat
rolul de a verifica aceste situaţii şi de a răspunde favorabil
este foarte important. Am făcut şi o intervenţie pentru a
asigura un loc de întâlnire a românilor, pentru că ei se întâlneau într-o
piaţă lângă Roma şi nu aveau autorizaţie.
Mai este respectat
acest protocol?
Nu ştiu. Erau două protocoale, unul cu Guvernul Italian şi
unul cu cel Spaniol. În Spania contribuţia mea a fost importantă
pentru că s-a decis înlăturarea restricţiilor de muncă
pentru români. Şi mi-l asum fără ezitare. Aceste protocoale
trebuie reluate de actualul ministru al Muncii. Marian Sârbu are
experienţa necesară şi ar putea să le reia.
Ar trebui să se
instituie această funcţie şi în actualul Guvern?
Ar trebui s ă fie la nivel ministerial. Eu eram asociat cu această
idee pentru că mă ştiau că am fost ministru de Exterme,
prim-mistru. Un simplu reprezentat nu cred că poate face mare lucru.
Ministrul Muncii ar trebui să coordoneze această cooperare
externă.
|
Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară.
În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date.
Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date în viitoare analize.
|