Căutare

Vorbeam deunazi despre lipsa de realism a propunerii prezidentiale despre reorganizarea administrative bazata pe opt judete. Fireste ca argumentele ce duc la aceasta concluzie sunt cu mult mau numeroase. Dar, pur si simplu, cred ca mai are rost sa continuam aceasta dezbatere.

Consider  ca in ce priveste dezbaterea proiectelor oficiale privind reforma administrativa ori modificarea Constitutiei ne pierdem timpul. Variantele oferite de actualul presedinte al Romaniei si – cum altfel? – incuviintate de Guvern nu au nici o sansa sa fie adoptate vreodata. In cadrul actualei legislaturi nu va fi adoptata nici modificarea Constitutiei , nici reorganizarea administrativa, cat despre Parlamentul urmator, banuiesc ca nu va continua modul pripit, abrupt si iresponsabil al actualei administratii in abordarea unor teme atat de importante si care vor da un model de dezvoltare al societatii romanesti pe mult ani de aici incolo.

Pana la urma, insa, cei care condamna definitiv la ridicol propunerile guvernamentale nu sunt atat reprezentantii opozitiei, cat cei ai minoritatilor nationale. UDMR si deputatii grupului parlamentar al minoritatilor nationale nu vor vota nici in ruptul capului o propunere de modificare a Constitutiei care sa includa Parlament unicameral. Oricum proiectul prezidential nu ar fi intrunit doua treimi in Parlament,  dar atitudinea minoritatilor nationale nu-i mai da nici macar sansa simplei majoritati, daramite a majoritatii constitutionale. Ridicolul in care au cazut presedintele si Guvernul sau este deplin daca ne gandim ca proiectul a fost trimis la plimbare chiar de Curtea Constitutionala. Evocam intr-un comentariu lipsa de legitimitate a actualei majoritati parlamentare  in a da un model pentru Romania urmatorului deceniu. Verdictul Curtii Constitutionale merge chiar mai departe, el este de-a dreptul rusinos pentru autorii proiectului.

La fel si in ce priveste reforma administrativa. UDMR se razboieste in Camera Deputatilor cu o alta cacialma a PD, anume cu Statutul minoritatilor nationale. Va imaginati ce entuziasm ar mai avea ungurii sa ceara autonomie culturala, cand exact autoritatile judetene care ar fi trebuit sa o asigure ar urma sa dispara. Cat despre varianta UDMR, cu saisprezece regiuni, este la fel de promitatoare ca si cea prezidentiala, cata vreme preconizeaza alcatuirea unui judet pe modelul Tinutului Secuiesc,  tocmai cand acest tinut, spre stupefactia opiniei publice romanesti, si-a deschis un fel de consulat la Bruxelles.

Asadar, doua concluzii. Prima: politica, in configuratia actuala, devine tot mai mult un fel de a ne pierde timpul, ceea ce pune urgent in discutie necesitatea alegerilor anticipate sau a reconfigurarii majoritatii prlamentare. Si doi: UDMR, bine ai venit in opozitie!