Căutare

Cartea "Eclesiastul" a Bibliei, atribuită lui Solomon, este discursul amar al  înţeleptului. "Când  vezi în ţară pe cel sărac, năpăstuit şi jefuit prin violarea dreptului şi dreptăţii să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare şi peste ei toţi unul şi mai mare."

Reforma şi reformele cu care s-au năpustit "portocalele" împotriva statului român şi, îndeosebi, a statului social par să fie tot mai mult o deşertăciune. Câtă imaginaţie ne-ar trebui ca să credem că destrămarea statului e calea dreaptă pentru destrămarea corupţiei? Statul român, zic cei -ne-roşii, ne-albaştri şi ne-galbeni, e bolnav de ineficienţă şi de mărime excesivă. Argumentele aduse în favoarea unor aşa-zise reforme, în realitate brutale şi nesăbuite amputări ale funcţiilor sociale ale statului, au fost din capul locului şi continuu contrazise de datele şi corelaţiile prezentate de specialişti şi instituţii de specialitate. Problema României, în viziunea "Reformei", n-ar fi lipsa producţiei economice, lipsa locurilor de muncă pentru tineri şi reducerea drama­­tică a puterii de cumpărare a românilor ci faptul că aceştia beneficiază de prea multe avantaje sociale!

Prin urmare, o Românie mai modernă, mai respectată şi, îndeosebi, mai primitoare pentru români se construieşte cu un învăţământ brutalizat, o sănătate amputată şi o justiţie condiţionată? N-am făcut decât să precizez rezultatele ultimelor acţiuni de reformă. În schimb, reforma cu totul necomplicată şi cu reuşită asigurată, aceea a accesării fondurilor europene este în continuare ignorată. Curată crimă a incompetenţei! Dar poate nu numai a incompetenţei ci şi a unor interese care nu vor să lase din gheare nici măcar puţinele fonduri guvernamentale de care este nevoie în completarea celor europene. Şi fiindcă stăm atât de "bine" la acest capitol e nevoie de regionalizare! Căci, aşa cum ştim, realizarea unor proiecte mai ample cu fonduri eu­ropene necesită într-o serie de cazuri regionalizarea. Ceea ce şi avem, cele 8 regiuni de dezvoltare. Bucla absurdităţii s-a închis. Pentru că tot n-au fost în stare să sară mai mult de genunchiul broaştei, acum îşi propun o săritură cât  statul omului.

Cum am spus de atâtea ori, orice fel de intenţie a puterii, chiar şi una aparent justificată, este subminată din capul locului de neîncrederea acumulată cu atâta pasiune de actualul guvern. Cu câteva zile înainte de respingerea României,  încă o dată, de la integrarea în spaţiul Schengen Guvernul ne anunţa că acum avem şanse de reuşită 99,9%. În acelaşi timp, un înalt oficial olandez afirma în Parlamentul European că "România nu este un stat de drept". Şi într-adevăr, Olanda s-a opus admiterii României în Schengen. Şi iată cum, pentru a câta oară, plus 99,9% se traduce în minus 100%. Prin urmare, întrebarea legitimă este: cauza relelor e statul ineficient sau guvernarea incompetentă? Poziţia statului în economie este mult prea mare?

Într-o analiză amănunţită, ar fi suficiente date care să confirme că intervenţia autorităţilor şi administraţiei – prin birocraţie şicanatoare şi interpretare abuzivă a legii – este mai mult decât mare. Ea omoară multe iniţiative economice de care am avea atâta nevoie. Altminteri, citeam într-o relatare de specialitate, că ponderea statului român în economie e deja printre cele mai scăzute. Anume 32%, exact la nivelul celui mai liberal stat din lume ... SUA. Problema e în altă parte. Problema e pervertirea pre­zenţei statului prin armata obedienţilor portocalii fără carte (însă cu diplome) puşi de partid să conducă tot ce mişcă în administraţie. Să încetăm să atacăm acest stat – care e al nostru – cu tot felul de argumente filozofico-ideologice pe când el este în realitate otrăvit prin răspândirea incompetenţei în alianţă cu lăcomia!

Într-o altă Carte biblică, "Ieremia", se povesteşte despre transformarea Ierusalimului într-un morman de ruine şi distrugerea Templului. Pedeapsa pentru vinovăţia împăra­tului şi a căpeteniilor sale este: "Îi voi face de pomină, de ocară, de batjocură, de râs şi de blestem" oriunde s-ar afla ei. Blândă pedeapsă.