Căutare Numele cotidianului: ClujOnline Şapte alergători (universitari, activişti sociali, arhitecţi, jurnalişti) aleargă la Maratonul Internaţional Cluj, din 10 aprilie, pentru cauza Grupului de Lucru al Organizaţiilor civice (gLOC), compus din peste 15 organizaţii. Alţi zece copii din comunitatea relocată la Pata Rât aleargă la cursa pentru copii. În 17 decembrie 2010 groapa de gunoi şi groapa cu deşeuri chimicale a oraşului au devenit spaţiu locativ pentru 56 familii din Cluj, mutate cu forţa din oraş pe dealul din Pata Rât. Un ansamblu de 10 „locuinţe sociale”, inadecvate locuirii pe termen lung, aflat la o distanţă de cinci kilometri de cea mai apropiată staţie de autobuz, îngreunează accesul la o viaţă decentă pentru 72 de adolescenţi şi copii, ai căror părinţi cu greu fac faţă drumului către serviciul aflat la oraş. „Locuinţele sociale” înseamnă case care se compun din patru apartamente (practic, un apartament însemnând doar o cameră de 18 mp) şi o baie comună (de 6 mp, cu două WC-uri şi două duşuri cu apă rece). Spaţiul locativ total al caselor modulare, destinate celor aproximativ 250 de persoane, este de 720 mp camere de locuit şi 60 mp baie.După o lună de la darea în folosinţă, pe pereţii apartamentelor a apărut igrasia, sub linoleumul de plastic s-a adunat apă din sol, iar tavanul prezintă fisuri prin care pătrunde umezeala. Prin Fondul de Solidaritate pentru Locuinţe „Împreună, reuşim!”, GLOC îşi propune să achiziţioneze mai multe terenuri mici din zona metropolitană, unde familiile mutate, cu sprijinul voluntarilor GLOC, vor construi locuinţe noi. Ioana Mica, arhitectă: „Acum un an de zile programul de lucru mai flexibil mi-a permis să desfăşor munca de voluntar în cadrul Fundaţiei Române pentru Copii, Comunitate şi Familie. Am participat activ la supravegherea şi sprijinirea la teme a elevilor din ciclul primar şi gimnazial, la jocuri, concursuri, evenimente (serbări, spectacole pentru copii). Majoritatea copiilor cu care am lucrat erau de etnie romă. Erau de o vitalitate şi imaginaţie molipsitoare, printre ei şi copii cu rezultate şcolare mult peste medie. Din păcate, din cauza timpului redus nu mai pot sa mă implic direct în sprijinirea acestor copii vulnerabili şi defavorizaţi. De aceea, încerc să profit de orice ocazie care îmi permite să fac acest lucru indirect, cum ar fi acest maraton. Oricare dintre copiii cu care am făcut exerciţii de matematică sau alături de care am pictat ar putea fi în situaţia de a trăi izolat, lângă groapa de gunoi a oraşului şi condamnat la o viaţă de discriminare şi neşansă. E datoria noastră comună să le oferim aceleaşi condiţii de trai decente de care am avut şi noi parte, iar locuirea este la baza piramidei”. Bert Looij, activist civic Fundaţia ProRoma: „Am 52 de ani şi locuiesc cu soţia mea, Margriet, la Cluj de aproape 20 de ani. Suntem amândoi din Olanda. Margaret şi cu mine am început să lucrăm la Pata Rât în urmă cu 15 ani. Când am văzut situaţia în care trăiesc oamenii din Pata Rât, am rămas fără cuvinte… Am întrebat cetăţeni şi reprezentanţi ai unor instituşii publice din Cluj de ce nu face nimeni ceva ca să schimbe situaţia. Un răspuns frecvent era că „este imposibil” să faci ceva acolo. Nu am crezut asta şi am început să facem una-alta. Am început să avem o relaţie cu oamenii de la Pata Rât şi să-i iubim. Iar dragostei îi urmează totdeauna acţiunea! Aşa că am ajutat unde am putut. Am construit mici locuinţe pentru câteva familii şi avem o grădiniţă pentru educaţia preşcolarilor. Nu e important ceea ce am făcut, mai important este să continui şi să nu renunţi. Durează mult timp ca să investeşti în oameni, dar rezultatele se întrevăd. Nu o să soluţionăm toate problemele, însă măcar ne-am jucat rolul nostru în încercarea de a le rezolva. Maratonul şi celelalte probe mai scurte sunt o şansă pentru mulţi să joace un mic rol în sprijinul romilor de la Pata Rât. Adesea aud oameni care spun că romii de lângă groapă nu trăiesc o viaţă fără păcate şi de ce am investi în astfel de oameni. Însă odată începem să îi cunoaştem, privim în inimile lor, găsim şi motivaţia pentru a-i ajuta. Nimeni nu merită o viaţă ca a lor. Traiul lor este nevrednic pentru standardele noastre umanitare”. Jobb Boróka, masterandă UBB: „Nu cred că în urma participării mele aceşti oameni o să aibă condiţii de locuire normale, dar cred că nu este voie să uităm cele întâmplate cu ei în decembrie 2010. Aceşti oameni au fost păcăliţi, şi-au pierdut locuinţele şi au fost lezaţi în demnitatea lor. Şi toate astea în timp ce li s-au promis condiţii de trai mai bune. Oamenii deportaţi în Pata Rât de către autorităţile locale trăiesc într-un mediu toxic, periculos, la mai mulţi kilometri distanţă de oraş. Toate familiile au avut un cămin şi potrivit posibilităţilor lor şi-au creat condiţii de locuire acceptabile. Afară, în ghetou, toată lumea este egală, dar cei care revendică drepturile fundamentale ale omului se gândesc, cu siguranţă, la un alt fel de egalitate. Voi alerga la maraton pentru a atrage atenţia că modul în care au fost trataţi aceşti oameni este inacceptabil.
|
Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară. În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date. Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date în viitoare analize. |