Căutare

Recrudescenţa infracţiunilor comise de ţigani în Italia şi nu numai, precum şi asocierea acestor fapte cu poporul român prezentat ca un popor de violatori, hoţi are efecte negative nu numai asupra ţării noastre ca imagine, ci şi asupra românilor de bună-credinţă care merg în străinătate să câştige un ban cinstit. S-a ajuns la situaţii paradoxale, în care România nu mai înseamnă pentru presa şi opinia publică din străinătate ţara Nadiei Comăneci, a lui Constantin Brâncuşi sau a lui George Enescu, nu mai este ţara cu tradiţii şi frumuseţi tulburătoare, ci o ţară de barbari care fură, violează, dau în cap. Şi totul porneşte de la o nefericită confuzie de termeni: rom/români, termeni care în alte limbi, cum ar fi italiana – rom-rumeno, se aseamănă foarte mult, iar diferenţele dispar în mentalul colectiv, astfel că aceste cuvinte devin sinonime şi nimeni nu mai ştie dacă acela care a furat sau a violat este român sau rom. Ca urmare, Jurnalul Naţional propune printr-un proiect de lege revenirea la folosirea cuvântului "ţigan" în loc de "rom", atât în plan intern, cât şi internaţional pentru a evita confuzia. În plan intern, folosirea cuvântului "rom" este reglementată printr-un memorandum emis în anul 2000 în urma unor presiuni interne asupra autorităţilor române de a schimba un alt memorandum din 1995 care instituise folosirea termenului de ţigan.

Jurnalul Naţional propune, printr-un proiect de lege, revenirea la folosirea cuvântului "ţigan" în loc de "rom", atât în plan intern cât şi internaţional pentru a evita confuzia între această etnie şi români. Demersul nostru este cu atât mai îndreptăţit cu cât infracţiunile comise de etnicii ţigani în Italia sau alte ţări occidentale au dus la nefericita confuzie rom/român şi au aruncat anatema asupra întregului popor român.

Recrudescenţa infracţiunilor comise de ţigani în Italia şi nu numai, precum şi asocierea acestor fapte cu poporul român, prezentat ca un popor de violatori, hoţi, are efecte negative nu numai asupra ţării noastre ca imagine, dar şi asupra românilor de bună credinţă care merg în străinătate să câştige un ban cinstit. S-a ajuns la situaţii paradoxale în care România nu mai înseamnă în presa din afară ţara Nadiei Comăneci, a lui Brâncuşi sau a lui George Enescu, nu mai este ţara cu tradiţii şi frumuseţi tulburătoare, ci o ţară de barbari. Şi totul porneşte de la o confuzie de termeni: rom/români, termeni care în alte limbi, cum ar fi italiana – rom-rumeno, se aseamănă foarte mult, iar diferenţele dispar în mentalul colectiv astfel că aceste cuvinte devin sinonime.

Dar cum s-a ajuns ca în loc de "ţigan" să fie folosit termenul "rom"? S-a întâmplat după decembrie ’89. Într-o postare pe site-ul perso­nal, senatorul de Ilfov Iulian Urban povesteşte că 1993 a fost anul când în Consiliul Europei s-a votat pentru folosirea termenului de "romi" în loc de "ţigani", România având atunci doar statutul de ţară invitată. "Pentru că de acolo s-a pornit cu toată această schimbare, nemaifiind folosită denumirea de «ţigan». Era delegaţia noastră acolo, ministru de Externe era domnul Meleşcanu şi în preşedintele de atunci al Adunării Parlamentare Europene, spaniolul Martinez, am avut un foarte mare prieten al României, care ne-a ajutat foarte mult să fim acceptaţi ca membri deplini. (...) Domnul Meleşcanu faţă de domnul Martinez a ridicat problema şi a spus că pentru noi este o situaţie foarte neplăcută, este un disconfort: rom – România. Ţineţi cont de faptul că în 1993 romii nu deveniseră sperietoarea Europei şi nu erau asociaţi cu naţiunea română! Reprezentanţii noştri la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au spus că, prin modificarea denumirii din «ţigan» în «rom» se va înţelege că România este de fapt ţara ţiganilor. La care Martinez s-a uitat la el şi a spus: «Care este problema? Abordarea dumneavoastră este intolerantă, xenofobă şi împotriva normelor europene. Romii sunt – ca şi românii, ca şi ungurii, ca şi spanio­lii, ca şi francezii – o naţie din cele multe care formează Europa de azi. A vorbi peiorativ la adresa romilor este la fel de urât ca şi cum ai vorbi peiorativ la adresa propriei tale naţii». Acelaşi domn Martinez a declarat recent în presa spaniolă că este îngrozit de infracţiunile... românilor din Italia, şi întrebat de ce vorbeşte de români când este vorba de romi, a comentat «romi, români tot una este....»", spune Urban. Într-o petiţie adresată Parlamentului României, se face o trecere în revistă a denumirii pe care ţiganii o au în diverse limbi. "Gypsy", în engleză, "zigeuner" şi "sinti" sunt cele mai folosite în germană în limba franceză s-a impus numele de "gitanes", iar în spaniolă "gitano". În Danemarca, Suedia şi Finlanda apar sub numele de "tattan" (tătari).

PRESIUNI ASUPRA AUTORITĂŢILOR
Între timp, în ţară, autorităţile române erau supuse unor presiuni continue pentru folosirea termenului de rom în loc de ţigan. Organizaţii, politicieni, personalităţi de frunte cu ascendenţă romă au exercitat o presiune constantă pentru folosirea în documentele oficiale a etnonimului "rom". Ca un răspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului-ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, ministrul de Externe Teodor Meleşcanu recomanda folosirea în continuare în documente a cuvântului "ţigan", în concordanţă cu cuvintele folosite în celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii cu numele poporului român. Presiunile au continuat însă şi în 2000, Petre Roman, ministru de Externe la aceea vreme, semnează un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 către prim-ministrul Mugur Isărescu, în care, propune folosirea, cu precădere, a termenului rom în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative – Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti – în corespondenţă cu organizaţiile internaţionale care le utilizează.

TERMENI FOLOSIŢI ÎN PARALEL
În memorandumul cu nr. D2/ 1094 29.02.2000 adresat de Petre Roman premierului Isărescu se arată că arată că "în ultima pe­ri­oadă, Ministerul Afacerilor Externe a fost confruntat cu o veritabilă campanie declanşată de unele asociaţii de romi pentru reconsiderarea oficială a poziţiei sale în privinţa recomandării pe care a făcut-o prin Memorandumul MAE nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995 către primul-mi­nistru, pentru utilizarea, în documentele oficiale, a termenului de «ţigan», în detrimentul celui de «rom», care de-abia începuse să se im­pună. Preocuparea pentru acest memorandum a fost manifestată şi de mediile internaţionale. Reprezentanţi ai Consiliului Europei, ai Înaltului Comisar al OSCE pentru Minorităţi Naţio­nale, precum şi ai organizaţiilor neguvernamentale internaţionale militante pentru drepturile omului au făcut referire, în discuţiile lor cu autorităţile române, la acest document. (...) Având în vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precădere, a termenului «rom» în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative menţionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) în corespondenţa cu organizaţiile internaţionale care le utilizează. Această propunere răspunde presiunii exercitate de majoritatea asociaţiilor romilor din România pentru anularea Memorandum-ului – H(03) 169/ 1995, contribuind la stingerea unui conflict artificial şi, mai mult, la construirea unor relaţii, pe baze parteneriale, cu ONG-urile care reprezintă această comunitate etnică; este rezultatul consultărilor dintre MAE şi o serie de specialişti în domeniu, organizaţii internaţionale (Consiliul Europei şi OSCE), instituţii naţionale (Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, Ministerul Educaţiei Naţionale, Avocatul Poporului) şi asociaţii ale rromilor".

TĂRICEANU A SPUS NU
Cum problemele ridicate de romi în Peninsulă s-au agravat în ultimii ani de mandat ai premierului Tăriceanu, automat s-a readus în atenţie una dintre cauzele pentru care românii şi România au de suferit pe plan extern: confuzia rom/român. Numai că, potrivit unui do­cument oficial al Guvernului României, ex-premierul Tăriceanu nu a fost de acord cu revenirea la folosirea termenului de "ţigan" pe motiv că "este de natură a sugera intenţia unei discriminări, fie şi aparentă, pe criteriul apartanenţei etnice". Ca argumente pentru menţinerea folosirii cuvântului "rom", Tăriceanu aminteşte memorandumul lui Petre Roman din 2000, dar şi alte documente emise de organisme internaţionale. În acest context sunt citate Rezoluţia 44/1997 a Consiliului Europei privind contribuţia romilor construcţia unei Europe tolerante în care se stabileşte "să se utilizeze termenul de rom/i pentru a se alinia practicii generale a Consiliului Europei şi OSCE, precum şi reunirea sub apelativul rom/i (rom/s în franceză; rom/a în engleză, respectiv "aven ametza"), ansamblul de grupuri cum sunt romii, ţiganii, sintii, manusii, gitanii pentru a simplifica lectura şi înţelegerea documentelor". Un alt document invocat este Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale ratificată de România prin Legea 33/1995 care reglementează că "orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul să aleagă liber dacă să fie tratată sau nu ca atare şi nici un dezavantaj nu poate rezulta dintr-o asemenea alegere din exerciţiul drepturilor legate de aceasta", Guvernul Tăriceanu comentând că astfel " persoanele aparţinând etniei în cauză au dreptul la autodeterminare şi de a se autodeclara romi. De asemenea, Tăriceanu afirmă că România a ratificat prin Legea 282/2007 Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare adoptată la Strassbourg, la 5 noiembrie 1992, lege care stabileşte că «prevederile Cartei se aplică următoarelor limbi minoritare folosite pe teritoriul României: lit. m) limba romani»".

CUM SĂ SCHIMBĂM SCHIMBAREA
Europarlamentarul Adrian Severin, fost membru al APCE şi fost preşedinte al Adunării Parlamentare al OSCE, ne-a declarat că "apelativele «rom» sau «roma sinti» sunt folosite pe plan internaţional şi că o modificare a acestor apelative în România nu rezolvă problema confuziei între romi şi români în afara României, adică exact acolo unde respectiva confuzie este deranjantă. În acest sens se cere explicat că do­rinţa de a evita confuzia nu vine dintr-un complex de superioritate etno-culturală al româ­nilor şi nu este expresia naţionalismului lor etnic, ci are obiectivul legitim de a permite identificarea corectă a unui popor cu tră­să­turile sale specifice circumscrise de istoria sa, precum şi de felul său de a se organiza, de a se raporta la lume şi de a crea valori universale. Va fi nevoie, deci, şi de un demers diplomatic".

Cum putem colabora

Toţi cei interesaţi să susţină iniţiativa Jurnalului Naţional pot completa lista de susţinători de mai jos. Tabelul poate fi fotocopiat, completat şi trimis pe adresa: Piaţa Presei libere nr. 1, corp D, etaj 8, Jurnalul Naţional Bucureşti, Sectorul 1, Redacţia Jurnalul Naţional.
Jurnalul Naţional asigură confidenţialitatea datelor personale cuprinse în listele de susţinători în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/ 2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.