Căutare

Articol:

 

Adrian Dohotaru: Există finanţări europene pentru ajutorarea romilor, dar este nevoie şi de voinţă politică şi proiecte în acest sens

OMUL SĂPTĂMÂNII 23 iunie 2011 Autor: Anamaria Pascal Spune-ţi părerea

·         Mărime text

Tânărul clujean Adrian Dohotaru, membru al Grupului de Lucru al Organizaţiilor Civice (gLOC), protestează de câteva luni împotriva intenţiei de relocare a romilor de pe strada Cantonului la Pata Rât. Dohotaru a organizat deja mai multe acţiuni pentru a atrage atenţia asupra problemelor cu care se confruntă romii. Pentru toate acţiunile sale, Buzz News l-a desemnat drept Omul Săptămânii.

 

Adi Dohotaru militeaza pentru problemele romilor

Anamaria Pascal: Când ai început să militezi pentru romi şi de ce?

Adi Dohotaru: Militez în primul rând pentru o comunitate clujeană şi de aiurea mai egalitară, mai armonioasă, nu militez neapărat pentru romi. Am început să fiu preocupat mai serios de condiţiile de locuire ale romilor când am citit în presa locală cum romii de pe strada Coastei au fost relocaţi la groapa de gunoi a oraşului, la Pata Rât, doar pentru că stăteau pe un teren unde o companie privată de anvergură dorea să se extindă. M-am implicat pentru a arăta abuzul autorităţilor şi că nu putem arunca problemele la gunoi. Le putem rezolva altfel, prin dialog şi negociere. Nu cred că toţi romii, mai ales cei care stăteau ilegal, trebuiau să rămână pe Coastei, dar nici nu cred că era necesar să fie duşi la Pata Rât, alături de alţi aproximativ 1.800 de romi, ca să creeze acolo un fel de mic gheto.

A.P.: Ce acţiuni ai organizat pentru ei până acum şi ce rezultate aţi obţinut?

A.D.: Cea mai bună veste pe care am primit-o azi e că în Parlamentul nostru a fost depusă o interpelare pornind de la un raport pe care l-am realizat cu ocazia vizitei unor oficiali europeni de la Comisia Europeană, Parlamentul României, ong-uri internaţionale de prestigiu. Dar au fost multe alte acţiuni unde m-am implicat în organizare alături de alţi membri din gLOC (Eniko Vincze, Cristina Raţ, Pavel Doghi). A fost fain la maratonul internaţional din Cluj, unde am alergat pentru locuiţe decente pentru romii din Pata Rât, a fost realmente interesant să boicotăm o şedinţă a primăriei când i s-a acordat Bisericii Ortodoxe Române terenul de pe Coastei gratuit, după ce multinaţionala nu a mai dorit acel teren pentru că şi-a retras unele departamente din Cluj. Sunt momente de emoţie, care ne-au coagulat.

Un moment relevant a fost când am asistat alături de romii de pe Coastei la ceremonia de sfinţire a viitorului aşezământ teologic BOR. Şocul meu a fost să aflu că mitropolitul opinia în media că poate locul romilor nu era pe Coastei. Se poate infera că e la groapa de gunoi. Un alt oficial important din BOR îmi spunea la o întâlnire că Pata Rât e “mediul lor natural” şi ce misiune dificilă şi civilizatorie am avea noi, cei din gLOC, să îi scoatem de acolo. Cu astfel de percepţii ne lovim, infinit mai dureroase decât cele legate de comentarii frustrate, pe care le întâlnesc constant pe internet (să-i spălăm, gazăm, deportăm, închidem pe romi). Dincolo de problema majoritarilor, există probleme serioase şi în rândul romilor. Ierarhiile lor sociale mi se par uneori asemănătoare cu cele din Evul Mediu. Ierarhiile sociale de genul acesta perpetuează corupţia, ilegalităţile şi sărăcia.

A.P.: Cum a reacţionat opinia publică/clujenii la toate aceste acţiuni? Dar cei ai instituţiilor publice?

A.D.: Opinia publică a reacţionat parţial ok, parţial dezastruos. Adică, a spune că “ţiganii fură, mint, sunt leneşi etc. etc.”, dincolo de faptul că e o generalizare pripită, nu rezolvă deloc problema. Alţii au reacţionat mai ok, în sensul în care erau conştienţi de aberaţia mutării a 250 de oameni lângă o groapă de gunoi şi a spune că ar trebui să fie norocoşi că au primit “locuinţe sociale”.

Reprezentanţii primăriei au reacţionat dezastruos, din punctul meu de vedere, mai ales în prima fază. Li s-au propus până acum vreo cinci variante pentru a încheia un protocol între autorităţi şi asociaţii civice, dar au refuzat de fiecare dată să semneze un parteneriat. Totuşi, sperăm ca prin presiunile United Nations Development Program (UNDP), care a semnat un protocol cu Primăria, autorităţile publice locale să ne ia până la urmă în seamă şi să ţină cont de expertiza unor universitari şi activişti implicaţi în gLOC.

A.P.: Ce soluţii propuneşi pentru romi?

A.D.: E mai complicat, depinde de ce familii din Pata Rât vorbim. Sunt cel puţin trei comunităţi distincte: Noul Pata Rât, adică cei mutaţi în decembrie, Dallas şi Cantonului. Unii nu vor să se mute, alţii da. Dacă ne referim la cei din noul Pata Rât, noi am propus o soluţie minimală de a fi găsite mai multe locuinţe sociale veritabile, în mai multe locaţii din Cluj. Sunt destui care nu doresc să fie ca cele de lângă o groapă de gunoi, cu pereţi cu igrasie, băi la comun, spaţiu de locuire extrem de redus etc. Oricum, la soluţii se poate ajunge dacă există un dialog cu autorităţile publice locale, dacă există proiecte care să finanţeze locuire integrată pentru romi şi alte etnii.

De la Comisia Europeană s-a stipulat destul de clar că finanţări ar fi, doar să existe voinţă politică, expertiză şi proiecte în acest sens.

A.P.: Aţi strâns semnături de la clujeni pentru susţinerea romilor. Câte semnături s-au strans şi ce se va întâmpla cu ele?

A.D.: Avem peste 300 de semnături pe online şi pe hârtie, iar cum vin mai multe semnături de solidarizare cu cele peste 120 de familii în risc de evacuare forţată de pe Cantonului (Pata Rât); vom depune petiţia la CFR, Judecătorie, Primărie şi alte instituţii publice abilitate să rezolve astfel de probleme. Într-adevăr, oamenii stau pe un teren care nu e al lor, dar dacă îi evacuezi forţat nu rezolvi cu nimic situaţia, iar legislaţia internaţională prevede că evacuările forţate sunt definite drept dislocarea temporară sau permanentă a oamenilor împotriva voinţei lor din locuinţele sau de pe terenurile pe care le ocupă, fără consultarea şi notificarea lor adecvată şi fără a li se asigura locuinţe alternative adecvate şi compensaţii.

Conform prevederilor internaţionale, la care şi România a luat parte, orice evacuare forţată este ilegală (rezoluţia Organizaţiei Naţiunilor Unite, Comisia Drepturilor Omului nr. 24/2004).

Miza ar fi aici nu ca oamenii să rămână în continuare pe Cantonului în acele locuinţe improvizate, ci să nu fie daţi afară, fără a fi gândite nişte soluţii provizorii de locuire.

A.P.: Aţi militat şi în cadrul Festivalului Internaţional de Artă Romani. Aţi primit vreun ajutor?

A.D.: La IRAF am avut şansa să ne transmitem mesajul şi a fost super ok să vezi că sunt sute de oameni care se solidarizează pe astfel de cauze, mai ales că majoritatea românilor sunt extrem de refractari când vine vorba de romi. Eu m-am dus câteva luni la FRCCF şi am făcut meditaţii, în regim de voluntariat, cu elevi din medii defavorizate, majoritatea romi, dar şi români şi unguri. Mi se spunea că nu are niciun sens, pentru că romii sunt leneşi, nu se educă… Chiar nu era o diferenţă calitativă între copii, pornind de la etnia lor. Diferenţele se stabilesc însă prin accesul la educaţie, din cauza situaţiei precare a multor familii de romi. Miza problemei e preponderent socială, nu de factură identitară. Apoi, pe mine mă mai interesează stabilirea unor raporturi cât mai puternice de egalitate, pentru a avea comunităţi mai echilibrate, în care reuşim să ne identifcăm unii cu alţii, să avem proiecte comune. De pildă, există un tip de egalitate conservatoare, în care toată lumea e egală în raport cu Dumnezeu, dar se respectă ierarhiile din lumea Cezarului. Există apoi o egalitate de tip liberal, în faţa legii, abstractă, iar în societate prevalează interesele personale atâta timp cât nu intră în conflict cu stipulările legale. Ce mă interesează însă e un alt tip de egalitate, o egalitate dificilă, în care nu mai există referenţi externi ca Dumnezeu sau legea. Referentul acesta ar fi omul. De obicei, ai impresia că eşti egal cu o persoană cu care te identifici.

A.P.: Cu ce probleme se confruntă romii la Pata Rât. Ce ar trebui rezolvat urgent?

A.D.: Eu am încercat să mă identific cu romii de la Pata Rât, atâta tot şi e extrem de dificil. Dar cine nu o să încerce să se pună în situaţia lor, nu va înţelege problemele prin care trec, iar astfel de situaţii se vor perpetua.

Din punctul nostru de vedere, trebuie găsite nişte soluţii temporare de locuire, nişte locuinţe de necesitate şi un teren pentru cei care sunt în risc de avacuare forţată de pe Cantonului. Alternativa ar fi să fie daţi afară şi să spunem că nu pasă, că nu e problema noastră, că romii sunt aşa şi pe dincolo, că îşi merită soarta. Mai important însă e de a găsi soluţii pe termen lung şi asta se poate face doar prin politici publice coerente, în care sunt implicate cât mai voci la deliberări.

 

Doho Quijote de la Hoia, Cavaler al Tristei Acţiuni, personaj creat de Dohotaru

A.P.: Faci parte din Grupul de Lucru al Organizaţiilor Civice (gLOC). Ce alte proiecte aveţi ?

A.D.: Cu gLOC-ul vom urmări rezultatele procesului despre cei în risc de evacuare, cu Amare Prhala vom face în iulie o campanie axată pe sănătate la Pata Rât în care sper să prelevăm nişte probe de apă şi sol pentru a vedea cât de toxic e mediul din preajma gropii de gunoi. Cu Grupul pentru Acţiune Socială, parte a gLOC, vom începe din toamnă un seminar legat de tehnici de mobilizare cetăţenească, pentru că, vedem bine, încrederea oamenilor că se pot mobiliza colectiv pentru a schimba mersul unei societăţi e destul de redusă. Trăim în pseudo-comunităţi sparte şi fragmentate, în care interesul egoist e mai importan decât cel comunitar. Dar cred că putem să răsturnăm astfel de situaţii.

Îmi dau seama că multe dintre proiectele în care mă angrenez sunt niţel “idealiste”. Dar eu cred că idealurile, valorile care se pot articula printr-o deliberare permanentă, între cât mai mulţi oameni… Aşadar, idealurile pot să tragă vremurile după ele. De aceea, masca de gaze arată nu doar că Pata Rât e un mediu toxic, ci şi că Doho Quijote de la Hoia, Cavaler al Tristei Acţiuni, Latifundiar al Sinelui Său, are un coif bun de luptă împotriva real-politicului. O altă societate e posibilă, o altă politică e posibilă, cu asta mă (dez)amăgesc eu şi alţi camarazi din GAS.