Căutare

Articolul: 

“Românii care vin în Italia sunt, în medie, mai pregătiţi şi mai culţi decât italienii”

19 Sep 2008 Daniela Vitelaru

Giambattista Giannoccaro, CEO Playteam Italia, firma aleasă pentru a îmbunătăţi reprezentarea românilor în Peninsulă în schimbul a 4,1 milioane de euro, explică pentru Cotidianul cum funcţionează campania de imagine, care nu va fi doar “o operaţiune de machiaj”.
Dacă reclama este sufletul comerţului, ce veţi reuşi să “vindeţi” dintr-un popor pe parcursul acestei campanii?
Vrem să vindem ideea că românii care sunt în Italia sunt persoane ca şi noi, italienii. Ceea ce vrem să vindem este conceptul de egalitate, de similitudine, românii care vin aici nu sunt disperaţi, nu sunt în cautarea unei ţări unde să facă crime şi să escrocheze. Românii care vin aici sunt persoane care au aceleaşi dorinţe ca şi noi: de a-şi face un viitor, de a-şi cumpăra o casă, o familie, de a avea copii. Sunt destui români care au o deschidere mai mare către lume, la fel ca şi italienii, merg în străinătate pentru că le place lumea, nu vor în România, vor în Italia. De ce aleg Italia şi nu alte ţări? Poate pentru că este o asemănare de limbă, de tradiţii, avem atâtea lucruri care ne înrudesc. Ceea ce vrem să vindem este această asemănare dintre popoare şi faptul că nu există absolut nici o diferenţă între lucrurile pe care ni le dorim noi, tinerii italieni, şi pe care şi le doresc tinerii români.


Sunt suficiente nişte spoturi, spectacole şi un documentar pentru o îmbunătăţire a percepţiei unui popor?
Imposibil să schimbi percepţia unui popor cu o campanie de comunicare de trei luni. Dacă o societate, o ţară, se găseşte într-o situaţie de mare dificultate dată de distorsiunea percepţiei despre realitate, problema este că nu s-a comunicat, deci trebuie să se înceapă de undeva. România are o uriaşă problemă: timp de 60-70 de ani s-a separat de Europa şi nu a mai vrut să comunice. În ultimii ani, comunicarea a fost foarte negativă.
La începutul secolului, România era o ţară europeană de mare cultură, cu deosebite capacităţi artistice şi culturale, iar după aceea nu s-a mai auzit nimic. Ştirile internaţionale pe care le aveam despre România erau dezastrele lui Ceauşescu şi un popor care a încercat să se elibereze de un dictator. Iată de ce Italia astăzi nu cunoaşte România. Eu nu cunosc alte mijloace, dacă nu cel al comunicării, pentru a face cunoscut cuiva cine sunt.



Care este ideea din spatele ideii?

Când am pornit la drum am făcut nişte analize, am făcut cercetări şi am realizat că, dacă ar fi trebuit să descriem personalitatea românilor care trăiesc în Italia prin prisma numerelor, a statisticilor, ieşea la iveală o realitate foarte demnă, de care poţi să fii mândru. Aceşti români care se află aici sunt persoane, în medie, mai pregătite şi mai culte decât media italienilor. Ceea ce este evident că nu vin cei răi dintre români să trăiască în Italia. 70% au studii medii superioare. Dintr-un milion de români, 54% sunt absolvenţi de facultate.
Ne-am propus să desfăşurăm acest proiect nu cu ajutorul unei publicităţi clasice, ci am pornit cu o cercetare jurnalistică care a vrut să povestească aceste numere prin intermediul experienţei întâlnirii cu românii. Primul factor care s-a întâmplat este acela de a povesti realitatea, nu un scenariu regizat. Am întâlnit români adevăraţi, care s-au integrat în Italia, care îşi povestesc viaţa.

Cât am deteriorat noi şi cât aţi deteriorat voi imaginea care trebuie îndreptată acum?
Nu cred că responsabilitatea trebuie să fie dată altora, în acest caz italienilor. Nu se poate da vina pe cine te percepe într-un mod greşit. Dacă te percepe aşa înseamnă că problema o ai tu. Dacă o firmă are un produs şi nu este bine primit, problema o are firma, nu piaţa de desfacere. “Piaţa”, prin definiţie, are mereu dreptate. Problema imaginii s-a deteriorat, iar voi trebuie să vă explicaţi de ce. Aţi sosit în această ţară, iar această ţară nu ştia nimic despre voi.

Este mai greu să repari ceva stricat sau să o iei de la zero?
Noi avem o problemă, specifică în Italia, care este corelată cu evenimentele de infracţionalitate cu protagonişti români, generalizată. Trebuie să construim o imagine a României, nu cred că e necesar să rupem un prejudiciu legat de o ţară despre care nu se cunoaşte nimic. Percepţia este greşită cum că românii care vin în Italia sunt delicvenţii care nu sunt capabili să trăiască în România.

Dacă intrăm într-un supermarket şi vrem să cumpărăm produsul “România”, unde îl căutăm?
Mergem la sectorul unde se găsesc ustensilele pentru casă, şurubelniţe, ciment, la fierărie. Dacă e să caut Italia m-aş duce în sectorul cu mâncare, iar dacă vreau să găsesc Franţa o găsesc la sectorul de produse cosmetice.