Căutare

Articolul: 

Români în Italia: o braşoveancă a ajuns manager la Dior

09 Mar 2009 Daniela Vitelaru

Ioana Bârsan a crescut cu mirosul parfumurilor Dior, care îi aminteşte de casa bunicilor. Rămasă fără tată, nu a mai putut să îşi termine facultatea, din cauza condiţiilor grele. A decis să lupte însă pentru a ajunge cineva şi a emigrat în Italia, iar de opt ani este manager pe nordul Italiei al firmei Dior.

S-a născut la Braşov în urmă cu 36 de ani. Se numeşte Ioana Bârsan, iar de opt ani este top manager pe nordul Italiei la Casa de modă Christian Dior. Locuieşte în Peninsulă de la 19 ani şi a semnat cu Dior o „căsnicie“ pe viaţă. Se gândeşte serios să adopte un copil, inspirată fiind de Teo Trandafir pe când a fost invitată în emisiunea ei tv. Detestă când italienii folosesc cuvântul „extracomunitar“ pentru a desemna străinii din ţara lor.

Provine dintr-o familie numeroasă, cu trei fraţi, ea fiind cea mai mare. Tatăl ei, de origine neamţ, i-a părăsit cu ani în urmă, pentru că mama sa nu a acceptat să se mute în Germania. Nu a reuşit să termine Facultatea de Drept pentru că posibilităţile materiale nu i-au permis, a preferat să plece în lume să îşi găsească un rost. I-a fost greu întrucât nu avea pregătirea de specialitate, însă a considerat că românul are şcoala vieţii şi că va fi în stare să înveţe şi să se perfecţioneze din mers.

„Ceea ce nu mi-a plăcut la început în Italia era faptul că toţi spuneau: «Ah, eşti româncă... dacă eşti frumoasă e sinonim cu proastă şi uşoară». Chestia asta m-a deranjat foarte tare şi m-am ambiţionat să contrazic prejudecata“, povesteşte Ioana.

Nu a ajuns la Dior pentru că a avut o şansă, ci a luptat mult să transforme pasiunea pentru această marcă într-un stil de viaţă. „Am crescut cu un bunic foarte stilat şi cu un tată care foloseau parfumuri Dior pe vremea când nu mulţi aveau acces la ele. Îmi amintesc mirosul acela de bărbat bine, proaspăt, puternic, un miros care mi-a rămas întipărit. Am crescut cu Dior. Şi bunica mea nu ştiu de unde făcuse rost de o pereche de pantofi originali din lac, tot Dior, cu tocul pătrat, anii ’60-’70, pe care de copil îi luam şi eu pe furiş, când eram la faza de domnişorică, şi îi furam şi furourile, şi rujurile“, îşi aminteşte Ioana. Primul salariu pe care l-a obţinut la 18 ani, pe când era încă la Braşov, l-a cheltuit pe un parfum, tot de la Dior, bineînţeles.

Percepţia puternică din copilărie, ca o amprentă de calitate şi distincţie, avea să îi schimbe radical viaţa mai târziu. Îi plăcea foarte mult sectorul parfumurilor şi a început să intre în contact cu reprezentanţii tuturor parfumeriile importante din Bologna, acolo unde locuia când a plecat în Italia. Era interesată de toate noile apariţii în materie de cercetare în domeniu, cunoştea foarte bine componentele cremelor şi ştia să ofere clienţilor consultanţă de specialitate.

În doar opt luni a devenit responsabil pe cel mai mare magazin de profil din Italia. „Îmi amintesc cum colegele mi-au spus atunci că «îmi dau ele bijuteriile jos de pe mâini», ceea ce se traducea că vor face în aşa fel încât să mă trimită la mătură, pentru că locul meu nu era acolo. Eram puţini români atunci, iar repulsia lor faţă de străini a fost mereu accentuată în Italia.“

„I-am propus lui Cătălin Botezatu să îşi ducă marca în lume, pentru că este foarte talentat şi ar trebui să promovăm creaţiile româneşti şi nu pe ale altor designeri internaţionali“, susţine Ioana. S-a întâlnit cu el în Italia, în urmă cu câteva zile, şi au vorbit de posibilitatea deschiderii unei reprezentanţe în afara României. Ioana a propus New York întrucât cunoaşte bine piaţa modei americane, iar Cătălin şi-a prezentat acolo colecţiile în numeroase rânduri. „I-am mai sugerat lui Botezatu să deseneze o geantă sofisticată, scumpă, pe care să o port. În loc să ţin pe mână o YSL de 3.000 de euro, pot achiziţiona una Botezatu, oricât ar costa ea. Sunt o naţionalistă convinsă, aş vrea să duc România şi toate valorile ei peste tot în lume“.

Când merge în America îşi face cumpărăturile pe Rodeo Drive. Are mereu asortată manichiura cu bijuteriile şi nu îşi cumpără niciodată jeanşi. Cei mai mulţi bani îi cheltuieşte pe pantofi. Nici nu mai ştie câte perechi are, mărturiseşte că este un „impulsive buyer“. Nu îi lipseşte niciodată din geantă cartea de credit, mereu uită să îşi pună în bagaj ceea ce îi trebuie şi îşi cumpără de pe traseu.

Povesteşte, după plimbările sale prin lume, că Italia este o ţară pe cont propriu în ce priveşte moda. Chiar şi John Galliano, designerul de la Dior, a desenat special pentru Italia o colecţie, pentru că moda italienilor are alte standarde.

Este foarte nemulţumită de serviciile oferite în România de distribuitorii de cosmetice întrucât persoanele care se ocupă de vânzări în magazine nu sunt pregătite să ofere consultanţă, nu au idee de componentele cremelor şi multe nu ştiu ce sfaturi să dea clienţilor. „Fetele nu ştiu să îţi dea detalii despre componente, ce anume face bine unui tip de ten şi ce nu. Se rezumă totul la vânzare. Acum doi ani mă gândeam să organizez nişte cursuri de formare despre cosmetice, asimilarea unor cercetări în domeniu ale medicilor români. Este un proiect pe care nu vreau să îl abandonez.“

De ce este Dior special? Pentru Ioana Bârsan, această marcă înseamnă calitate, modă, să fii al avant garde, să fii creativ şi inovativ, să vezi mult mai departe. „Nu poţi să îmbraci mereu Dior, este adevărat, însă un singur accesoriu te va scoate din mulţime. Galliano a revoluţionat imaginea de zece ani de când semnează pentru acest brand, i-a dat o forţă, nebunie, joc. El vede femeia într-o mie de culori, o mie de stări“, povesteşte ea.

A fost inspirată de numeroasele deplasări prin lume şi se gândeşte să pună pe picioare în viitorul apropiat o agenţie care să se ocupe de total look. „Româncele nu au inspiraţie atunci când se îmbracă, dar, dacă ar avea resurse, şi-ar cultiva şi gustul. Femeile de la noi sunt frumoase măcar, italiencele sunt urâte şi cu pretenţii de stil. Îmi place mult ce recomandă Harper’s Bazaar în termeni de look“, mărturiseşte managerul.

Un sacrificiu pe care l-a făcut de-a lungul anilor, de care îşi dă seama în prezent, este renunţarea la prieteni. A muncit foarte mult, fiind mereu plecată în vreun colţ al Italiei sau al lumii. „Eu, ca să văd un prieten, uneori trebuie să mă deplasez şi 400 km. În momentul în care eşti tot timpul plecat nu ai cum să te dedici celor dragi. Sunt norocoasă că am fraţii în Italia. Suntem foarte uniţi“, mărturiseşte Ioana.

Nu crede în bărbaţii italieni, îi consideră iresponsabili, fără obiective, control şi ruşine. Lucrând cu femei, a observat că opt din zece sunt singure sau au relaţii convenţionale. „Din zece italieni, patru sunt gay, iar din cei şase rămaşi, trei sunt căsătoriţi, iar ceilalţi nici nu vor să audă de căsătorie. Pe când la noi, încă de la vârsta de 20 de ani, românul pleacă de acasă să îşi facă un rost, e cu capul pe umeri, matur şi trăieşte o altă viaţă. Românul încă mai crede în nucleul familial, într-o valoare morală, etică. Spun asta pentru că în fiecare zi socializez cu femei din toată Italia şi cunosc situaţia“, concluzionează românca.
 

 

 az.