Căutare

Articolul:

Eşti român, prin urmare trebuie să fii infractor

de Eliza FRÂNCU | 17 FEBRUARIE 2009

Tensiunile de zi cu zi ĂŽntre români şi italieni, dar şi ĂŽntre autorităţile din cele două state au intrat ĂŽntr-un cerc vicios din care nimeni nu vrea sau nu poate ieşi. Presa bombardează zilnic italienii cu ştiri despre violatorii români, guvernul promite alte măsuri şi mai dure, găşti de italieni ies pe străzi să ĂŽşi facă singuri dreptate. Asemenea Ku Klux Klanului din perioada segregaţionistă americană, „cetăţeni oneşti dornici de dreptate”, dar cagulaţi şi ĂŽnarmaţi cu bâte, ciomăgesc orice român le iese ĂŽn cale, distrug clădiri şi pun bombe. Numai că ei nu fac discriminare ĂŽn funcţie de culoare ori etnie, ci de naţionalitate. Eşti român, deci eşti vinovat.
Se spune că atunci când ajungi la Roma, trebuie să te comporţi ca romanii. Şi 99,7% dintre românii aflaţi ĂŽn Peninsulă aşa şi fac. Dar procentul de 0,27% care comite crime, violuri, furturi este suficient de puternic pentru ca italienii să pună semnul egal ĂŽntre român şi infractor. Mai există poate şi italieni care reuşesc să facă diferenţa. Însă ei se ĂŽmpuţinează, pe măsură ce cazurile de violenţă se ĂŽnmulţesc (o intoleranţă greu de ĂŽnţeles pentru o ţară care a inventat Mafia).

Este mai mult decât grăitor cazul unei cunoştinţe, aflată la Roma, care dorea să ĂŽşi ĂŽnchirieze un apartament şi a fost refuzat săptămâni la rând de toţi proprietarii, din secunda ĂŽn care ĂŽndrăznea să spună că este român. Şi mai ĂŽngrijorător este că avea chiar şi o referinţă scrisă din partea ambasadei – girul statului român nu a contat ĂŽn niciuna dintre ĂŽncercări.

Şi mai crunt este că nici italienii şi nici românii din Italia nu mai au ce aştepta din partea autorităţilor. Oficialii ambelor state au intrat ĂŽntr-un război de gherilă, purtat prin intermediul presei. După acuzaţii că românii sunt principalii infractori din Italia, a venit rândul României să riposteze şi să vorbească de xenofobia din guvernul italian. A urmat „surprinderea” că România şi-a permis să facă astfel de declaraţii „regretabile” şi un sfat ca de la stat membru vechi, care a ajutat Bucureştii să intre târâş-grăpiş ĂŽn UE, către un stat al „noii Europe”: luaţi-vă infractorii ĂŽnapoi. Au urmat ĂŽndemnuri româneşti către oficiali şi presă din Peninsulă să nu mai inflameze situaţia şi să cruţe astfel românii nevinovaţi. Şi apoi o nouă acuzaţie italiană: România nu-şi respectă acordurile bilaterale cu Italia şi nu doreşte să ĂŽşi preia infractorii, deşi a dat ĂŽn scris că o va face. Bucureştii ĂŽşi fac la rândul lor cunoscută indignarea că Italia lasă (poate deliberat) nerezolvate cazurile de români agresaţi de italieni. Cercul vicios se ĂŽnchide odată cu alţi români pe care nimeni nu reuşeşte să ĂŽi oprească de la a comite violuri abominabile, apoi pe carabinieri să transmită detalii picante presei, care să le publice, cu riscul de a duce mai departe extremismul anumitor italieni cagulaţi, care......  şi povestea se repetă.

În acest context, ultima soluţie avansată de cabinetul de la Roma – castrarea vinovaţilor – ar fi avut şanse să ĂŽnfrâneze instincte animalice, să ĂŽi oblige chiar şi pe cei mai puţin integraţi ĂŽn societate să se gândească de două ori ĂŽnainte de a comite un viol. Potrivit Consiliului Europei, nu respectă drepturile omului (deşi este legală ĂŽn ţări civilizate precum Cehia, odată ce violatorul se oferă voluntar). Chiar şi dacă propunerea va naşte dezbateri publice, şansele ca ea să fie pusă ĂŽn aplicare sunt minime. Politicienii italieni au mai agitat şi ĂŽn trecut această ameninţare. Numai că ĂŽntre timp au ajuns la concluzia că nu ĂŽşi pot permite ĂŽncă să renunţe la un ţap ispăşitor atât de prolific precum infractorul român. 

eliza.francu@gandul.info