Căutare Numele cotidianului: Jurnalul Naţional Articolul: Criza din Italia, rezolvată româneşteScris în 2007 12 20 de Andreea Cascaval, Petru Zoltan România a trimis în Italia 20 de poliţişti români, dintre care opt de etnie romă. Au “luptat” cot la cot alături de autorităţile italiene împotriva infractorilor. Au luat parte la acţiunile din cazul Mailat, au apărat chiar o cazarmă şi au căutat un asasin invizibil. Jurnalul Naţional vă prezintă un interviu cu unul dintre poliţiştii români. JN: V-aţi întors recent din misiune, din Italia. Cum a început colaborare româno-itaiană? La un moment dat, datorită multitudinii de infracţiuni comise de români în Italia, a apărut o necesitate obiectivă de a colabora cu Poliţia italiană. Aşa a luat naştere proiectul ITARO, care prevedea dislocarea pe teritoriul italian a unor poliţişti specialişti români, care să sprijine autorităţile italiene în activităţile pe care le desfăşoară, în vederea contracarării fenomenului infracţional generat de concetăţenii noştri. Ultima misiune ITARO 4 s-a desfăşurat în perioada 17 septembrie-15 decembrie. Toate ar fi fost bune şi la locul lor dacă la un moment dat nu ar fi apărut acel episod care a vizat moartea Giovannei Regianni. JN: De ce era nevoie de poliţişti români în Italia? Era nevoie de noi acolo pentru că situaţia operativă o impunea. Anchetarea românilor s-a dovedit foarte anevoioasă. Poliţia italiană nu dispune de nişte fonduri atât de mari. La nivelul chesturii din Roma este o singură cameră în care se poate accesa internetul. Cameră care este sub cheie, cu acces special. Calculatoarele sunt din prima generaţie. Iar toate actele se întocmesc foarte greu. Ca să deschizi un computer trebuie să aştepţi un sfert de oră. Ei nu au foarte multe maşini. Ei au o motivaţie cu tentă politică, pentru că spun că guvernul actual nu a investit în siguranţa publică. Înainte să mă întorc în ţară, poliţiştii au ieşit în stradă. Culmea, este mai rău ca la noi. Cazul Giovana Regianni
Am participat la cazul acesta, chiar din momentul reţinerii lui Mailat. Când îl găseşti pe un om cu pistolul în mână şi ţeava fumegând, e mai greu de presupus că nu el a tras. Mailat a fost găsit în baraca lui cu un tricou şi ciorapii plini de sânge. Se schimba. Chiar în momentul în care încerca să fugă a fost reţinut de poliţiştii din Ponte Milvio. Tot în baraca lui a mai fost găsită şi poşeta doamnei Giovannei Regianni. Cazul este încă în desfăşurare. Activităţile investigative s-au terminat. Poliţia nu mai are nici o autoritate. JN.: Cum s-a petrecut incidentul? Mailat spune că doar a găsit geanta. Dar a purtat femeia pe umeri aproximativ 200 de metri şi a vrut să o arunce într-o groapă unde erau colectate deşeuri metalice. Dubiul este dacă nu cumva au fost doi. Mailat nu este un tip foarte solid, iar distanţa de unde se presupune că s-a produs agresiunea şi până în locul unde a aruncat-o este destul de mare. Femeia a murit după 46 de ore de când a fost găsită. Ea a fost tâlhărită pe traseul dintre gară şi staţia de autobuz. Apoi a fost bătută, încât şi-a pierdut conştiinţa. Avea o umbrelă în mână, pentru că ploua. Regianni avea o echimoză pe faţă. Tija umbrelei i s-a imprimat pe faţă. La mică distanţă de acel loc este un gard din plasă, pe sub care Mailat a târât-o. El are pe spate nişte urme care corespund ca dinamică cu sârma din gard. J.N.:Ce probleme creează românii autorităţilor italiene? Autorităţile italiene au avut foarte multe cazuri cu cetăţenii români găsiţi fără acte de identitate. Îşi declarau o identitate falsă. “Cum te cheamă?” “Gheorghe Marin.” “Şi unde stai?” “În Bucureşti pe partea dreaptă.” Am găsit o minoră care ieşise la furat. A spus că o cheamă Bobeanu Smochiniţa. A fost adusă la chestură. Eu, fiind acolo, am verificat să văd dacă există această persoană. Bineînţeles că nu! Atunci s-a pus problema ce facem cu copilul. Complicat. Trebuie fotosemnalată, amprentată. I-au spus să nu mai fure şi i-au dat drumul. J.N.: Sunt românii cei mai periculoşi infractori ? Nu! Italienii împreună cu ofiţerii români au arestat trei albanezi, infractori foarte periculoşi, care gestionau un grup de prostituate românce şi de alte naţionalităţi. După ce duceau fetele la “produs”, plecau şi ei să mai facă rost de un ban. Intrau prin escaladare în diferite apartamente, din zonele rezidenţiale, apoi forţau termopanele din balcoane. Victimele erau trezite cu o rază de lumină, de la lanterna proiectată în faţă. Erau legaţi, bătuţi şi li se furau toţi banii. Dacă nu găseau bani începeau să-i tortureze. La ultima ispravă au dat peste un avocat care avea în casă un seif. Seiful abia fusese montat, iar cei de la firmă nu-i lăsaseră cheile, pentru că trebuia să mai semneze nişte documente. După ce l-au bătut măr, nu l-au crezut că nu are cheile şi i-au tăiat un deget. I-au spus “Mai ai încă nouă, dacă nu deschizi seiful ţi le tăiem pe toate”. Aceşti infractori aveau un puternic accent din est şi, când plecau din casele victimelor, le ziceau “Nu vă fie teamă, suntem români, nu vă omorâm. Vrem doar banii şi bijuteriile”. De aici a plecat toată investigaţia. Nu am auzit de asemenea cazuri făcute de români. Români asasinaţi.
La data de 27 septembrie, în jurul orei 1:00 noaptea, au fost
împuşcaţi trei români în zona Nomentana. Doi au murit, iar al treilea
a reuşit să supravieţuiască în mod paradoxal cu şase
gloanţe în el, calibru
J.N.: Ce făceau ceilalţi? Ceilalţi trei au mai dat o tură prin zona Nomentana, după care Florin Batog şi cu Stoica, pentru că erau mai apropiaţi, au plecat pe una dintre străzile din apropiere, şi îl trimit pe Sava înapoi la magazin să vadă dacă mai e cineva pe acolo, ca să se întoarcă la furat. J.N.: Ce s-a întâmplat după ce au “verificat” zona?
J.N.: I-a sărit cineva în ajutor? Auzind strigătul de ajutor, două femei care locuiau în apropiere au coborât şi îi aduc o pernă şi o cană cu apă. În clipa când a băut prima gură de apă i s-a făcut rău. Îi era foarte sete, a spus. La două minute a apărut poliţia şi aproape imediat şi o ambulanţă. J.N.: Cum au fost împuşcaţi Batog şi Stoica?
J.N.: Când aţi vorbit cu Sava?
J.N.: Aţi reuşit să faceţi portretul-robot al asasinului?
J.N.: Dacă ar vedea vreo poză nu l-ar putea recunoaşte pe patronul barului?
J.N.: Dar el avea voie să plece dacă era implicat?
J.N.: Cu ce armă a tras asasinul?
J.N.: Cei trei erau infractori periculoşi?
J.N.:Ce probe au mai fost administrate în acest dosar?
J.N.: La ce acţiuni aţi mai participat alături de poliţiştii italieni? Puteţi să spuneţi că am participat la apărarea cazarmei Maurizzio Giglio cu scutul şi cu casca. Mă întorsesem printr-un context favorabil puţin mai devreme de la birou, făcusem un duş şi mă pregăteam să citesc nişte ziare. Zgomot, zarvă foarte mare. Această cazarmă este cumva pe colţ, foarte aproape de Stadionul Olimpic. Tomberoane aruncate, sticle sparte. Deschid geamul. Au început să arunce cu de toate. L-am închis repede. M-am uitat la ei cum “defilează” pe acolo. Au fost în jur de 500-600 de suporteri. Am crezut că pleacă. Nu ştiam efectiv ce s-a întâmplat, de ce sunt atât de violenţi. Nu am fost pus în temă cu faptul că un poliţist italian l-a împuşcat pe un suporter. Toată chestia a continuat cu nişte zgomote foarte puternice în interiorul cazarmei. Am coborât pe scări şi am văzut că suporterii erau în curte deja, distrugeau maşinile. Nu au apucat să intre foarte mult. În cazarmă nu erau foarte mulţi poliţişti. Erau bucătarii, femeile de serviciu. Eu ce să fac... am luat un scut, un baston, mi-am pus o cască în cap. Nu de frică că păţesc ceva, dar mă confundau poliţiştii cu un tifos şi luam bătaie. Au venit întăriri şi am reuşit până la urmă să închidem poarta de la cazarmă. La finalul misiunii ne-am ales cu câte o scrisoare de apreciere şi mulţumiri din partea autorităţilor italiene. |
Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară. În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date. Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date în viitoare analize. |