Numele cotidianului
Articolul:
Daţi-ne
copiii înapoi!
12/03/2008 de Carmen Plesa
ASOCIAŢIE ● Mame
italiene denunţă abuzurile Serviciilor sociale
Mai multe mame italiene, ai căror copii au fost luaţi prin decizii
ale Tribunalului pentru minori, s-au alăturat asociaţiei "Madri,
Corragio!‘‘, lansată de Claudia Amut.
Tribunalul din Rimini va decide mâine dacă acceptă apelul în cazul
decretului emis de Tribunalul de minori din Bologna, prin care româncei Claudia
Amut i-au fost luaţi cei trei copii. O misiune dificilă pentru cei
doi avocaţi care se luptă în acest caz – unul din partea Consulatului
României de la Milano şi unul angajat de familie, deoarece legea
italiană nu este clară în ceea ce priveşte atacarea acestui tip
de decret. Tribunalul pentru minori din Bologna a emis un decret provizoriu, pe
timp... nelimitat.
Între timp, "Madri,
Coraggio!‘‘ ("Mame, Curaj!‘‘), asociaţia lansată de avocatul
Salvatore di Grazzia şi Claudia Amut, a adunat într-o singură
săptămână 16 adeziuni. 15 italience, mame ai căror copii au
fost luaţi de Tribunalul pentru minori, în urma rapoartelor emise de
Serviciile Sociale, şi-au trimis expunerea cazurilor lor şi au
anunţat că vor să facă parte din această
asociaţie. În "Madri, Corragio!‘‘ s-a înscris însă şi un
tată italian. "Ştiu că această asociaţie are în
numele ei cuvântul «mame», dar vă rog să primiţi şi un
tată disperat, ai cărui copii au fost luaţi‘‘, a spus italianul.
"A fost nevoie să vină o româncă pentru a ne uni pe noi,
italiencele lăsate fără copii, speriate de Serviciile Sociale,
pentru a iniţia o asemenea asociaţie‘‘, a spus una dintre italiencele
care s-au înscris în "Madri, Coraggio!‘‘.
INTIMIDATE. De la Ravena, au scris asociaţiei "Mame, curaj!‘‘ patru mame ai
căror copii au fost luaţi tot prin decizii ale Tribunalului pentru
minori din Bologna. "Suntem patru mame pedepsite cu abuz de putere de
către superficialele servicii sociale, pentru că am contesat sistemul
lor penitenciar. Ne-au ţinut tot timpul sub presiune, sub ameninţarea
că ne vor lua micuţii. (...) Noi nu am reuşit să creem un
comitet, o asociaţie, pentru că ne-am lăsat intimidate mai întâi
de asistentele sociale şi apoi de şefii de la AUSL din Ravena‘‘, se
spune în scrisoarea adresată de către italience.
"Asistentele sociale dau vina pe Tribunalul de minori, când de fapt ele
sunt cele care fac rapoarte negative în baza cărora ne sunt luaţi
copiii de lângă noi. Nu fac niciodată rapoarte pozitive, o dată
ce eşti în mâinile lor. Fac asta pentru a avea un salariu la sfârşitul
lunii, pentru ele şi pentru şefii lor, altminteri ar trebui să
«strecoare apa» (n.r. asistentele sociale sunt angajate doar cu contracte
temporare). Deschid case familiale pentru a avea banii publici şi ajutoare
de la diferitere fundaţii, pentru a-i împărţi între ei‘‘, spune
o altă "mamă curaj‘‘.
DUŞI ÎN
"GHETOURI‘‘. "Aceste locuri unde cazează copiii
noştri sunt adevărate ghetouri. Dacă noi, ca mame, ne-am
comporta cu fiii aşa cum se comportă în aceste case familiale, ni
i-ar lua pe bună dreptate. Şi noi am trimis documentaţia la CEDO,
trebuia ulterior să mai integrăm documentele referitoare la ultimele
evenimente petrecute. Dar din cauza intimidărilor şi din dorinţa
de a ne proteja copiii, am ezitat. Aveam 6 luni la dispoziţie, care acum
au expirat. Dar poate ne ajutaţi dumneavoastră să scriem din
nou‘‘, se spune în scrisoarea trimisă de patru mame din Ravena.
Claudiei Amut i-a scris şi o mamă căreia i-au fost luate
două fetiţe, dar după multe lupte i-a fost aprobată cererea
pentru a locui şi ea cu micuţele într-o casă de tip familial.
LA UN LOC CU PROSTITUATELE. "Pot sa te înţeleg foarte bine, mai mult decât îţi imaginezi.
Şi eu sunt victimă a aceleiaşi injustiţii. Ai toată
înţelegerea mea. Nu pentru că am şi eu o inimă de
mamă, care are două fetiţe, dar şi ca simplu
cetăţean. Să ştii că odiseea mea a împlinit deja un
an‘‘, scrie italianca. Femeia mai spune că în casa de tip familial în care
trăieşte împreună cu fetiţele sale, şi din care poate
ieşi doar cu permis, sunt cazate şi prostituate, cerşetori,
bolnavi de TBC.
De la Forli, i-a scris Claudiei Amut o italiancă de 46 de ani, a
cărei fetiţă de trei ani (Sabrina) i-a fost luată printr-o
decizie a Tribunalului pentru minori. Silvia nu a apucat să facă
decât o singură cerere de anulare a decretului emis de Tribunal, pentru
că nu a avut bani să angajeze un avocat. Îşi poate vedea copila
o dată la două săptămâni, iar micuţa plânge
încontinuu. "Nu am bani pentru un avocat, dar dacă mă
ajutaţi cu acest proces, eu vin şi vă spăl pe jos, vă
spăl geamurile, vă calc hainele, orice doriţi‘‘, a scris Silvia,
din Forli.
"Am
citit articolele din presă şi aş dori să ader la
această asociaţie. Am un băieţel de 4 ani încredinţat
la AUSL din Belaria‘‘, a scris Marilena, o învăţătoare de 30 de
ani din Riccione. Ana Maria Conca a anunţat şi ea că trăieşte
într-o situaţie asemenătoare cu a româncei, că şi-a angajat
doi avocaţi şi că vrea să facă parte din
asociaţie.
La "Madre, Corragio!‘‘ a scris şi o bunică. Nepotul ei de cinci
ani a fost luat de lângă mama lui, tot printr-o decizie a Tribunalului
pentru minori din Bologna.
FALIMENT PSIHIC. "Serviciile Sociale, Tribunalul pentru minori, ne duc la faliment psihic
şi economic, pentru că suntem obligate să plătim
avocaţi, neştiind încă de care delict suntem acuzate.
Serviciile Sociale nu apără interesele minorilor şi ale
persoanelor nevoiaşe, ci pe ale celor puternici. Noi, în Ravena, nu avem
un Tribunal de minori. Cel din Bologna e singurul Tribunal. Emite decrete
provizorii pe bandă rulantă, fără a verifica în vreun fel
conţinutul rapoartelor servicilor sociale, necunoscând şi neascultând
părinţii minorilor. Suntem conştiente că Tribunalul de
minori are competenţă în toată regiunea şi nu
reuşeşte să citească toate contradicţiile din rapoarte
serviciilor sociale‘‘, mai spune bunica din Ravena.
"Lipsa afecţiunii materne‘‘
Cei trei copii români – Richard (11 ani), Maria (10 ani) şi
Melody (7 ani) – au fost luaţi cu poliţia, de la şcoală, în
urmă cu patru luni, fără ca mama lor să fie
anunţată. Claudia Amut a fost apoi informată că
micuţii au fost luaţi în grijă de Serviciile Sociale ca urmare a
unui decret emis de Tribunalul pentru minori din Rimini. În decret, mama era
acuzată de lipsă de afecţiune faţă de copiii ei.
Dovada pe care s-a bazat a fost un raport al asistentei sociale Ilenia
Pierleoni, o fată de 24 de ani, necăsătorită,
fără copii şi care face această meserie în baza a trei ani
de şcoală postliceală. Raportul nu prezintă nici o
dovadă clară, nici o declaraţie a vreunui martor. Italianca a
raportat că "a auzit‘‘ că mama urmăreşte din curtea
şcolii lecţiile copiilor înarmată cu o bâtă de baseball,
fapt neconfirmat de învăţătoare sau de ceilalţi
părinţi. Pierleoni mai spune în raport că la un număr de
telefon la care se anunţă maltratarea minorilor s-ar fi primit un
apel "anonim‘‘ care spunea că Maria prezintă semne de
maltratare. Serviciul respectiv nu a confirmat însă.
Demersuri făcute de Consulat
"După
ce am pornit această asociaţie, am aflat despre cazuri grave, despre
mame aflate în situaţii şi mai dificile decât a mea, pentru că
nu au nici măcar bani ca să angajeze un avocat, pentru a-şi
recupera copiii‘‘, a spus Claudia Amut. "Mă bucur că presa din
Rimini m-a ascultat, m-a sfătuit şi a făcut public acest caz,
pentru că în alte oraşe ziariştii nu au vrut să se
pună împotriva Serviciilor Sociale. Vreau să-i mulţumim –
şi noi, ca familie, şi avocatul nostru – în mod special Consulului
României de la Milano, domnul Tiberiu Dinu, care ne-a ajutat foarte mult, din
momentul în care am ajuns la consulat şi l-am informat despre acest caz.
Şi nu mă refer doar la demersurile pe care le-a făcut, ci
şi la importantul sprijin moral pe care ni l-a oferit în toată
această perioadă‘‘, ne-a spus Claudia Amut.
OAMENI ÎNSTÅRIŢI. Familia s-a mutat în 2003 în Italia, la
Rimini. Au închiriat un apartament de trei camere într-o vilă de
lângă plajă. Aveau ceva bani strânşi, iar cu ei tatăl a
pornit o afacere de transporturi într-un oraş din Sicilia.
Învăţată cu serviciile sociale care o ajutaseră şi
îndrumaseră de multe ori în Franţa, unde copiii s-au născut
şi au locuit pentru o vreme, când a ajuns în Italia Claudia s-a adresat
serviciilor sociale italiene. Nu cunoştea limba italiană şi avea
nevoie de informaţii pentru a-şi înscrie copiii la şcoală
şi la un doctor, pentru a le face un permis de şedere.
În septembrie 2004 a mers la Azienda Unità Sanitaria Locale di Rimini,
instituţia care reuneşte toate formele de servicii sociale şi
medicale din localitate. A fost preluată de asistenta socială Ilenia
Pierloni, o tânără de 24 de ani, care nu cunoştea nici o
limbă străină, aşa că prin gesturi, în franceză,
în română, în engleză Claudia a reuşit să-i explice cât de
cât situaţia familiei sale. Asistenta i-a stabilit mai multe întâlniri la
serviciile sociale, la care românca s-a prezentat.
PRESIUNILE. În timp, cele două femei s-au împrietenit, iar românca i-a
mărturisit amical Ileniei Pierleoni că relaţiile cu soţul
au cam avut de suferit, pentru că acesta e foarte mult plecat de
acasă de când şi-a deschis firma. A fost momentul în care asistenta
socială, o fată mai puţin populară din cauza unui defect
fizic foarte vizibil, pe faţă, a început să facă presiuni
asupra româncei, pentru ca aceasta să-şi părăsească
soţul. "Suna la mine la serviciu, suna peste tot, chiar s-a dus la
şcoală şi le tot întreba pe învăţătoare dacă
sunt trataţi rău copiii mei", spune Claudia.
Învăţătoarele copiilor îşi amintesc, la rândul lor, că
acea "ragazzina" (fetişcană) a venit la şcoală
şi a încercat să le facă să spună ceva de rău
despre Claudia, despre soţul ei şi despre felul în care sunt
trataţi copiii. Nu a reuşit.
Presiunile din partea Ileniei Pierleoni au continuat sub diverse forme,
aşa că în martie 2006 românca a făcut la AUSL o plângere
împotriva asistentei. Plângerea însă nu mai este de găsit şi se
pare că cei de la AUSL nu s-au obosit să o înregistreze. La începutul
verii lui 2006, Ilenia Pierleoni a venit acasă la români cu o ofertă
de "pace". A anunţat-o pe mamă că serviciile sociale
vor plăti pentru ca Richard, Maria şi Melody să-şi
petreacă vara într-o colonie de vacanţă din oraş. Claudia a
fost mulţumită de ofertă şi şi-a aranjat programul la
serviciu astfel încât să-i poată lua şi aduce pe micuţi de
la colonia de vacanţă.
De altfel, în Italia, românca a acceptat de la început să lucreze pe un
post de vânzătoare într-un complex comercial (deşi are o
licenţă în filologie la Universitatea din Bucureşti şi
vorbeşte cinci limbi străine, iar acum este în an terminal la a doua
facultate), tocmai pentru că programul de lucru (de patru ore, şase
zile pe săptămână) îi permitea să se ocupe mai mult de
copii.
De Ilenia Pierleoni nu a mai auzit până în martie 2007, când s-a
anunţat într-o vizită "prietenească", deşi
Claudia abia suferise o operaţie şi nu se simţea deloc bine.
Când a văzut-o pe asistenta socială intrând în casă
însoţită de o altă femeie, românca i-a spus că ar fi fost
politicos să o anunţe că mai aduce pe cineva. Asistenta socială
s-a simţit atât de jignită, încât a început să vorbească
urât şi pe un ton ridicat. Atunci Claudia a rugat-o să iasă din
locuinţă. După ce a refuzat de câteva ori şi a făcut
un scandal care s-a auzit în tot imobilul, Ilenia Pierleoni a părăsit
locuinţa. Apoi, n-a mai auzit nimic despre serviciile sociale. Până
în ziua în care i-au fost luaţi copiii. Monica, prietena cu care era la
şcoală atunci când au anunţat-o că i-au luat copiii, a
ridicat-o de pe jos şi a curăţat-o. Claudia a plecat spre sediul
AUSL, cu speranţa că fusese o neînţelegere, o greşeală
de nume.
Într-un birou de la serviciile sociale o aşteptau poliţişti,
psihologi, asistenţi sociali. I-au comunicat că i-au fost luaţi
copiii pentru că nu a colaborat cu serviciile sociale, i-au citit decizia
Tribunalului pentru minori care cerea ca micuţii să fie luaţi de
AUSL în grijă. I s-a mai spus că s-au primit telefoane anonime care
anunţau că sunt probleme cu copiii şi că
învăţătoarele au declarat că au văzut-o de multe ori
urmărind lecţiile copiilor cu o bâtă în mână, din curtea
şcolii.
Aberaţii, bârfe, presupuneri
De la Ausl,
mama s-a întors la şcoala copiilor. Învăţătoarele au plâns
şi i-au povestit cum au fost ridicaţi copiii, cu două patrule de
poliţie, ca şi cum ar fi fost vorba despre infractori
periculoşi. Iniţial, directoarea şcolii a refuzat să lase
"echipa" venită să-i ridice pe copii. I-a legitimat şi
le-a explicat că nu scrie nicăieri în decizia dată de Tribunal
că acei copii trebuie ridicaţi de la şcoală. Una dintre
învăţătoare a luat-o pe Maria şi s-a ascuns cu ea.
Directoarea şcolii a primit însă o confirmare de la Tribunalul pentru
minori că trebuie să predea copiii, aşa că s-a conformat.
Mai greu a fost să o convingă pe învăţătoarea Mariei
să dea fetiţa. "Fetiţa mi-a fost încredinţată de
mama ei dimineaţă, nu o pot da decât mamei", le-a spus
învăţătoarea, care a trebuit să cedeze până la
urmă. Cât despre bâta de baseball... "Copiii învaţă la
etajul doi. Cum ar fi putut mama să vadă în clasă şi
să-i ameninţe cu o bâtă? Nu ne-a spus nimeni, niciodată de
vreo bâtă. Ar fi văzut ceilalţi părinţi, ar fi
văzut vecinii din imobilele de lângă şcoală", ne-a
spus învăţătoarea lui Melody.
CA LA INTEROGATORIU. Abia a doua zi după ce au fost
luaţi, Claudia Amut şi-a putut vedea copiii, în condiţii de
interogatoriu, într-o cameră de la AUSL. Întâlnirea era înregistrată,
iar la ea asistau mai mulţi asistenţi sociali. I s-a spus mamei
că, dacă vorbeşte în altă limbă decât italiana,
dacă pomeneşte ceva despre proces sau le pune întrebări copiilor
legat de acuzaţiile aduse de AUSL, întâlnirea va fi întreruptă.
"Copiii plângeau încontinuu şi întrebau: «De ce, mamă, de ce?».
De câte ori încercam să-i liniştesc, spunându-le că vor fi în
curând acasă, asistenţii sociali ţipau la mine: «Nu spuneţi
minciuni la copii»." Familia a angajat unul dintre cei mai buni
avocaţi din Rimini pentru a-şi recupera copiii. Decretul prin care îi
erau îndepărtaţi copiii l-au primit, în scris, acasă, abia la
jumătatea lunii noiembrie. Decretul care hotăra ridicarea "de
urgenţă" a copiilor este dat de Tribunalul pentru minori din
Bologna la 14 septembrie, în baza cererii făcute de AUSL în iunie.
"Urgenţa" a fost aplicată, prin luarea copiilor, abia
după o lună şi jumătate, timp în care mama nu a fost în
nici un fel avertizată. Când a întrebat la AUSL de ce i s-au luat copiii
fără să fi fost mai întâi anunţată oficial sau
măcar prevenită, i s-a răspuns că, fiind imigrantă, ar
fi putut fugi cu copiii din Italia, iar decretul n-ar mai fi putut fi pus în
aplicare! Primul decret este dat în baza articolelor 333 şi 336 din Codul
civil italian, care arată că minorii pot fi îndepărtaţi de
părinţi dacă prezintă semne de lipsă de
afecţiune. În decizie, procurorii repetă, practic, raportul înaintat
de Ilenia Pierleoni. Se spune că mama este lipsită de afecţiune
şi neadecvată în relaţiile cu minorii şi că
aceştia dau semne vizibile de lipsă de afecţiune maternă.
În decret se mai susţine că apartamentul în care trăieşte
familia – o locuinţă de trei camere, într-o vilă cu vedere la
plaja din Rimini – este "neadecvat". În decret se mai spune că o
fostă învăţătoare a Mariei ar fi sunat la 114, numărul
la care sunt anunţate abuzurile împotriva minorilor, şi a spus
că fetiţa pare să fie maltratată. La dosar nu există
însă nici o declaraţie a învăţătoarei respective
şi nici desfăşurătorul de la 114. Piesa de
"rezistenţă" care a dus la luarea copiilor a fost un raport
făcut de coordonatorul de la colonia de vară la care merseseră
copiii în 2006. Raportul nu este semnat, nici datat, iar numele mamei nu apare
decât ca (...).
PREA INTELIGENŢI. "În general, doar unul dintre
copii purta echipamentul şi gustarea pentru toţi, într-un rucsac.
Acest lucru provoca haos, pentru că nu se înţelegeau, se acuzau
reciproc că şi-au uitat gustarea acasă (...). Când trebuiau
să intre în mare, copiii pretindeau că un anumit educator să-i
ţină de mână. De cele mai multe ori erau refuzaţi, iar ei
plângeau. (...) La masă, Maria vărsa des paharul, arunca uneori cu
mâncare în ceilalţi copii şi, dacă voia să stea pe un
anumit scaun, îi muta pe toţi ceilalţi de la masă. (...) Cei
trei fraţi se aruncau pe anumiţi educatori, îi
îmbrăţişau spunându-le «te iubesc foarte mult» (...)."
Toate acestea au fost considerate de Tribunal ca semne ale lipsei
afecţiunii materne. Iar faptul subliniat în raport cum că
micuţii "gândesc repede, subtil, se exprimă într-un limbaj
superior mediei, sunt foarte buni la matematică, ştiinţe, limbi
stăine" şi folosesc cuţitul şi furculiţă
când mănâncă a fost văzut drept un semn că mama este foarte
severă. Raportul făcut de Ilenia Pierleoni, pe care se bazează
în exclusivitate decizia Tribunalului, nu conţine nici o dovadă
scrisă, nici o declaraţie semnată a vreunui martor. Faptele sunt
prezentate în termeni ca: "Se pare că", "am auzit
că...", "este posibil ca...". Decizia Tribunalului mai
prevedea ca mama să-şi poată vedea copiii doar o oră o
dată la două săptămâni. Cei mici au fost trimişi
să locuiască într-o casă de tip familial.
MAI BINE LA ORFELINAT. Mama a făcut, prin avocat, o
cerere de anulare a decretului. A fost respinsă, însă a fost
chemată pentru audienţă la 9 ianuarie. După
audienţă, Tribunalul pentru minori decide din nou în defavoarea
româncei. A renunţat la acuzaţia de rele tratamente, anunţate
"printr-un telefon anonim", dar a concluzionat că minorilor le
este mai bine la orfelinat. "Unde se află acum, minorii trăiesc
experienţe de socializare de care s-au arătat miraţi, ca şi
cum le-ar fi văzut pentru prima dată, cum ar fi să petreacă
o după-amiază cu prietenii, să invite pe cineva la prânz,
să practice un sport, să privească un desen animat", se
spune în decizie. Toate acestea sunt însă contrazise de fotografii şi
de mărturisirile pe care ni le-au făcut prietenii – italieni şi
români – ai familiei, vecinii, învăţătoarele.
Magistraţii nu au vrut însă să audieze nici un martor propus de
avocatul românilor. S-au mulţumit doar cu raportele făcute de
învăţătoarele copiilor. Toate aceste rapoarte sunt mai mult
decât laudative la adresa copiilor, dar şi a părinţilor. Copiii
sunt descrişi ca veseli, bine îmbrăcaţi, îngrijiţi, foarte
buni la învăţătură (toţi trei sunt primii din clasa
lor, deşi limba lor maternă nu e italiana).
Nu au voie nici să plângă
Copiii sunt ţinuţi într-o locuinţă de tip
familial, aflată la 40 de kilometri de Rimini, într-o zonă de munte,
deşi clima de acolo nu le face bine lui Richard şi Mariei, care sunt
astmatici. Cei trei i-au povestit mamei că sunt obligaţi să
vorbească numai în italiană, că sunt obligaţi să meargă
la biserica catolică (deşi ei sunt ortodocşi). Seara îşi
pot spune rugăciunile doar în italiană.
"Învăţătoarea mea e bună, mă lasă să
plâng în clasă", i-a mărturisit Melody mamei. Maria se
trezeşte noaptea, plânge şi îşi caută părinţii.
Copiii au fost avertizaţi ca la întâlnirile cu mama să nu
plângă, pentru că "mama este bolnavă la cap". Mamei i
s-a spus, de asemenea, ca în faţa copiilor să nu vorbească
despre proces, ci să susţină că este bolnavă. A fost
avertizată că, dacă va plânge, întâlnirile cu copiii vor fi
sistate. "Uneori îmi mai dau lacrimile, iar ei se sperie şi vin
şi mi le şterg cu mânecuţa de la bluza lor", spune Claudia
Amut. Anul trecut, Richard a suferit o operaţie complicată la un
testicul, iar Maria a fost programată pentru a i se efectua o biopsie pentru
o pată pe care o are pe cap. Deşi mama a cerut prin Tribunal ca
minorii să fie duşi la programările înscrise în carnetele lor de
sănătate, cei de la serviciile sociale nu au făcut până
acum acest lucru. Casa de tip familial în care se află copiii este într-o
zonă mai puţin dezvoltată din Italia. Astfel că multe
familii din zonă şi-au făcut o afacere din a ţine aceste
case de tip familial, dacă e să ne luăm după numărul
lor. În afară de cei care conduc casa, la copii mai vin educatori cu care
fac lecţiile, asistenţi sociali. Până la o nouă decizie
judecătorească, aceşti copii şi mama lor disperată
aduc fonduri pentru AUSL şi hrănesc o mulţime de angajaţi
ai instituţiei – administratorii caselor familiale, educatori speciali
pentru copii, asistenţi sociali, psihologi şi psihiatru pentru
mamă etc.
O instituţie fascistă
Tribunalul pentru
minori este una dintre cele mai contestate instituţii din Italia. A fost
înfiinţat de Mussolini, în 1934, de unde şi eticheta de instrument
fascist care i se dă foarte des. Într-un proiect de lege propus în parlamentul
italian se cere desfinţarea acestui tribunal, care se bazează pe
opiniile personale ale judecătorilor, pe presupuneri şi bârfe ale
asistenţilor sociali, pe date neverificabile, în general.
Parlamentarii italieni care susţin acest proiect de lege vorbesc despre
sute de sinucideri (522 de persoane numai între 1998 şi 2000) – mame,
taţi, bunici, care şi-au luat viaţa după ce copiii le-au
fost ridicaţi din ordinul Tribunalului pentru minori.
Parlamentarii italieni dau şi mai multe exemple în care copiii au fost
îndepărtaţi de părinţi doar în baza presupunerilor
făcute de asistente sociale foarte tinere şi puţin
pregătite. Unul dintre ele, petrecut în 1999, a făcut vâlvă în
presa italiană. Doi copii, fraţi, au reuşit să scape din
orfelinatul în care fuseseră duşi şi să se întoarcă,
legal, la părinţii lor, doar pentru că s-a stabilit că
asistenţii sociali în grija cărora fuseseră daţi i-au
abuzat sexual.