Căutare Numele cotidianului: Gândul „Nenorocirea asta cu femeia o să ne alunge pe toţi de aici“După percheziţia poliţiştilor, „vila“ lui Romulus Mailat, violatorul ucigaş, a rămas fără nici un perete de carton „Noi de aici nu plecăm, în România e mai rău ca aici“ „Până acum nu s-au dat la om. Îi auzeam noaptea cum treceau pe lângă cortul meu. Dimineaţa vedeam că a mai apărut nişte motorină sau te miri ce. Îi băgam în toate felurile, dar ei îşi vedeau de ale lor. Nu poţi să te pui cu ei, că-s neam şi vin toţi. Dacă l-au luat pe vreunul de pe aici, până acum nu s-a aflat. Cu ciordeala mergeau întruna, că din asta adunau banu’. Eu stau aici, lângă Tor di Quinto, de cinci ani şi n-am avut treabă cu nimeni. De când am venit în Italia am stat tot prin părăsenii. Nenorocirea asta cu femeia o să ne alunge pe toţi de aici”, povestea, ieri, cu glas şoptit, să nu-l audă şatra, Tiberio Lingurar. Între timp, aduna ce mai putea din cocioaba făcută arşice de gaborii italieni, ieri, înainte să dea lumina. „Cum sunt primul cu cortul, la mine au picat primii poliţaii. Când i-au dat un picior la uşă, a zburat din cartoane. N-am apucat să mişcăm până au împrăştiat tot. Ne-au tăiat furtunele şi au aruncat buteliile în râpă. Ne-au cerut actele şi după aia au răscolit până la ultima folie de plastic”. Nici una din „vilele” din trei cartoane şi un cauciuc deasupra, de lângă staţia Tor di Quinto, n-a scăpat de control. Casa arestatului Mailat a rămas fără nici un perete de carton. Înăuntru, un dulap albastru atârna peste o saltea murată de ploaie. Ţiganii priveau cu jale la resturile cu care au rămas. Singura fericită era o „topmodeleasă” care zâmbea tâmp dintr-un poster scăpat de picioarele trupelor de intervenţie Înainte să plece, gaborii au şi împuţinat tabăra celor 60 de ţigani, majoritatea de prin judeţul Sibiu. Au luat cu ei şase suspecţi. „Dar nu ne-au spus de ce-i umflă. Al meu copil are 16 ani. De azi dimineaţă nu mai ştiu nimic de el”, se jelea o ţigancă trasă la blugi şi pulover gri. Puţin mai încolo, mama lui Romică Mailat, omul din cauza căruia Guvernul Italiei s-a adunat în miez de noapte să dea lege specială pentru imigranţii infractori, îi ţinea isonul „până acum nu a făcut nimic. A fost cuminte. Poate să spună toată lumea. Nu ştiu ce i-a venit cu femeia aia. Dar să ştiţi că el nu e sănătos cu capu’. Când avea vreo cinşpe ani l-au dus la poliţie. Nu ştiu ce i-au făcut, dar şi-a bătut în frunte un cui şi de el a agăţat un prosop. Aşa a umblat. Nici la armată nu l-au luat”. La capitolul nebuni e băgată imediat şi femeia care l-a denunţat pe Mailat. „Emilia asta e handicapată de gradul unu. Să verifice în ţară. Acum a luat-o Poliţia şi o ţine la chestură, cică s-o protejeze. Dacă e bolnavă de ce o bagă în seamă?”, se întreabă unul dintre ţigani. Jurnaliştii italieni au făcut potecă la cartierul de case din carton încercând să lămurească misterul. Traducător – Costică Argint, preşedintele Asociaţiei refugiaţilor politici romi şi români în Italia din Treviso. Cu blugi, ciocate maro şi pe cap cu o bască vişinie cu emblemă de „United States, Marine Corps”. Cum ridică vreunul dintre „băştinaşi” glasul în faţa camerelor de filmat, cum mâna lui Argint, dotată cu ghiul sănătos de aur, taie nervoasă aerul. „Vorbiţi cu calm şi cu linişte. Ce o să zică italienii când vă văd la televizor că vă răstiţi? Vă dau numărul meu de telefon şi dacă mai vin poliţiştii mă sunaţi imediat. A fost o mare nenorocire ce s-a întâmplat şi de aia sunt şi poliţaii aşa”. Ţiganii din Tor di Quinto îl ascultă sfioşi, dar pun punctul pe i „Noi de aici nu plecăm. Că n-avem bani. Unde să ne ducem? Că n-avem un euro să mâncăm acu, dar să plecam acasă. În România e mai rău ca aici. Ne pregătim de ce-i mai rău. Că poliţaii ne-au dat de dimineaţă două zile să plecăm. Dacă nu vin cu buldozerele şi rad tot”. Unii şi-au făcut deja planul pentru următorul domiciliul – staţia cea mai apropiată de tren Campi Sportivi |
Centrul de Documentare ISPMN a iniţiat un proiect de monitorizare a presei pe tematica reprezentării minorităţilor naţionale. În cadrul proiectului sunt monitorizate versiunile online ale mai multor cotidiane naţionale, atât în limba română cât şi în limba maghiară. În munca de colectare a materialelor beneficiem de aportul unui grup de studenţi ai Universităţii Babeş-Bolyai, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, fapt ce ne oferă posibilitatea unei dezvoltări continue a bazei noastre de date. Proiectul de monitorizare a presei doreşte să ofere celor interesaţi, posibilitatea de utilizare a acestei baze de date în viitoare analize. |