Căutare

Miniştrii noştri de Externe, in cupele europene

PUNCTUL PE EI
Adrian Cioroianu a dat cu diplomaţia de pămănt. Imaginarea unui ţinut al rromilor in deşertul pustiit de tentaţia jafului, imaginarea izolării rromilor in puşcăria unei largi libertăţi, nevecină cu vreun fel de civilizaţie a stărnit indignare. Prisosul de regrete, invocarea stării emoţionale pricinuite de aflarea unei veşti şocante şi scuzele de tot felul n-au avut nicidecum darul de a-i indupleca pe inverşunaţi. Romulus Nicolae Mailat l-a făcut KO pe Adrian Cioroianu, iar contestatarii săi, dintotdeauna numeroşi, consideră că doar demisia ministrului de Externe ar fi OK in acest moment.


Adrian Cioroianu nu i-a intrecut in gafe pe adversarii săi politici. Pănă şi Traian Băsescu a făcut scor cu ministraşul nostru cel nepotrivit cu demnitatea. Dar golaverajul nu prea contează in cotonogeala şi blaturile din campionatul intern. Pentru că, din păcate, in competiţia politică intestină nu funcţionează regula retrogradării. Adrian Cioroianu, ca ministru de Externe, inregistrează insă un insucces distrugător in cupele europene. El, cel care mai comite şi comentariu sportiv, ştie că in astfel de competiţii regula nu iartă. Dacă este bărbat trebuie să accepte descalificarea.


Vă veţi intreba, probabil, de unde şi pănă unde aceste consideraţii extrasportive in rubrica de faţă. Ei bine, motivul conexiunilor il reprezintă similitudinea intre atribuţiile ministrului de Externe şi sarcinile de reprezentare europeană cu care Steaua şi-a impovărat sezonul. Mă găndeam că nici Steaua nu se află in starea cea mai bună pentru un discurs de anvergură şi, in consecinţă, nu exclud gafele.


Dacă Hagi s-ar fi aflat in continuare pe banca tehnică a Stelei sau dacă inlocuitorul său, Pedrazzini, ar fi condus echipa, pronosportiştii ar fi avut argumente oarecum mai solide pentru opţiunile lor, deoarece fuseseră deja sărăciţi de optimism. Instalarea lui Marius Lăcătuş la Steaua incurcă insă, cel puţin la nivel subiectiv, judecata. Imaginea fotbalistului care a fost Lăcătuş, imaginea indărjirii cu care el şi-a urmărit intotdeauna obiectivele, aprinde palida speranţă in sufletul suporterului stelist. Personal nu cred in minuni şi nici nu-mi place să mă amăgesc. Chiar dacă imi asum riscul de a fi considerat defetist, cred că Sevilla reprezintă un adversar care nu poate fi depăşit la ora actuală. Diferenţa de valoare dintre cele două echipe nu poate fi acoperită doar prin entuziasm. Nu avem faţă de Liga Campionilor. Iar minunile nu se intămplă la tot pasul. Tot ce putem pretinde Stelei in momentul de faţă este să-şi accepte diagnosticul şi tratamentul in consecinţă. Numai astfel, intr-un viitor nu prea indepărtat, in Ghencea vor apărea succesele argumentate logic.