Căutare

Oraşul din nordul Italiei al cărui primar a declarat că „fără români Olimpiada n-ar fi avut loc la Torino” s-a înfrăţit cu Bacăul – „sursa” celor mai mulţi imigranţi

Nu cred că reacţia faţă de români a italienilor din partea de nord a ţării va fi aceeaşi cu a celor din partea de sud, în special din Roma. Sigur că este cutremurător ce i s-a întâmplat Giovannei Reggiani, dar nu nemernicul care a făcut asta a declanşat isteria italienilor faţă de români la Roma. Ura s-a acumulat picătură cu picătură din vremea campaniei electorale a lui Walter Veltroni, care cred că a văzut că n-are ce spune mai mult decât contracandidaţii lui şi a demonizat imigranţii români, sperând să-i atragă la vot pe italienii care aveau o sensibilitate la această chestiune. Dovada că a fost un discurs pur electoral este că, după ce a ajuns primarul Romei, Veltroni a lăsat românii în pace. Dar răul deja fusese făcut. Presa

 

a continuat să prezinte imigranţii români ca pe o calamitate, iar fapta lui Mailat a pus capac la toate. La fel de vinovat este însă şi guvernul român, care nu face nimic, nu se implică în nici un fel. Nu este normal ca dezaxaţii noştri să ajungă în toată lumea, în loc să stea în puşcării sau în balamuc”, spune Gabriel Miron, vicepreşedintele Asociaţiei Frăţia din Torino.

 

 

O armată de torinezi a venit să-i ajute pe băcăuani

 

Argument al scenariului în care italienii au ajuns să nu-i mai suporte pe români din cauza unui politician fără scrupule este modul în care sunt trataţi imigranţii români în Torino, oraşul al cărui primar a declarat că „fără români, Olimpiada n-ar fi avut loc la Torino”. Cu două săptămâni în urmă, autorităţile provinciei din nordul Italiei nu erau nicidecum îngrozite de conaţionalii noştri, ba, dimpotrivă, au venit la Bacău ca să semneze un protocol de înfrăţire între cele două oraşe. Prefectul torinez Goffredo Sottile a strâns mâna prefectului băcăuan Gabriel Berca, primarul torinez Sergio Chiamparino s-a îmbrăţişat cu primarul băcăuan Romeo Stavarache.

 

 Mai mult, cei doi oficiali torinezi au venit cu o armată întreagă de funcţionari, intelectuali şi oameni de afaceri – assesorul pe probleme de integrare din Primăria Torino, assesorul pe probleme de familie, sănătate şi politică socială din Primăria Torino, secretarul general al Camerei de Comerţ, prorectorul Politehnicii din Torino şi mulţi alţii. Iar protocolul nu s-a mărginit la formalitatea semnării unor hârtii, ci prevede colaborarea între cele două regiuni în aproape toate domeniile: social, cultural, administrativ şi economic.

 

În viitorul foarte apropiat, colaborarea va aduce băcăuanilor 5 ambulanţe, 3 maşini de teren şi două pentru transportul personalului medical, patru burse pentru studenţi şi patru pentru profesori la Politehnica din Torino, una din cele mai prestigioase din Europa. Pe termen lung, lista a ceea ce presupune colaborarea este lungă cât un program de guvernare.

 

4 din 5 firme deschise în Torino în ultimii ani au patroni români

 

Torinezii n-au prins din senin drag de Bacău. Au ajuns să semneze acel protocol după ce, timp de doi ani, le-au dat discret o mână de ajutor băcăuanilor, în special după inundaţii. Şi au ales Bacăul, şi nu alt oraş din România sau de aiurea, pentru că de acolo provin majoritatea imigranţilor care muncesc în Torino. „Sigur că şi în Torino sunt uscături din România. Sigur că şi ziariştii torinezi scriu despre nemernicii de la noi când le dau prilej. Dar nu caută nod în papură românilor aşa cum a făcut mass-media din sudul Italiei luni în şir. Dimpotrivă, noi, ca asociaţie a românilor, avem o colaborare foarte bună cu presa din Torino”, explică Miron.  Oraşul Torino are circa 1 milion de locuitori.

 

La 31 decembrie 2006 erau înregistraţi 67.000 de imigranţi români, dar numărul real se estimează a fi dublu, adică peste 10% din populaţia torineză. Între românii, cei mai numeroşi sunt băcăuanii – circa 65% - conform unor estimări neoficiale. Cum au ajuns băcăuanii să migreze masiv în Torino? „Probabil că au ales acest oraş pentru că este cel mai industrializat din Italia. La început au plecat câţiva, apoi au tras după ei toate rudele şi toţi prietenii buni de muncă”, spune Ionuţ Tomescu, de la Primăria Bacău. Ce fac românii la Torino? „Majoritatea muncesc acum în construcţii. Aici a fost un fenomen mai ciudat, diferit de restul migraţiei din România. La început, cei mai numeroşi imigranţi au fost femeile.

 

Torino are o populaţie îmbătrânită şi erau puţini italieni sau imigranţi de alte naţii dispuşi să aibă grijă de bătrâni. Cu timpul, femeile s-au integrat în comunitatea torineză şi şi-au chemat bărbaţii. Aceştia s-au angajat în construcţii, un alt sector în care torinezii aveau nevoie disperată de forţă de muncă. Acum, mulţi români au devenit patroni. Anul trecut, patru din cinci firme deschise în Torino aveau patroni români. Bineînţeles, nu vorbim de firme cu cifre mari de afaceri, ci mai degrabă de persoane fizice autorizate şi societăţi cu răspundere limitată. Dar sunt mulţi... Avem deja în Torino un consorţiu al antreprenorilor români”, spune Miron.

 

4 motociclete în curtea unei bătrâne de 75 de ani

 

Beneficiile imigrării se văd şi în Bacău. În comunele din jurul oraşului au înflorit vilele, iar cei care n-au încă bani pentru o casă nouă meşteresc la îmbunătăţirea celei vechi. Statistic, migraţia se cuantifică astfel: în ultimii 3 ani, consecutiv, numărul cererilor de autorizaţii de construcţie depuse la primăria oraşului Bacău a crescut cu 10-15% pe an. La acest capitol intră cereri pentru autorizarea construcţiei unor locuinţe noi, extinderi de locuinţe şi construcţii de spaţii comerciale. În sezonul concediilor, în special în luna august, când se întorc „plecaţii” să îşi vadă rudele, pe străzile Bacăului se etalează maşini ultimul răcnet. Ba chiar o bătrână de 75 de ani a ajuns vedeta presei locale pentru că a schimbat în câţiva ani 4 motociclete!

 

E adevărat, există şi probleme cu copiii lăsaţi în ţară de părinţii plecaţi în străinătate, dar fenomenul nu este, deocamdată, alarmant. „Avem o mulţime de programe pentru copiii care provin din familii cu dificultăţi. Copiii lăsaţi în ţară de părinţii plecaţi în străinătate sunt monitorizaţi. Din păcate, nu cunoştem deocamdată numărul real. Noi avem sub monitorizare doar 21 de copiii dar în mod sigur numărul real este mai mare. Şcolile ar trebui să informeze primăria despre aceste cazuri, dar de multe ori părinţii nici măcar nu anunţă că intenţionează să plece.

 

Sunt diriginţi care află la două-trei luni de la plecarea părinţilor că elevii au rămas în grija rudelor. Şi pentru aceşti copii, sperăm ca protocolul încheiat cu autorităţile din Torino să fie un ajutor. Am convenit să înfiinţăm la Bacău centre de consiliere şi petrecere a timpului liber, astfel încât copiii ai căror părinţi sunt ocupaţi, fie în ţară, fie în străinătate, să îşi petreacă timpul liber într-un mod plăcut, sub o supraveghere atentă. Apreciem că emigraţia are şi efecte benefice, dar preocuparea primăriei din Bacău este să aducă românii acasă, în special cei care au copii”, explică Tomescu.

 

Concluzia: „În Torino n-au fost agresiuni majore asupra populaţiei autohtone şi pentru că imigranţii au fost oameni plecaţi de sărăcie, dar care sperau să câştige bani muncind”, crede Miron. 

 

„În sudul Italiei, ura s-a acumulat picătură cu picătură din vremea campaniei electorale a lui Walter Veltroni, care cred că a văzut că n-are ce spune mai mult decât contracandidaţii lui şi i-a demonizat pe imigranţii români, sperând să-i atragă la vot pe italienii care aveau o sensibilitate la această chestiune. Dovada că a fost un discurs pur electoral este că, după ce a ajuns primarul Romei, Veltroni a lăsat românii în pace. Dar răul deja fusese făcut. Presa a continuat să prezinte imigranţii români ca pe o calamitate, iar fapta lui Mailat a pus capac la toate. La fel de vinovat este însă şi guvernul român, care nu face nimic, nu se implică în nici un fel. Nu este normal ca dezaxaţii noştri să ajungă în toată lumea, în loc să stea în puşcării sau în balamuc”  -  Gabriel Miron (Asociaţia Frăţia din Torino)