Căutare

După alfabetizare şi electrificare, nimic. Modernizarea forţată de comunişti a bifat lent baremul minim, a umplut ţara de betoane, a construit un tip uman inutilizabil şi s-a retras copleşită de propria prostie.

În urma socialismului, au rămas două forme, încă active, de inerţie: instinctul brutal de parvenire şi cadrismul antipopular. Parvenitismul dur a creat noile elite cu mimetismul lor ridicol care a mutat vilele tot mai la vest, spre Cannes, şi a echipat protipendada cu harnaşamente Gucci. Rezultatul: un nou socialism, exclusivist, penal şi consumist. Cadrismul s-a conservat în mentalitatea clasei politice şi dispreţuieşte în continuare o societate redusă la rolul de masă de manevră. Problema acestui gen de inerţie politică nu e corupţia, ci opoziţia totală la dezvoltarea rădăcinilor democratice ale vieţii politice. Cu alte cuvinte, clasa politică refuză să se lase generată de electorat şi reuşeşte să inverseze procesul: o dată la patru ani, societatea e generată de sistemul politic şi transformată în turmă de validare politică.

Cea mai mare nenorocire care pândeşte cadrismul politic românesc e competiţia dictată de grupul cetăţenesc autonom: alegerile propriu-zise, într-un sistem clar, cu baza în electorat, nu în aparatul politic şi anexa lui mediatică. Sistemul de listă promovat de PSD şi de partidele din subdiviziunile sale rebotezate a asigurat 20 de ani de succes neîntrerupt şi a obligat societatea la o cură intensă de subdezvoltare politică. Ruptura a intervenit în 2007, când preşedintele Băsescu a adus pe scenă sistemul uninominal. Momentul trebuie bine înţeles, căci a echivalat cu o tentativă de renaştere a sistemului politic românesc, într-o cu totul altă distribuţie de puteri. Uninominalul urma să tragă baza de putere de sub cadrismul politic şi să o pună la dispoziţia cetăţenilor alegători. Ideea a fost introdusă de Traian Băsescu şi susţinută public numai şi numai de PD-L.

Sugestiile care atribuie astăzi PD-L-ului intenţia de a-şi sabota propriul proiect sunt stupide. Celelalte partide au reacţionat organizând o gherilă care a hărţuit şi a avariat prin toate mijloacele sistemul uninominal. PRM, de multă vreme spectator la transmisia în direct a propriei înmormântări, a târât proiectul în justiţie. PNL şi PSD lucrează altfel. Mai întâi au dublat referendumul cu alegerile europene pentru a debusola complet omul şi cabina de vot. Apoi, grupul de lucru PNL-PSD a introdus haosul în proiectul uninominal pe care l-a împins înapoi spre sistemul de listă şi l-a îndepărtat de regulile simple care ar fi dus la repetarea alegerilor prezidenţiale în fiecare colegiu.

Rădăcinile pactului PNL-PSD-PRM vin din esenţa antiparlamentară a tradiţiei comuniste. În această zonă, sistemul electoral e practic un Departament Intern al Partidului care are sarcina de a menţine controlul politic sus şi cetăţenii jos. Asta explică reflexul care l-a învăţat pe Tăriceanu să evite patru ani anticipatele. PSD, partidul cu deviza Iliescu 3M, nu mai trebuie comentat. Axa anti-uninominal e principala alianţă la putere. Până pe 30 noiembrie. Dacă veţi face pasul spre cabina de vot.