ACŢIUNILE DE EXCLUDERE A CHIABURILOR DIN GOSPODĂRIILE AGRICOLE COLECTIVE DIN RAIONUL TĂRGU-MUREŞ ÎN 1950-52 

László Márton 

            Un scop declarat al regimului comunist, ajuns la putere în România era punerea în proprietate colectivă a mijloacelor de producţie şi de la ţară. Aplicarea acestei teorii în practică a însemnat formarea unor gospodării colective. Colectivizarea a însemnat deposedarea ţăranilor de pământul lor, de animale şi mijloacele agricole . Bineînţeles, că colectivizarea a stârnit opoziţia unei părţi a ţărănimii.

            Potrivit ideologiei comuniste, duşmanii societăţii socialiste în mediul rural erau aşa numiţii "chiaburi", (o categorie nedefinită precis, care era declarat duşman de clasă). "Chiaburii" erau declaraţi elemente duşmănoase, care nu pot fi primiţi în gospodăriile agricole. Această restricţie figura şi în statutul-model al gospodăriilor agricole.[1]

            La înfiinţarea gospodăriilor agricole s-a ivit problema, că fără aceşti agricultori nu se putea face o gospodărie cât de cât prosperă, pentru că "chiaburii" posedau pământ suficient şi de bună calitate. Din altă perspectivă, chiaburii, ca cei mai buni gospodari ai satului, se bucurau de respect în faţa sătenilor, şi de regulă dacă chiaburii se înscriau în gospodărie, erau urmaţi de majoritatea localnicilor.

            Din aceste considerente, organizatorii au încercat să înscrie în gospodării şi chiaburii. Aceştia erau şterşi din lista de chiaburi, şi astfel luaţi în gospodărie.[2] Unii dintre ei după ce au fost primiţi în gospodărie, ulterior au fost excluşi.[3] În gospodăriile colective, majoritatea înfiinţate forţat, în curând s-au ivit probleme: membrii gospodăriei nu au participat la muncă, au furat din bunurile gospodăriei, au înaintat petiţii organelor de stat şi partid cerând dizolvarea gospodăriei, au cerut înapoierea pământului.[4]

Pentru a accelera ritmul colectivizării, partidul comunist a recurs la colectivizarea forţată. Ca ripostă populaţia a reacţionat cu revolte.[5] În alte cazuri a început destrămarea gospodăriei.

            Conducerea de partid a sesizat acest proces, şi a luat măsuri de redresarea situaţiei. O cale era curăţirea gospodăriilor colective de chiaburi şi de "elementele influenţate de chiaburi".[6] Când au avut loc acţiuni împotriva colectivizării, s-a încercat îndepărtarea conducătorilor, care erau intitulaţi "chiaburi".[7] Dacă nu corespundeau din punct de vedere economic criteriului de chiabur[8], erau consideraţi "mijlocaşi reacţionari", sau "unelte ale chiaburilor". Teoretic deci oricine putea fi exclus din gospodărie. Excluderea era o unealtă a puterii.

Excluderi s-au efectuat în gospodăriile colective unde existau probleme[9], iar apoi, pentru a “preveni" problemele, s-au efectuat excluderi în fiecare gospodărie colectivă.[10] Excluderi au avut loc după mari acţiuni împotriva colectivizării, ca răzbunare şi au avut un caracter de campanie, cuprinzând mai multe gospodării.

            În judeţul Mureş prima gospodărie agricolă a fost înfiinţată la Acăţari, în martie 1950. Prima fază a colectivizării forţate s-a desfăşurat în iunie-august 1950 (ca şi în celelalte judeţe). La data raionării (10 septembrie 1950), erau deja 30 de gospodării. În septembrie 1950 sunt semnalate revolte împotriva colectivizării. Fenomenul s-a repetat şi în vara-toamna anului următor. După cercetările efectuate de membrii Comitetului Central al PMR, a fost destituit prim-secretarul de partid al regiunii Mureş şi secretarul cu probleme agricole. Revoltele erau urmate de mari "valuri" de excluderi. Astfel de excluderi au avut loc în raionul Târgu Mureş[11] în toamna anului 1950 şi 1951. Excluderile din anul 1952 s-au desfăşurat în două mari etape, una în ianuarie-februarie şi alta în cursul verii. Acţiunea de excludere era un proces mai îndelungat, unii au fost reprimiţi, alţi excluşi ulterior, astfel numărul excluşilor era în continuă schimbare. În a doua parte a anului a avut loc reprimirea unora dintre excluşi, nefiind reprimiţi nici în următorii ani.

Cei excluşi nu au primit înapoi inventarul viu şi mort (animalele şi uneltele agricole) cu care au intrat în gospodăria agricolă. Au primit în schimb o suprafaţă de pământ, de aceeaşi întindere cu care au intrat, dar în alt loc, la o distanţă mare, şi de regulă de o calitate inferioară. Pe acest pământ erau obligaţi să cultive plantele impuse prin planul de cultură. Evident cifrele cerute în planul de cultură nu puteau fi realizate. Cotele obligatorii erau mai mari pentru chiaburi, decât pentru ţăranii consideraţi mijlocaşi sau săraci.

            Unii dintre cei excluşi au încercat cultivarea pământurilor primite, alţii şi-au căutat diferite slujbe, fixe sau ocazionale. Mulţi au iscălit cereri pentru a fi reprimiţi în gospodăriile colective, pentru că traiul lor şi a familiilor lor numai acolo l—au văzut asigurat.

Excluderi în 1950

Din gospodăria colectivă din Leordeni au fost excluşi 10 membri, care nu au avut pământ.[12]

În septembrie 1950 în mai multe localităţi din regiune au avut loc împotriviri făţişe faţă de colectivizare.[13] În vederea redresării situaţiei, la sfârşitul lunii septembrie s-a încercat convingerea ţăranilor "săraci" şi "mijlocaşi" din gospodăriile colective ca aceştia să ceară excluderea chiaburilor din gospodărie.[14] La 9 octombrie, la o altă şedinţă de birou, prim-secretarul regional a instruit pe membrii de birou, să întocmească liste cu numele chiaburilor strecuraţi în gospodăriile colective, propuşi pentru excludere.[15]

Excluderea trebuia desfăşurată astfel: după calmarea situaţiei, cu ajutorul agitatorilor trebuia creată atmosfera prielnică excluderilor. Mai întâi trebuiau convinşi despre excludere membrii organizaţiei de bază al partidului din gospodăria agricolă, apoi conducerea gospodăriei. După aceasta, în faţa adunării generale a gospodăriei chiaburii trebuiau demascaţi şi excluşi din gospodăria colectivă.

În cursul anului s-au efectuat mai multe excluderi (de exemplu din gospodăria agricolă din Acăţari au fost excluşi doi membri în 1950) dar din lipsă de date nu cunoaştem situaţia în întregimea ei.

Excluderile din anul 1951

Excluderi de proporţii s-au efectuat în iunie 1951, când şi-a început activitatea o comisie înfiinţată pentru îmbunătăţirea situaţiei gospodăriilor agricole cu mari probleme din regiunea Mureş.  În raionul Tărgu Mureş comisia a lucrat în minim şase gospodării agricole, în Mădăraş, Leordeni, Nazna, Chinciuş, Sânpaul şi Vidrasău. Metodele utilizate de comisie, în parte erau deja cunoscute: "convingerea", discutarea problemelor în adunările generale, şi excluderea membrilor care nu participau la lucru, sau se manifestau împotriva gospodăriei colective. Comisia era condusă de Purea Dumitru (membru al comitetului regional de partid), îndrumător fiind Fodor Alexandru (instructor al Secţiei Agricole din Comitetul Central[16]).

            Ca rezultat al activităţii efectuate de comisie, din gospodăria agricolă din Mădăraş au fost excluşi 10 membri, care nu au lucrat nici o zi în în acel an, şi au semănat în afara terenului comasat al gospodăriei.[17] Tot atunci au fost excluşi: 7 membri la Crăieşti, 7 la Vidrasău, 6 la Urmeniş, 2 la Leordeni, şi la Pogăceaua 30.[18]

            Prin hotărârea din 18 septembrie 1951 Comitetul Central a PMR a condamnat colectivizarea forţată, dar şi faptul, că s-au strecurat chiaburi în gospodăriile colective şi a hotărât demascarea chiaburilor strecuraţi şi excluderea lor.[19] După o asemenea hotărâre era de aşteptat un nou val de excluderi. La noile excluderi a contribuit faptul, că în toamna anului 1951 a avut loc o nouă mişcare a ţărănimii din regiunea Mureş împotriva colectivizării. Reacţia puterii la aceste mişcări era între altele excluderea unor membri din gospodăriile afectate.

            La 29 septembrie comitetul de partid al raionului Mureş a hotărăt efectuarea excluderilor până la 15 octombrie, dar termenul s-a dovedit prea scurt.[20] La începutul lunii octombrie Comitetul Regional de partid emite instrucţiuni pentru demascarea şi excluderea a doi foşti chiaburi din gospodăria agricolă din Nicoleşti-Ciba.

Situaţia excluderilor din toamna anului 1951 le-am centralizat într-un tabel[21]

 

Membrii gospodăriei din Acăţari au întocmit o cerere de desfiinţare a gospodăriei, pe care o delegaţie a dus-o la Bucureşti.[25] Ca urmare, însuşi ministrul agriculturii a venit la faţa locului. Au luat măsuri pentru redresarea situaţiei, iar la 3 octombrie au exclus căţiva membri din gospodărie.[26] Excluşii au fost puşi pe lista de chiaburi.

O parte a membrilor din gospodăria din Ciba-Nicoleşti au manifestat la Târgu Mureş, în faţa sediului Sfatului popular raional, cerând dizolvarea gospodăriei colective.[27] În unele cazuri neparticiparea la lucru a era aşa de ridicat, încât s-au luat măsuri de excludere.

Până la 9 decembrie în regiunea Mureş au fost excluşi în total 95 de "chiaburi."[28] Cu ocazia excluderilor din anul 1951 despre fiecare membru, propus pentru excludere, trebuiau făcute referate, care erau trimise la Comitetul Central, şi doar după aprobarea acestora puteau fi făcute excluderile.[29]

 

            Excluderi din anul 1952

Excluderile din ianuarie-februarie 1952 probabil erau continuarea acţiunii de "curăţire" a gospodăriilor colective din regiunea Mureş, ca urmare a mişcărilor împotriva colectivizării din regiune.

Planul acţiunii de excludere a fost elaborat încă în 1951, şi a fost trimis de către Comitetul Central al PMR la comitetul de partid regional Mureş. De aici a fost transmis comitetelor raionale de partid.

Acţiunea a demarat imediat după 1 ianuarie 1952. Comitetele raionale de partid au ţinut o şedinţă comună cu Comitetele Executive ale Sfaturilor Populare raionale. Sarcina executării hotărărilor revenind celor din urmă. Comitetele raionale de partid supravegheau doar executarea acţiunii.[30] Acţiunea s-a desfăşurat în ianuarie-februarie 1952.

Lista excluşilor foarte probabil a fost întocmită pe parcursul cercetărilor efectuate în primăvara şi toamna anului 1951, de către membrii aparatului de stat şi de partid.

La 22 februarie 1952 data ţinerii şedinţei biroului de partid regional au fost excluşi pe regiune 238 de persoane dintre care doar 41 au şi primit pământ. [31] 

La această şedinţă s-a hotărăt urgentarea înapoierii pămănturilor celor excluşi. Pentru îndeplinirea acestei sarcini răspundea preşedintele Sfatului popular regional, termenul de execuţie fiind stabilit pentru ziua de 1 martie 1952. [32] Comitetul Executiv al sfatului popular regional prin hotărărea sa din 25 februarie 1952 a trimis sarcina raioanelor, care trebuiau să activeze prompt în acest sens. Ca în alte părţi, şi în raionul Tg-Mureş restituirea pămănturilot celor excluşi s-a desfăşurat anterior. Numai la intervenţia promptă a organelor superioare acţiunea a demarat din loc. [33]

Datele privind excluderile din ianuarie-februarie din raionul Târgu Mureş le-am centralizat în tabelul de mai jos, menţionănd, că în raionul Târgu Mureş la acea dată existau 32 de gospodării agricole colective.[34]

 

 

Contrar instrucţiunilor oficiale cei excluşi de regulă  nu şi-au recăpătat pămănturile la vechile lor amplasamente, ci în altă parte, de multe ori la mare distanţă, şi de o calitate inferioară, dar erau obligaţi să predea cotele prevăzute în planul de cultură. [36]

Unii dintre excluşi au primit pământ la 60 de kilometri distanţă de domiciliu. [37]

 Sfaturile populare comunale au primit instrucţiuni, să aplice faţă de cei excluşi dispoziţiile în vigoare privitoare la chiaburi. Asta a însemnat mărirea cotelor obligatorii la carne, cereale, lapte etc. Preşedinţii sfaturilor populare comunale din localitatea de domiciliu a celor excluşi, şi din localităţile, unde au primit pământ trebuiau să colaboreze, ca pământul oferit excluşilor să fie cultivat.

Din cauza calităţii proaste şi a distanţei, o parte a celor excluşi nu a reprimit pământul. În această situaţie, organele de stat şi de partid au apelat [38] metode de constrângere. Sfaturile Populare, împreună cu miliţia locală trebuiau să constrângă pe excluşi, să semneze o declaraţie, în care se angajează să cultive pământul. Au fost întocmite parchetului 28 de dosare penale, pentru excluşi, care au refuzat preluarea pământului şi a planului de cultură.[39]

În unele cazuri au oferit pământul pentru cultivare membrilor sindicatului salariaţilor agricoli. În alte cazuri au încercat predarea acestuia gospodăriilor colective, care însă au refuzat preluarea lor, motivând cu imposibilitatea realizării planului de cultură.

O altă încercare de realizare era obligarea rudelor excluşilor de a cultiva pământul.[40]

Comitetul regional de partid din regiunea Mureş a raportat excluderea a 264 de persoane în primele trei luni a anului.[41] Au reuşit să excludă membrii şi din acele gospodării colective, unde până atunci membrii au refuzat categoric consimţământul la excludere, şi au manifestat  solidaritate cu cei vizaţi (ca de exemplu la Nazna şi Curteni).

            În 22 martie 1952 Biroul de partid al regiunii Mureş a prelucrat "scrisoarea închisă" a Comitetului Central. În aceasta Vasile Luca, membru al Comitetului Central era acuzat între altele, că prin măsuri fiscale a uşurat situaţia economică a chiaburilor, şi a scăzut artificial numărul chiaburilor.[42] După o asemenea schimbare era de aşteptat ca politica faţă de chiaburi (inclusiv cei excluşi) să se înăsprească. Curănd după aceasta la şedinţa din 21 aprilie 1952 al Biroului Organizatoric al Comitetului Central s-au elaborat noi criterii pentru identificarea chiaburilor.[43] În şedinţa, la care au participat Gheorhe Gheorgiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Alexandru Moghioroş, Nicolae Ceauşescu şi alţii, s-au stabilit criteriile pentru definirea gospodăriilor chiabureşti. S-an hotărăt, să fie consideraţi chiaburi, cei care au utilizat forţă de muncă salariată pe un interval mai mare de 30 de zile anual. Acest  criteriu a mărit drastic numărul oamenilor, care puteau fi consideraţi chiaburi.

            La 24 aprilie 1952 a avut loc o consfătuire a comitetului regional de partid, la care au participat şi reprezentanţi ai Miliţiei regionale şi Sfatului Popular regional.[44] Problemele erau aceleaşi: excluşii nu preiau pământul, pentru că sunt prea departe. Pentru a exercita presiuni asupra lor, s-a propus, ca din fiecare comună să fie înlăturat cel mai periculos chiabur, iar de la acei localnici, care îi sprijină pe excluşi, să le fie luate animalele.

Vicepreşedintele Sfatului Popular regional a atras atenţia asupra faptului, că mulţi excluşi şi — au părăsit domiciliul rural, şi au plecat la oraş. Pentru contracararea acestui proces a propus, ca aceştia să fie înlăturaţi din locurile de muncă şi chiar expulzaţi de la oraşe, şi astfel să fie forţaţi să — şi lucreze pământul.

            Unii participanţi erau de părere, că o parte a sfaturilor populare nu a luat măsurile hotărâte în legătură cu chiaburii, şi unii funcţionari ar trebui pedepsiţi pentru asta. Un participant a adăugat, că nici miliţia nu a dat suficient ajutor. S-a discutat şi o altă propunere, conform căreia rudele excluşilor trebuiau obligate să lucreze pământul exclusului.

            Din intervenţia şefului Secţiei Agricole al comitetului regional de partid a reieşit presiunea autorităţilor centrale. Planul de producţie trebuia îndeplinit, şi cele 300 de hectare, care trebuiau însămânţate de către excluşi nu puteau rămâne necultivate. Exista teama, ca Comitetul Central să sancţioneze conducerea regională pentru neîndeplinirea planului.

            În şedinţă s-a hotărât alcătuirea unei comisii pentru controlarea măsurilor luate în legătură cu excluşii de către sfaturile populare comunale.

            Propunerea, potrivit căreia dacă cel exclus nu vrea să primească pământul, atunci acela să fie lucrat de rude, a fost aplicată.[45]

            La 28 aprilie 1952 Sfatul Popular al regiunii Mureş trimite o notă telefonică preşedintelui Sfatului Popular al raionului Târgu Mureş, ca pământul nepreluat de către cei excluşi să fie prelucrat de către sfaturile populare comunale. În raion tot pământul arabil trebuia însămânţat până la începutul lunii mai.[46] Ca urmare, Comitetul Executiv al Sfatului popular al raionului Târgu Mureş a dispus chiar în aceeaşi zi sfaturilor populare comunale însămânţarea pământurilor rezerve de stat, până la 1 mai. Răspunzători erau preşedintele şi secretarul sfatului popular.[47] (De remarcat, că  în ciorna acestui ordin este menţionat, ca sămânţa necesară însămânţării să fie ori împrumutată, ori adunată de la chiaburi.[48])

            La 29 aprilie 1952 şeful Secţiei Agricole al comitetului regional de partid a raportat excluderea a încă 126 de chiaburi din gospodăriile colective. O parte din ei nu au vrut să preia pământul oferit, dar ca urmare a unei acţiuni de convingere 67 dintre ei au acceptat şi pământul şi planul de cultură. Prim-secretarul regional de partid a dat dispoziţie, ca acele organe de stat, care nu au luat măsuri de convingere faţă de excluşi, să fie sancţionate.

            În data de 5 mai 1952 în şedinţa biroului de partid al regiunii, preşedintele sfatului popular regional a prezentat acţiunea de excludere. Potrivit acestei prezentări până la data respectivă au fost excluşi 211 de chiaburi, dintre care 107 persoane nu au preluat pământul şi planul de cultură.[49] A propus (dar nu a fost luat o hotărâre scrisă în acest sens) ca acei excluşi, care erau în locuri de muncă în întreprinderi de stat, să fie scoşi din serviciu.

În vara anului 1952 a avut loc o nouă campanie îndreptată împotriva chiaburilor.[50] În cadrul acestei campanii s-a procedat şi la excluderi din gospodăriile agricole colective din cuprinsul ţării.[51]

            În 14 mai 1952 a avut loc o "consfătuire" a conducerii regionale de partid, cu participarea instructorilor de partid, a secretarilor raionali de partid şi a conducătorilor unor organizaţii de masă.[52] La această şedinţă secretarul comitetului de partid regional a prezentat noile "indicii de bază" despre gospodăriile chiabureşti.[53] În şedinţă s-a adus la cunoştinţă şi hotărârea despre o nouă acţiune de verificare a chiaburilor, precum şi o nouă acţiune de excludere.[54] Întâi trebuiau identificaţi chiaburii din gospodăriile agricole colective, iar apoi aplicate măsurile împotriva lor.

            Acţiunea de excludere a început în a doua parte a lunii mai. Până la 4 iunie au fost excluşi 270 de chiaburi din gospodăriile colective ale regiunii. La acea dată excluderile erau temporar oprite, pentru că nu mai exista pământ suficient de restituit chiaburilor.[55]

            La 11 iunie 1952 se raportează, că datorită noilor indicii de bază în gospodăriile din regiunea Mureş s-au "descoperit" încă 52 de chiaburi, şi acţiunea este încă în desfăşurare.[56]

            La 13 iunie prim-secretarul regional de partid a raportat biroului regional de partid faptul, că la 26-27 mai Vasile Luca a fost exclus din Comitetului Central al partidului.[57] După părerea prim-secretarului, politica a lui Vasile Luca s-a văzut şi în regiunea Mureş. De exemplu, s-au făcut multe deschiaburiri, unele acceptate chiar de preşedintele sfatului popular al regiunii. Preşedintele Sfatului Popular al oraşului Târgu - Mureş a calificat pe chiaburi ca "buni gospodari". Directorul fabricii de zahăr din Târgu - Mureş era acuzat, că a angajat prea mulţi chiaburi sau în fabrică, sau ca agenţi de sfeclă[58] la sate. Directorul (prezent la şedinţă) s-a apărat, spunând că aceşti angajaţi sunt consideraţi chiaburi numai de la aplicarea noilor criterii pentru chiaburi, înainte cu o lună nu erau consideraţi chiaburi, şi vor fi daţi afară din serviciu.

            La presiunea prim-secretarului raional de partid, conducerea Sfatului popular al raionului Târgu -Mureş a început la mijlocul lunii august, excluderea chiaburilor din gospodăriile colective ale raionului.[59] Până la 26 august 1952 au fost excluşi 93 de chiaburi.[60] În acest val de excluderi, erau vizate următoarele gospodării:[61]

La 31 octombrie 1952, la ordinul comitetului raional de partid o parte a excluşilor au fost reprimiţi în gospodăriile colective, probabil fii şi rudele de chiaburi.[65]

Până la 24 noiembrie 1952 în regiunea Mureş erau excluse în total 839 de persoane, împărţite astfel pe raioane[66]

Raionul	Numărul persoanelor/familiilor
Ciuc	21
Gheorgheni	37
Odorhei	225
Reghin	12
Săngiorgiu de Pădure	36
Trei Scaune	98
Topliţa	5
Târgu - Mureş	229

            În a doua parte a lunii noiembrie şi în cursul lunii decembrie au fost reprimiţi în gospodăriile agricole "mijlocaşii", "fii de chiaburi". Înainte de 11 decembrie doar câteva persoane dintre excluşi erau încadrate în această categorie.

            În ultima parte a anului comisii de partid s-au deplasat în gospodăriile colective din regiunea Mureş, pentru a controla acţiunile de excludere din gospodăriile agricole colective. Comisia, care a controlat raioanele Ciuc, Gheorgheni, Sfântu Gheorghe şi Târgu Mureş, a finalizat raportul la 11 decembrie.[67]

            În raionul Târgu Mureş comitetul a fost în 21 gospodării colective şi 3 gospodării de tip TOZ, din care au fost excluşi 166 de persoane, dintre care 53 familii au fost reprimite. În urma verificării comisia n-a acceptat reprimirea a 6 persoane, indicând excluderea lor din nou.

            Comisia a constatat mai multe "abuzuri" în acţiunea de excludere. În multe cazuri funcţionarii de stat şi a comitetului raional de partid au exclus membri fără a consulta organizaţia de bază din localitate sau conducerea colectivului. (În aceste cazuri, scenariul era următorul: funcţionarul respectiv se deplasa în localitate, şi dădea ordin preşedintelui gospodăriei pentru convocarea adunării generale. În adunarea generală a GAC funcţionarul respectiv a declarat, că partidul nu este de acord, ca în gospodăriile agricole să fie chiaburi şi fii de chiaburi, şi a întrebat, dacă cineva este împotriva partidului. Nimeni nu şi-a ridicat mâna[68], iar funcţionarul a citit numele excluşilor şi a spus "ki vele" (afară cu el), iar excluşii s-au ridicat şi au părăsit sala, cu asta terminându-se adunarea. Astfel s-a întâmplat la din Livezeni, Beu şi Corunca. Aici excluderile erau făcute de prim-secretarul raional de partid, preşedintele sfatului popular regional de un activist de partid.

            În raionul Târgu Mureş 12 ţărani, socotiţi ulterior "mijlocaşi" au fost calificaţi chiaburi şi excluşi. Comisia a propus reprimirea lor, cât şi a celor doi gineri de chiaburi şi fiilor de chiaburi excluşi de asemenea erau propuşi pentru reprimire.

Ca urmare a excluderilor, contrar aşteptărilor s-a înrăutăţit munca în gospodării. Au avut rezultate mai slabe în comparaţie cu planurile întocmite ( de exemplu în gospodăria agricolă din Stejeriş, unde erau excluşi doi brigadieri). Ca urmare a excluderilor nedrepte, s-a îngreunat organizarea gospodăriilor agricole colective şi a gospodăriilor de tip TOZ.[69]

            Conform instrucţiunilor, la adunarea generală, unde s-a făcut reprimirea excluşilor trebuiau să participe acei funcţionari, care au făcut excluderea, şi trebuiau să-şi facă autocritică. Dar, în raionul Târgu Mureş nu prea s-a respectat această instrucţiune.

            Raportul din 11 decembrie precizează şi câteva cazuri, în care membrii organizaţiilor de bază au susţinut pe chiaburi,[70] ori au negat că în localitatea lor să fi existat chiaburi.

            Cei excluşi au fost ţinuţi sub supraveghere de către organele raionale. La 21 aprilie 1952 sfatul popular raional a întocmit un tabel cu numele celor excluşi, care au găsit loc de muncă în întreprinderi.[71] Mai târziu între 5-9 septembrie 1952 la ordinul sfatului popular raional, sfaturile populare comunale au înaintat o listă privind chiaburii din comună cu indicarea locului de muncă ocupată.[72] Sfaturile populare comunale în rapoartele lor precizează, că nu au dat chiaburilor nici un fel de adeverinţă, cu care s-ar putea angaja la vreo întreprindere.

            În a doua parte a lunii martie o comisie[73] s-a deplasat în acele gospodării colective, unde cei excluşi au cerut reprimirea lor. Comisia, pe baza declaraţiilor  membrilor de partid a întocmit caracterizări despre excluşi.[74] În şedinţele, unde erau discutate caracterizările, membrii organizaţiei locale de partid de regulă au avut o părere bună despre cei excluşi.[75]

Concluzii

            Puterea comunistă, ajuns la putere în România, a încercat aplicarea în practică a ideilor comuniste. Punerea în posesie comună a mijloacelor de producţie a decurs relativ repede la oraşe, prin naţionalizarea întreprinderilor. În mediul rural, s-a încercat organizarea gospodăriilor agricole colective. Ţăranii erau obligaţi să dea în posesia gospodăriei colective pământul, animalele, şi mijloacele agricole. Bineînţeles, marea majoritate a ţărănimii s-a opus colectivizării. Pentru a accelera acest proces, puterea a introdus colectivizarea forţată. Reacţia populaţiei a constat în revolte împotriva colectivizării. Pentru a pedepsi pe conducătorii mişcărilor, s-a început excluderea chiaburilor şi a elementelor duşmănoase din gospodărie. Asemenea valuri de excluderi în raionul Târgu Mureş au avut loc în toamna anului 1950, 1951 şi în primele luni a anului 1952. În primăvara-vara anului 1952 s-a declanşat o campanie generală împotriva chiaburilor. Parte a acestei campanii, aproape din fiecare gospodărie agricolă colectivă au fost excluşi membri doar pentru că erau consideraţi chiaburi.

Excluşii nu au primit înapoi inventarul viu şi mort, dar au primit terenuri agricole de regulă la o mare distanţă, de o calitate inferioară. Pentru aceste terenuri erau prevăzute planuri de cultură imposibil de realizate.

            În toamna aceluiaşi an au început reprimirea excluşilor în gospodăriile agricole colective. Erau reprimiţi fii şi rudele de chiaburi. Unii însă nici cu ani în urmă nu au fost reprimiţi.

Încercări de adaptare după excludere

            Despre faptul, cum au încercat excluşii să-şi asigure traiul, găsim date în cererile lor pentru reprimire, precum şi în relatările lor. Cei mai mulşi dintre excluşi nici nu au încercat cultivarea pământului dat lor, pentru că oricum nu se putea atinge planul de cultură ce prevedea recolte imposibil de atins. Şi-au căutat alt loc de muncă, ori în munci sezoniere, ori în diferite întreprinderi de la oraşe.

 

Reacţia oamenilor

            Existau împotriviri la acţiunea de excludere. Relatările sunt destul de puţine, dar ele indică atitudinea oamenilor faţă de excludere.

            În şedinţa comitetului regional din 24 aprilie 1952 s-a vorbit despre existenţa unei tendinţe locale, pentru reprimirea excluşilor.[76]

În aprilie 1952 secretarul organizaţiei de bază din gospodăria agricolă din Vidrasău dorea să-l reprimească pe cei excluşi, dar sfatul popular nu-i dădea voie.[77]

            În cererile unor excluşi din Stejeriş există referiri la susţinerea cererii lor din partea comunităţii. Una dintre cereri conţine şi semnătura tuturor capilor de familie din gospodăria colectivă, ca persoane, care susţin cererea de reprimire.[78]

În cazul excluşilor din Livezeni chiar membrii comitetului local de partid din gospodăria agricolă susţin cererea de reprimire.

 

Abstract

 

The process of exclusion of the "chiaburi" from the collective factories in Tărgu Mureş district between 1950-1952

            This paper presents the process of the exclusion of "chiaburs" (a rural social group considered enemy by the communist ideology) from the collective factories in Târgu Mureş district in the period of 1950-1952.

            One of the main purpose of the Communist Party after seizing the power was to nationalize the means of production. Practically that meant, that from 1949 the communist party began the collective factories foundation. The reaction of the rural people came immediately. It consisted in a wide-ranging rebellion.

The first collective factory in Mureş district was founded in March 1950. Up to 10 September 1950, were founded 30 collective factories. However in that month it began a rebellion against the collectivization. The reaction of the party's local directorate was to exclude the movement's leaders from the collective factories. They were classified as "chiaburi", or "instruments of chiaburi". The same situation happened in late summer of 1950. The massive resistance of the rural people caused the replacement of the prime-secretary of the Mureş region. The party's local directorate tried to mend the situation by an another action of exclusion.

In January-February of 1952 there were an another massive excluding action.

Shortly after that, because of the political struggle for the power among the party's leaders, another "wave of exclusion" came in. June-August of the same year.

Because of the political struggle for power, at the top of the party, in June/August were an another exclusion "wave". Eventually, spring and at the end of the year, many of the excluded people were retaken to the collective factories.

---